Cel mai mare furnizor de căldură din ţară, Termoelectrica, are datorii de 2,5 miliarde de lei faţă de furnizorul de gaze, Moldovagaz. Săptămâna trecută Moldovagaz a solicitat blocarea conturilor întreprinderii Termoelectrica şi CET-Nord de la Bălţi. Cea mai mare parte a datoriilor a fost acumulată ca urmare a neajustării la timp a tarifelor la energia termică.
Datoriile au fost moştenite de la Termocom după ce aceasta a trecut din gestiunea Primăriei Chişinău la Ministerul Economiei. Termocom a fuzionat cu CET-1 şi CET-2. Era o condiţie a Băncii Mondiale pentru soluţionarea problemei din sectorul termoenergetic al Chişinăului. La reorganizarea Termoelectrica, Banca Mondială promitea un credit de 40 milioane USD. Banii urmau să fie investiţi în sistemul de termificare centralizată a municipiului Chişinău şi rezolvarea problemelor ce ţin de datoriile complexului energetic.
Deocamdată, Termoelectrica rămâne cu datorii, iar o parte dintre consumatori a renunţat la furnizorul de căldură ca urmare a serviciul de joasă calitate.
“Populaţia nu îşi putea alege în mod individual momentul conectării la agent termic a apartamentului. Există persoane care doresc să se conecteze mai devreme, dar să aibă facturi mai mari, alţii doresc – mai târziu şi astfel aleg sa plătească mai puţin pentru agentul termic. De asemenea, serviciul este perceput de populaţie necalitativ şi din motiv că temperaturile din apartamente sunt diferite, iar facturile spre plată la fel. În timp, o parte din populaţie în urma reparaţiilor a schimbat porţiunea coloanei din apartament pe alta, uneori cu diametru mai mic. Acestea, dar şi alte motive au dus la nemulţumirea privind modul de organizare a procesului de livrare a agentului termic, care a generat o presiune constantă privind căutarea de soluţii alternative de încălzire”, susţine Corina Gaibu într-o analiză a situaţiei de la Termoelectrica.
Pentru Termoelectrica deconectarea de la sistemul centralizat de căldură creşte costurile fixe, împinge tarifele în sus şi face întreprinderea necompetitivă faţă de sistemul autonom. Este importantă menţinerea în stare funcţională a infrastructurii vechi, dar şi modernizarea sistemului centralizat care asigură acelaşi confort ca şi sistemul individual, care însă necesită investiţii suficient de importante.
Pe parcursul a 25 de ani s-au acumulat datorii foarte mari faţă de Termoelectrica, iar fondul rezidenţial este lider absolut la acest capitol şi deţine 98% din totalul datoriilor istorice. Întreprinderile municipale de gestionare a fondului locativ deţin peste 64% din total datorii pe această categorie.
“Din anumite considerente factura primită de gestionar pe blocuri nu era repartizată integral locatarilor, ci o sumă mai mică. Astfel în fiecare lună, ani la rând, o parte a sumei facturate de Termocom (Termoelectrica) pentru blocul locativ nu era inclusă în calcule şi facturată locatarilor, fiind acumulate datorii de sute de mii de lei pe blocurile locative. Locatarii nici nu sunt în cunoştinţă de cauză privind existenţa acestor datorii. În momentul deciziei locatarilor de a se reorganiza în calitate de asociaţii de coproprietari (ACC), atât întreprinderile de gestionare a fondului locativ (ÎMGFL), cât şi Termoelectrica forţează conducerea ACC să recunoască datoriile respective şi să le preia prin concesiune la bilanţul său. Datoriile care anterior au fost facturate către locatari nu reprezintă problemă pentru că există o bază legală (facturile expediate locatarilor) de acţionare a răuplatnicilor şi, respectiv, colectarea fondurilor necesare pentru achitarea datoriei. Pe când datoriile nefacturate au termen de prescripţie limitat, astfel încât executarea silită a acestor datorii este practic imposibilă. Dar, în acelaşi timp locatarii refuză să continue procesul de înregistrare în cazul în care ca rezultat al acestei reorganizări vor avea de achitat câteva sute de mii de lei suplimentar. Astfel, aceste datorii devin o barieră importantă în reorganizarea blocurilor locative vechi în ACC.
Pentru a realiza stoparea creşterii datoriilor nefacturate, ar fi raţional ca să fie schimbată metodologia de calcul astfel ca să fie distribuită integral suma privind energia termică consumată pe bloc. Refacturarea integrală a consumului de energie termică este soluţia cea mai corectă şi fezabilă. În consecinţă, se va elimina riscul survenirii problemelor şi discrepanţelor financiare atât la furnizor, cât şi la gestionar.
Din motivul că datoriile date sunt nefacturate, este extrem de greu de forţat pe căi juridice locatarii să le achite. Nici ÎMGFL, nici Termoelectrica, nici ACC-ul nou format nu au pârghii juridice de a recupera datoriile nefacturate. Anume din acest motiv primii doi încearcă să arunce pe umerii conducerii ACC-ului nou format această problema fără soluţie, de fapt blocând înregistrarea în formă de ACC a blocului vechi de locuit. Transferarea datoriei nefacturate sub orice formă către locatari NU reprezintă o soluţie, aceasta fiind juridic practic nefezabilă. Forţarea unei astfel de soluţii ar reprezenta o lovitură dură asupra uneia din cele mai vulnerabile categorii de locuitori ai Chişinăului.
Potrivit Corinei Gaibu, asumarea datoriei nefacturate de către Termoelectrica ar fi o soluţie, însă mai puţin atractivă. În acest caz Termoelectrica radiază din bilanţul său datoriile date, acestea transformându-se în pierderi financiare. În final, aceste pierderi vor fi incluse în tarif şi la un exerciţiu în masă de convertire a datoriilor în pierderi, tariful va creşte semnificativ. Distribuirea datoriei de peste 800 milioane lei acumulate până în prezent pe o perioadă de 5 ani ar duce la creşterea tarifului cu aproximativ 15%. Această povară se va aşeza din nou pe spatele celei mai vulnerabile categorii de locuitori ai capitalei şi va face şi mai neatractivă soluţia de încălzire centralizată, fapt care este în defavoarea Termoelectrica. Soluţia dată are un alt mare neajuns. Aceste datorii au fost facturate de către Termoelectrica către ÎMGFL-uri. Astfel, Termoelectrica are toate pârghiile juridice de a solicita achitarea acestor datorii de la ÎMGFL-uri, le poate acţiona în judecată şi chiar cere iniţierea procedurii de insolvabilitate a acestora în cazul în care ÎMGFL-ul nu dispune de resurse financiare şi nu este susţinut financiar de către Primăria municipiului Chişinău. Respectiv, Termoelectrica nu are nici un motiv să radieze aceste datorii şi să ceară ulterior o majorare a tarifului – acţiune absolut nepopulară.
Locatarii blocurilor de locuit care doresc să se înregistreze sub formă de ACC-uri se pomenesc prinşi în acest triunghi dificil şi complex, reprezentând cea mai naivă şi slabă verigă. Locatarii sunt nevoiţi să lupte cu marii rechini ai gestionării utilităţilor, luptă care necesită timp, resurse şi cunoştinţe juridice profunde.
Pentru soluţionarea problemei, autoarea analizei propune iniţierea unui program de finanţare sub formă de grant, similar celor implementate de ţările vecine, în proporţie de 50-80% din costul de conversie a distribuţiei agentului termic de pe verticală pe orizontală şi a altor cheltuieli de reparaţie necesare în bază de aplicaţie de proiect depusă de către reprezentanţii blocurilor ce s-au înregistrat în calitate de ACC. Pentru ca procedura să fie maxim simplificată şi a evita careva calcule complexe, grantul trebuie să fie stabilit în calitate de sumă fixă per punct individual de conexiune în baza estimărilor efectuate de experţi. La aprobarea aplicaţiei de proiect, sumele sunt acordate ACC-urilor în cont în baza numărului de puncte individuale conectate, cu verificarea ulterioară a executării lucrărilor specificate în aplicaţia de proiect.
Implementarea unui astfel de program este şi soluţia excelentă pentru repartizarea echitabilă a plăţilor pentru energia termică între locatarii unui bloc, deoarece plăţile vor fi efectuate în baza contoarelor individuale instalate pentru fiecare apartament, iar conflictele între gestionari, Termoelectrica şi consumatorul final vor dispărea de la sine.
Victor URSU
