Oficiile cadastrale vor monitoriza bunurile imobile în vederea impozitării acestora, potrivit proiectului de lege cu privire la monitoring-ul bunurilor imobile, adoptat la sfârşitul săptămânii trecute în prima lectură de Parlament.
Respectivul proiect de lege vine după ce, potrivit statisticilor, evaziunea fiscală de la eschivarea plăţii impozitului pe imobil se ridică la zeci de mii de lei, doar în capitală, după ce mai mulţi proprietari, deşi oficial nu au dată locuinţa în folosinţă, locuiesc în ea fără să achite impozitul pe imobil.
Legea cu privire la monitoring-ul bunurilor imobile are drept scop crearea bazei legislative necesare pentru a asigura informaţia la zi despre bunurile imobile, proprietari şi schimbările intervenite la bunurile imobile, pentru asigurarea unei informaţii veridice despre valoarea bunurilor imobile în scopul impozitării. Iar ca surse de informaţii urmează să fie autorităţile publice locale şi proprietarii bunurilor imobile. Pentru a intra în vigoare legea urmează să fie votată de deputaţi în lectura a doua.
Informaţia urmează a fi prezentată la oficiile cadastrale teritoriale în vederea prelucrării ei şi completării cadastrului bunurilor imobile cu datele noi obţinute. Astfel proiectul legii prevede ca până la 1 iunie a fiecărui an autorităţile publice locale vor prezenta oficiilor cadastrale deciziile privind atribuirea de terenuri, informaţia privind autorizaţiile de construcţii, privind darea în locaţiune a bunurilor imobile proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi informaţia privind construcţiile ridicate fără autorizaţie.
După colectarea informaţiei şi sistematizarea acesteia, oficiile cadastrale teritoriale vor executa lucrări de identificare a bunurilor imobile.
Totodată, sarcina prezentării informaţiei la zi a datelor cadastrale este pusă şi în obligaţia proprietarilor. Astfel, legea stabileşte termenul de trei luni, timp necesar pentru înregistrarea dreptului asupra bunurilor dobândite sau construite. Având în vedere că conform legislaţiei fiscale sunt obiecte impozabile şi construcţiile al căror grad de executare este de cel puţin 50% pentru a asigura organele fiscale cu datele necesare pentru calcularea şi perceperea impozitelor, se prevede obligaţia proprietarului bunului nefinalizat de a informa oficiul cadastral teritorial despre construirea bunului dacă de la data începerii lucrărilor de construcţie au trecut trei ani.
În ce priveşte actualizarea datelor, obiectul urmează a fi inspectat de către un reprezentat de la cadastru. Actualizarea datelor este obligatorie în cazul privatizării bunurilor imobile, dării în locaţiune a bunului statului şi vânzării silite a bunului. Este prevăzută actualizarea datelor şi în cazul înstrăinării sau ipotecării bunurilor imobile dacă de la momentul ultimei actualizări a trecut un termen mai mare de trei ani în cazul construcţiilor comerciale şi cinci ani în cazul altor imobile.
Datele de colectare a bunurilor imobile urmează a fi finanţate din bugetul statului. Astfel, anual pentru actualizarea datelor privind registrul bunurilor imobile şi evaluarea acestora vor fi alocaţi 2,5 mil. lei, dintre care 1,5 mil. lei pentru evaluarea bunurilor nou formate, iar 1 mil. lei pentru analiza pieţei imobiliare.
Rezultatul final al monitorizării imobilelor va duce la majorarea bazei impozabile şi majorarea încasărilor la bugetele locale. Însă, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru se arată îngrijorată că până în prezent nu este soluţionată problema înregistrării garajelor din cooperativele de construcţie a garajelor, ceea ce duce la necorespunderea datelor din registrul bunurilor imobile. De fapt, garajele funcţionează de peste două decenii, însă nu sunt date în folosinţă din cauza procedurilor complicate, iar posesorii garajelor nu pot să le înregistreze individual şi nu pot deveni proprietari.
„Proiectul de lege este unul bun, deoarece vor fi impozitate şi imobilele care nu au fost date în folosinţă, ceea ce va creşte baza fiscală”, a declarat în şedinţa Parlamentului Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru Economie, Buget şi Finanţe.
Experţii imobiliari, însă, sunt sceptici vizavi de legea cu privire la monitorizarea bunurilor imobile. Aceştia sunt de părere că legea ar putea spori şi mai mult corupţia în rândul angajaţilor de la cadastru. Pe de altă parte, ar obliga proprietarii imobilelor scumpe să achite impozite mai mari, ceea ce ar putea duce la o majorare a preţurilor la locuinţe.
Impozitele pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă sunt de 0,05%, cota minimă şi 0,3% cota maximă.
Impozitul pe bunurile imobiliare cu destinaţie locativă din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor), garajele şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele, a fost majorată de la 0,02% (cota minimă) şi 0,25% (cota maximă) la 0,05% şi 0,3% respectiv.
Suplimentar, în anul 2012 a fost introdusă cota impozitului pe bunurile cu destinaţie locativă – apartamente şi case de locuit individuale din satele (comunele) din componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi, în mărime de 0,05% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă) şi terenurile agricole şi construcţiile amplasate pe ele, în mărime de 0,1% (cota minimă) şi 0,3% (cota maximă).
Impozitul funciar pentru terenurile cu destinaţie agricolă care au indici cadastrali este de 1,5 lei pentru 1 grad-hectar, care nu au indici cadastrali – 110 lei pentru 1 hectar, pentru păşuni – 27,5 lei pentru un ha. Iar impozitul funciar pentru suprafeţele ocupate de obiecte acvatice se stabileşte în mărime de 115 lei pentru 1 hectar de suprafaţă acvatică.
Amenzile pentru neachitarea la timp a impozitului pe imobil este penalizată cu 0,04% din suma impozitului ce urmează a fi achitată.
Potrivi datelor Serviciului Fiscal de Stat, în opt luni ale 2012, suma impozitelor pe proprietate a constituit 216,34 mil. lei, dintre care 100,40 a fost impozitul pe imobil şi 115,94 lei, impozitul funciar.
„Este, de fapt, evaziune fiscală în modul cel mai direct. Cei mai interesaţi de această problemă ar trebui să fie autorităţile locale deoarece sunt venituri ratate de ei. Eu cred că trebuie să avem şi nişte termene prevăzute în legislaţie de la începutul construcţiei până la darea în folosinţă pentru că vom avea cazuri de locuinţe începute şi lăsate de izbelişte deoarece există proprietari care aşteaptă până va creşte preţul lotului de teren ca să îl poată vinde mai scump”, declara săptămâna trecută premierul Vlad Filat.
Pentru comparaţie, în Federaţia Rusă impozitul pe imobil este de 0,1-2% din preţul de achiziţie, iar din 2013 preţul se va stabili în funcţie de valoarea de piaţă a locuinţei.
Cetăţenii Ucrainei pentru imobilele cu suprafaţa de 240-500 metri pătraţi plătesc anual 1%, în timp ce pentru cele cu suprafaţa de peste 500 metri pătraţi impozitul este 2,7%.
În România, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, se determină prin aplicarea unei cote de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii, însă, pe de altă parte, companiile sunt suprataxate plătind anual un impozit cuprins între 0,25% şi 1,5%, cea mai mare parte a primăriilor marilor oraşe aplică procente care se apropie de nivelul maxim (în Bucureşti, companiile plătesc 1,5%). În ce priveşte cota aplicată populaţiei, ea creşte cu 65% – 300% în cazul în care proprietarul deţine mai multe locuinţe.
În acelaşi timp, în Bulgaria cota impozitului este de 0,15%, iar în Polonia impozitul pe imobil este practic la nivelul celui din Republica Moldova. Suma maximă pe care autorităţile locale o pot solicita este de 0,59 zloţi pe metru pătrat util (19 zloţi în cazul companiilor), respectiv echivalentul a 2,19 lei şi 70,68 de lei.
În Cehia cota variază de la o regiune la alta, însă suma plătită anual se situează de multe ori sub 100 euro. Dar în momentul în care vinzi o proprietate, trebuie să plăteşti o taxă echivalentă cu 3% din valoarea tranzacţiei.
În statele dezvoltate impozitul pe imobil este foarte mare, adevărul e că şi veniturile populaţiei sunt altele decât în statele post socialiste. De exemplu, în Germania baza de calcul la nivel federal este de 0,35%, însă la nivel de Land se mai adaugă diverşi coeficienţi care duc procentul mediu la 1,9%.
În Danemarca locuinţele cu o valoare de piaţă ce nu depăşesc 400 mii de dolari, se impozitează cu 1%. Iar pentru locuinţele cu o valoare mai mare, impozitul este de 3%, însă există diverse reduceri în funcţie de vechimea imobilului.
Spaniolii achită anual pentru locuinţă sume echivalente a 0,5 – 1% din valoarea proprietăţii.
După cum se poate observa, pe segmentul persoanelor fizice, impozitul pe proprietate este extrem de scăzut în Republica Moldova, la fel ca şi în cazul Poloniei sau Bulgariei.
Cel puţin până în prezent, nici un guvern nu a avut curajul să majoreze semnificativ acest impozit. Este adevărat că multora le este greu să plătească un impozit de 0,05%, cota minimă, şi 0,3% cota maximă, din valoarea locuinţei, dar pentru cei cu adevărat săraci se pot aplica diverse reduceri sau scutiri, astfel încât impozitul să fie suportabil.
Însă cei bogaţi plătesc acelaşi impozit, chiar dacă au locuinţe cu suprafeţe de sute de metri pătraţi, iar autorităţile nu au întreprins nimic în acest sens.
Experţii imobiliari susţin că reevaluarea imobilelor este demult aşteptată. Ei spun că nu e logic ca proprietatea să fie evaluată la o sumă mică, iar impozitul să fie de 30 de lei.
Pe de altă parte, dincolo de faptul că afectează veniturile bugetare, taxele mici plătite de proprietari contribuie din plin la menţinerea unor preţuri mari pe piaţa imobiliară. Iar majorarea din anul acesta a taxelor pe locuinţă ar putea tăia din pofta celor care intenţionează să cumpere apartamente.
Florin Levănţică
