Oficial, în statistici, Republica Moldova stă foarte bine în condiţiile în care rata anuală a inflaţiei în luna septembrie a constituit 3%, însă populaţia Republicii Moldova a devenit mai săracă. Acest lucru se datorează puterii de cumpărare reduse a moldovenilor.
Datele Băncii Naţionale a Moldovei arată că inflaţia anuală a fost cu 0,6 puncte procentuale inferioară celei din luna precedentă, părăsind limita de jos a intervalului de variaţie de ±1,5 puncte procentuale de la ţinta de 5,0 la sută, după intrarea în luna august în intervalul menţionat. Evoluţia confirmă prognoza BNM cu privire la diminuarea graduală a inflaţiei anuale, în condiţiile unei cereri interne modeste, ajustării tarifului la energia electrică în luna aprilie, reducerii preţurilor la produsele alimentare şi la resursele energetice pe plan regional şi mondial, dar şi datorită bazei înalte de comparaţie din anul 2015.
“Riscurile externe asociate presiunilor dezinflaţioniste sunt marcate de activitatea economică slabă din ţările zonei euro şi de continuarea recesiunii din Federaţia Rusă – principalii parteneri comerciali externi ai Republicii Moldova. Propagarea riscurilor externe se efectuează prin canalul remiterilor populaţiei şi cel al comerţului extern cu implicaţii asupra diminuării pe termen scurt a veniturilor valutare ale populaţiei şi ale exportatorilor autohtoni. Potenţialele riscuri la adresa inflaţiei decurg din volatilitatea sporită a pieţelor financiar-valutare internaţionale, evoluţia preţurilor la petrol alături de incertitudini asociate preţurilor internaţionale la materiile prime şi produsele alimentare. Principalele riscuri de provenienţă internă sunt asociate tergiversării ajustării tarifelor reglementate, modificării de accize în contextul politicii fiscale pentru anul 2017, precum şi recoltei din anul 2016. Din cele menţionate se observă prevalarea riscurilor dezinflaţioniste şi se anticipează diminuarea ritmului anual de creştere a preţurilor, inclusiv din cauza bazei înalte de comparaţie din anul 2015”, constată Banca Naţională a Moldovei.
În luna septembrie, cel mai mult s-au majorat preţurile la produsele alimentare cu 0,6 la sută, comparativ cu luna precedentă, ca urmare a creşterii preţurilor la „ouă” cu 4,7 la sută, la „fructe proaspete” cu 1,3 la sută, la „carne, preparate şi conserve din carne” cu 1,2 la sută, la „lapte şi produse lactate” cu 1,1 la sută şi la „cartofi” cu 1,1 la sută. În acelaşi timp, aceste sporiri au fost atenuate de scăderea preţurilor la „legume proaspete” cu 1,8 la sută şi la „peşte şi conserve din peşte” cu 0,3 la sută.
Totodată, economiştii susţin că, deşi rata anuală a inflaţiei a fost pe trend descendent, consumul populaţiei continuă să scadă pe fundalul reducerii puterii de cumpărare. În consecinţă, populaţia a devenit mai săracă chiar dacă statistic preţurile sunt mai mici. Transferurile moldovenilor care muncesc în străinătate, care acoperă 25% din consum, au revenit pe trend ascendent. Astfel, la sfârşitul lunii august acestea au însumat echivalentul a 97 milioane USD faţă de 88,7 milioane USD la sfârşitul lunii mai.
Potrivit estimărilor, preţurile vor creşte în primul trimestru al anului 2017 ca urmare a revizuirii tarifelor la energia electrică, căldură şi gaze naturale.
“În mediul rural şi oraşele mari cele mai sărace segmente ale populaţiei s-au confruntat cu cele mai mici scăderi proporţionale în consum pe parcursul recesiunii şi cu cele mai mari creşteri proporţionale în timpul recuperării economice. Aceasta reprezintă probabil stabilitatea relativă asigurată de agricultura de subzistenţă în mediul rural şi de locurile de muncă comerciale prost plătite din oraşele mari. Prin contrast, cele mai sărace segmente din orăşelele mici s-au confruntat cu scăderi catastrofale în consum pe durata recesiunii şi au avut de câştigat cel mai mult în timpul recuperării. Schimbările anuale în cheltuielile pe cap de locuitor au fost relativ similare printre toate celelalte gospodarii, în special pe parcursul recuperării: este deosebit de frapant faptul că consumul pe echivalent adult s-a majorat, atingând o rată uniformă (de circa 10% anual) pentru toate gospodăriile, cu excepţia celor mai sărace, în tot spaţiul rural, orăşelele mici şi oraşele mari”, se arată într-un raport al Băncii Mondiale.
“Autorităţile de la Chişinău sunt axate pe politica externă şi nu pe problemele din ţară. Pentru dezvoltarea rurală trebuie să existe o politică separată. Cel puţin, la fel cum este în România. O problemă importantă este legislaţia Republicii Moldova, care nu este pe înţelesul oamenilor simpli. Noi mergem cu legi sofisticate, care se aplică în ţari dezvoltate unde se face business de zeci de ani. De exemplu, ghidul pentru subvenţiile din agricultură. Este foarte complicat pentru cetăţeanul simplu să-l citească şi să poată aplica pentru subvenţii. Avem nevoie de nişte şcoli serale pe diferite subiecte de finanţare în condiţiile în care la ţară sunt doar afaceri în agricultură”, explica Nicolae Tudoreanu, primarul localităţii Feşteliţa din raionul Ştefan-Vodă la emisiunea “60 de minute de realism economic”.
Edilul de la Comrat, Serghei Anastasov, susţine că situaţia este dezastruoasă, “90% din populaţia tânără vrea să plece. După absolvirea facultăţii, tinerii nu au unde munci. Cea mai mare parte face economie şi drept, dar noi nu avem nevoie de aşa specialişti, deoarece şi justiţia şi economia sunt la pământ”.
Potrivit lui Anastasov, creşterea sărăciei şi migraţiei din mediul rural ar putea fi stopată dacă ar exista locuri de muncă generate de investitori. “Investitorii, ca să vină în localităţile din ţară trebuie să treacă prin cancelariile din centru şi dacă este agreat atunci vine. Dar vin foarte puţini. Noi dispunem de patrimoniu. Avem clădiri, terenuri care ar putea fi folosite de plasatorii de capital”.
Banca Mondială spune că sărăcia ar putea fi redusă prin ocuparea bine remunerată care este o cale sigură, dar piaţa muncii din Moldova este slăbită şi se caracterizează prin locuri de muncă cu productivitate redusă. În Moldova, ca şi în alte ţări ale CSI, ocuparea nu reduce considerabil riscul de sărăcie. Rata sărăciei în rândul persoanelor din gospodăriile ai căror capi de familie erau angajaţi în câmpul muncii este comparabilă cu rata pentru persoanele din gospodăriile ai căror capi erau inactivi (mai ales pensionari). Aceasta reflectă, de altfel, oportunităţile mici de obţinere a câştigurilor pentru majoritatea lucrătorilor şi, de asemenea, menţinerea venitului asigurat de pensii. Circa trei sferturi din cei săraci fac parte din gospodarii ai căror capi de familie sunt angajaţi în câmpul muncii. Printre angajaţi, cei care lucrează în sectorul formal se expun unui risc puţin mai mic de a se confrunta cu sărăcia, dar circa 40% din lucrătorii sectorului formal sunt, de asemenea, săraci.
Chiar şi multe locuri permanente de muncă din Moldova sunt asociate productivităţii reduse sau utilizării incomplete a forţei de muncă (şi incidenţei înalte a activităţilor cu jumătate de normă), parţial din motiv că multe companii din sectorul formal luptă să supravieţuiască sau se află la un pas de colaps. Această productivitate redusă se exprimă prin salarii mai mici şi, respectiv, printr-un nivel scăzut al bunăstării. Deşi şomajul oficial de 4% nu este deosebit de mare, această cifră practic se dublează dacă sunt incluşi lucrătorii care au rămas descurajaţi şi au părăsit rândurile forţei de muncă.
Victor URSU
