Deşi, câţiva ani consecutiv, sectorul autohton de microfinanţare a înregistrat o dinamică pozitivă a mai multor indicatori, acesta are încă rezerve în ceea ce priveşte dezvoltarea sa pe piaţa financiară, se arată într-un studiu recent al Institutului Naţional de Cercetări Economice (INCE). În lucrare este analizată evoluţia sectorului de microfinanţare prin prisma indicatorilor de stabilitate financiară şi sunt identificate riscurile care l-ar putea “zdruncina”.
“Acest sector, de altfel ca şi cel bancar, este expus la anumite riscuri sistemice însă, acest lucru nu înseamnă că piaţa nu poate să se dezvolte în continuare. Este ceva firesc, care trebuie luat în consideraţie în strategiile de dezvoltare ale fiecărei instituţii de creditare de pe piaţa financiară nebancară, dar şi de către autoritatea de supraveghere şi reglementare a sectorului. Încă un argument în favoarea identificării riscurilor ar fi că în acest mod e mai simplu de consolidat rezistenţa sectorului faţă de şocurile macroeconomice şi influenţele externe”, a declarat Viorica Popa, cercetător ştiinţific INCE şi autorul studiului.
Potrivit raportului anual al CNPF, ponderea dominantă pe piaţa financiară este deţinută de sectorul bancar cu 66,4%, în timp ce sectorului de microfinanţare îi revine 2,1% din produsul intern brut (PIB), iar sectorului asigurărilor – 1,4%. “În ultimii ani, s-a accentuat uşor poziţia dominantă a băncilor, iar cea a instituţiilor financiare nebancare a continuat şi în 2012 tendinţa de scădere înregistrată în anii anteriori. Prin urmare, resursele atrase de la sectorul de miscrofinanţare şi cel al asigurărilor s-a redus, iar activele acestor instituţii au avut valori inferioare avansului PIB”, a explicat Viorica Popa.
Menţionăm că valoarea consolidată a activelor organizaţiilor de microfinanţare în 2012 a crescut cu 3% faţă de anul anterior. Însă, în 2011 au fost înregistrate scăderi ale activelor în raport cu 2009, fapt datorat, în mare parte, de influenţa crizei economico-financiare mondiale. O creştere stabilă a activelor sectorului de microfinanţare a fost evidentă în perioada 2006-2008, când s-au majorat în medie cu 40% volumele împrumuturilor acordate clienţilor.
Anul trecut, veniturile entităţilor de pe piaţa financiară nebancară au scăzut cu 21% faţă de 2011, deşi volumul împrumuturilor acordate de către acestea au crescut cu 10% în aceeaşi perioadă. “Această scădere a fost influenţată de mai mulţi factori decisivi. În primul rând, a fost introdus Regulamentul cu privire la constituirea provizioanelor, prin care organizaţiilor de microfinanţare li s-a cerut să creeze un fond de risc. De regulă, relaţia dintre profitul unei companii de microfinanţare şi fondul de risc este invers proporţională. Adică, atunci când creşte fondul de risc, scade profitul. Este principalul argument. În plus, a scăzut rata medie a dobânzilor pe piaţă cu câteva puncte procentuale. Apoi, din 2012 s-a trecut la cota ordinară de 12% la impozitul pe venit pentru persoanele juridice”, a explicat Stas Madan, expert Business Intelligent Services (BIS).
Tot în 2012, majoritatea organizaţiilor de microfinanţare au acordat mai multe credite decât au primit. Astfel, ICS Prime Capital a acordat împrumuturi în valoare de 291,62 mil. lei, fiind urmată de Elat Profit SRL – cu 205,50 mil. lei şi Corporaţia de Finanţare Rurală – cu 198,33 mil. lei. Tododată, mai mult de o treime din numărul total al organizaţiilor de microfinanţare au înregistrat pierderi.
În ultimii trei ani, creditele bancare şi împrumuturile primite de organizaţiile de microfinanţare au înregistrat un trend descendent. Astfel, în 2012, comparativ cu 2009, creditele bancare şi împrumuturile primite au scăzut de la 1380,1 mil. lei, la 835 mil. lei.
“Donatorii şi investitorii strategici judecă, în primul rând, după profitul scontat şi după nivelul de siguranţă. Ultimul este ceva mai problematic în cazul organizaţiilor de microfinanţare, mai ales că legislaţia e ambiguă şi are o imagine publică la care mai trebuie de lucrat. Un alt factor important – regulatorul sectorului trebuie să se impună prin mai multă credibilitate şi o influenţă mai mare asupra sistemului”, a spus Stas Madan. El a mai accentuat că băncile comerciale sunt, practic, unicele entităţi juridice din Moldova care de doi ani practică sistemul internaţional de raportare financiară – un indiciu valoros pentru donatori. “Fiind în situaţia de a finanţa sau acorda o linie de credit unei instituţii financiare din RM, donatorul extern preferă sistemul bancar tot din acest motiv, întrucât datele sunt comparabile şi există o imagine mult mai clară, ceea ce nu putem spune despre organizaţiile financiare nebancare”, a argumentat expertul BIS.
Studiul INCE arată că sectorul financiar nebancar este unul concentrat, din punct de vedere al activului. Astfel, în 2007 patru companii din acest sector au cumulat peste 86% din valoarea totală a activului organizaţiilor de microfinanţare (OMF), însă în anul următor această pondere a fost de 70%. Este vorba de Prime Capital SRL, Microinvest SRL, Credit Rapid SRL şi Corporaţia de Finanţare Rurală.
Potrivit datelor CNPF, în 2012 aceleaşi organizaţii au însumat 60,2% din piaţă, iar lider după mărimea activului şi mai virtiginoasă creştere a acestui indicator este instituţia financiară nebancară Microinvest SRL cu o cotă de 19%, urmată de Prime Capital SRL cu 16,6% şi Corporaţia de Finanţare Rurală – 13,2%.
“Gradul de concentrare pe această piaţă rămâne înaltă, cu toate că se observă o constantă îmbunătăţire a acestui indicator. Tendinţa respectivă poate fi explicată prin intensificarea concurenţei pe piaţa financiară nebancară, fapt ce duce la echilibrarea ponderii pe care o deţin operatorii din sector”, a argumentat Viorica Popa.
Însă în viziunea lui Stas Madan: “Gradul înalt de concentrare al organizaţiilor de microfinanţare poate fi interpretat doar negativ. Însuşi conceptul de “micro” presupune structuri oarecum mai mici. Dacă aceste organizaţii s-ar dezvolta în teritoriu, nu ar fi o problemă, însă majoritatea OMF sunt concentrate în capitală. În acelaşi timp, în structura creditelor acordate vedem că finanţarea afacerilor rurale constituie doar 6%. Deci, conceptul de microfinanţare este un pic denaturat”, a spus expertul.
Analiza evoluţiei sectorului de microfinanţare demonstrează că, deşi acesta deţine proporţii mai reduse în economia ţării, inclusiv în comparaţie cu sectorul bancar, raza de cuprindere este foarte vastă şi poate acorda servicii financiare accesibile, mai ales întreprinderilor mici şi mijlocii. De asemenea, s-a constatat că sectorul de microfinanţare se confruntă cu o serie de probleme, care împiedică dezvoltarea acestuia. Principalele constrângeri sunt: cadrul legal imperfect, slaba diversificare a produselor oferite de asociaţiile de economii şi împrumut, sistemul slab de gestionare a riscurilor şi rata dobânzii înaltă.
„Pentru a asigura o bună funcţionare a sectorului de microfinanţare, este necesar de a fi luat în considerare un element esenţial – riscul sistemic. Acest fapt poat fi privit sub două aspecte: pe de o parte, riscul excesiv reprezintă o ameninţare pentru stabilitatea întregului sector, iar pe de altă parte, absenţa riscului stopează dezvoltarea sectorului”, a spus Viorica Popa.
Astfel, cele mai importante riscuri pentru sectorul de microfinanţare sunt: lipsa de informaţii despre istoria de creditare a persoanelor ce solicită împrumuturi, lipsa gajului la împrumuturi pe termen scurt ce face imposibilă compensarea pierderilor generate de nerambursare a creditului, un sistem de gestionare a riscurilor aflat într-o fază embrionară, diversificarea redusă a produselor oferite de către AEÎ.
Autoarea studiului susţine că sectorul de microfinanţare din Republica Moldova a demonstrat o stabilitate financiară în ultimii ani, însă riscurile la care este supus acesta trebuie gestionate corect. „În acest context, este necesară modificărea cadrului juridic ce reglementează acest segment, deoarece va contribui la îmbunătăţirea managementului instituţiilor de microfinanţare şi va reduce riscurile sistemice, va stabili cerinţe prudenţiale şi neprudenţiale faţă de activitatea organizaţiilor de microfinanţare”, a punctat Viorica Popa.
“Acest sector are şanse pentru o dezvoltare durabilă, dacă ar fi reglementat mai bine, nu doar formal, ar exista instrumente cu care regulatorul ar intervini pe piaţă. În acest caz, şi donatorii ar fi mult mai dispuşi pentru un parteneriat cu aceste entităţi financiare, în condiţii mult mai preferenţiale, deoarece gradul de risc se va diminua. Aceste organizaţii mai trebuie să lucreze şi asupra condiţiilor de transparenţă”, consideră expertul de la BIS.
Lilia Platon
