“Deşi raportarea istoriei de creditare este o industrie nouă pentru Republica Moldova, aceasta este la un nivel mai avansat comparativ cu alte ţări din regiune. În mare parte, succesul este datorat instituţiilor de reglementare, BNM şi CNPF, care au manifestat un interes sporit la acest subiect şi s-au implicat cu acţiuni concrete”, a declarat Fabrizio Fraboni, expert Corporaţia de Finanţare Internaţională (IFC) în cadrul unei întâlnirii cu reprezentanţii instituţiilor de creditare din Republica Moldova.
Discuţiile s-au axat pe principalele aspecte de funcţionare a birourilor de credite, pe importanţa activităţii acestor entităţi într-o economie care să asigure schimbul de informaţii depline şi nefragmentate de la toate instituţiile de creditare, pe oportunităţile şi tendinţele de dezvoltare a acestui sistem.
Cu zece ani în urmă, Banca Mondială a decis să finanţeze instrumentele de raportare a creditelor, întrucât birourile de credite au un impact major asupra economiei unei ţări. Între timp, numărul entităţilor de raportare creditară a crescut în toată lumea, iar introducerea acestui sistem a devenit mai puţin costisitoare.
“Schimbul de informaţii privind creditarea este foarte important. Acest lucru a fost perceput abia după anul 2005, când sectorul bancar şi nebancar trecuseră prin mai multe crize financiare. Deseori, crizele sunt identificate cu volumele mari de credite neperformante. Anume din acest considerent, biroul de credit vine să asigure stabilitatea sectorului financiar”, spune Gabriel Davel, expert IFC, care a fost implicat în activităţi de reglementare a birourilor de credit din Africa de Sud, unde cele 11 entităţi de acest fel procesează lunar peste 100 milioane de interpretări a istoriilor de credit. El a adus exemple când, supraîndatorarea debitorilor sectorului bancar a atins cote riscante, aşa cum s-a întâmplat în SUA, Bolivia sau India. Practic, toate ţările din lume au trecut prin anumite forme ale unei crize bancare, excepţie fac statele unde acest sector este slab dezvoltat, spune expertul. Aproximativ 70-75% dintre cazurile de faliment bancar se datorează creditelor neperformante care sunt în portofoliul unei bănci. Cifrele prezentate de experţii IFC sunt alarmante. 30-40% şi chiar 60% din portofoliul băncilor în perioada 1980-2005 au fost credite neperformante, ceea ce a agravat situaţia sectorului respectiv. Ei au explicat că, în mod paradoxal, “odată cu creşterea creditelor neperformante, tot mai mulţi jucători de pe piaţa de creditare au început să ofere credite unor şi aceloraşi persoane. În final, aceştia s-au supraîndatorat”, explică Gabriel Davel.
În prezent, fluxul de informaţie stocat la birourile de credite permite băncilor, organizaţiilor de microfinanţare, registratorilor de stat sau companiilor de telecomunicaţii să creeze scoruri pentru persoanele fizice şi să evite, în acest fel, formarea creditelor neperformante. “Un argument pentru instituţiile de raportare creditară eficientă intervine doar atunci când participanţii sunt incluşi în acest sistem şi ei văd cât de expuşi sunt. Doar în acest caz poţi reglementa suficient acest domeniu”, mai spune expertul IFC.
Birourile de credite din Europa dispun de instrumente avansate, precum raportul de scoring a debitorilor, prin intermediul cărora un creditor poate vizualiza istoria de creditare a debitorului în întregul sistem financiar. Totodată, pot fi calculate riscurile totale ale portofoliilor de credite, dar şi probabilitatea de nerambursare a unor credite. Sau, mai mult, poate fi calculat riscul agregat de creditare – aşa-zisele teste de stres ale consumatorilor de pe piaţă, ceea ce permite băncilor să vadă în perspectivă de 6-12 luni eventualele credite problematice. În acelaşi timp, regulatorii sectorului bancar şi nebancar au posibilitatea să identifice băncile care sunt expuse cel mai mult la riscuri de acest gen. Asta deoarece, birourile de credite generează instituţiilor de reglementare rapoarte privind situaţia din sistem.
Cu toate acestea, experţii IFC susţin că există şi dificultăţi în dezvoltarea sistemului de raportare a istoriilor de creditare. Spre exemplu, implementarea lentă din cauza că regulatorul sectorului financiar nu ar avea interes sau chiar băncile, deseori, reprezintă obstacole reale. “Îndeosebi băncile mari se tem şi spun că concurenţii lor ar putea utiliza informaţia îmbunătăţită a clienţilor pentru a-i atrage la ei. Aici cred că trebuie să intervină rapid regulatorii”, afirmă Gabriel Davel.
Experţii spun că ţările în care funcţionează birourile istoriilor de credit au un nivel sporit de eficacitate a instituţiilor financiare bancare şi nebancare, un nivel major de securitate a creditelor şi debitorilor, cu o diminuare esenţială a riscurilor de creditare. Utilitatea şi importanţa activităţii unor astfel de entităţi este confirmată şi de rezultatele pozitive. Astfel, conform studiilor efectuate de analiştii internaţionali, rata de aprobare a creditelor în baza informaţiei conţinute în istoria de credit a crescut cu 89% după lansarea birourilor în ţările lipsite anterior de acest instrument.
Prima etapă a introducerii acestui sistem în ţara noastră a decurs în perioada 2010-2011, când a fost elaborat şi implementat setul de acte legislative de informare şi raportare a istoriei de creditare, cât şi înfiinţarea Biroului de Credit. În prezent, a început lucrul pentru a doua etapă, în care va fi elaborat cadrul normativ a legislaţiei secundare în acest domeniu.
Fabrizio Fraboni a menţionat că piaţa Republicii Moldova este în faza ascendentă de dezvoltare, iar funcţionarea unui birou de credit devine un pilon fundamental pentru instituţiile financiare bancare şi nonbancare, dar şi pentru economia ţării. Însă “elementul care ar asigura succesul acestei entităţi este o cooperare transparentă şi reală între toate componentele implicate”, a spus el.
O tendinţă importantă, în viziunea experţilor IFC, ar fi participarea prestatorilor de utilităţi şi instituţiile de microfinanţare, eficienţa cărora se va manifesta substanţial la evaluarea riscurilor. “Instituţiile de creditare sunt interesate să obţină o informaţie maximal veridică şi completă despre potenţialul debitor. Aici intervine rolul regulatorului să promoveze avantajele furnizării de informaţie la birou”, accentuează Fraboni, menţionând că reglementarea sistemului de raportare a istoriilor de credite nu are standarde bine definite, iar Republica Moldova trebuie să transpună în practică acele mecanisme care ar avantaja pe toţi participanţii sistemului.
Menţionăm că în Republica Moldova, Legea privind birourile istoriilor de credit se aplică din martie 2009, iar primul birou a obţinut licenţa în 2010. Conform acestei legi, doar băncile sunt obligate să furnizeze Biroului informaţii despre debitori. Alte organizaţii, precum companiile de asigurări, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut, precum şi companiile de leasing pot efectua acest lucru opţional.
Potrivit lui Silviu Foca, directorul Biroului de Credit, în prezent două companii de leasing furnizează informaţie, iar alte 10 organizaţii de microfinanţare sunt în perioada de finalizare a testelor pentru acceptarea în sistem. În bazele de date ale Biroului sunt peste 151 mii de subiecţi ai istoriilor de credit. “Anul acesta am încercat să intrăm mai masiv pe piaţă, în special pe segmentul nebancar. Sperăm că, în scurt timp, legislaţia să permită conectarea sectorului nebancar. Încă nu am ajuns la etapa de a oferi clienţilor noştri rapoarte de scoring şi cred că pentru piaţa moldovenească este prematur acest lucru. În schimb, am diversificat produsul nostru de bază şi avem patru tipuri de extrase în formă restrânsă, care sunt destinate sectorului nebancar”, zice Silviu Foca.
Directorul Biroului de Credit a accentuat că nu are scopul să condiţioneze transmiterea informaţiei despre creditele existente în portofoliul clienţilor, cu eliberarea rapoartelor de credit şi s-a mers pe păstrarea principiului de reciprocitate în măsură deplină. O excepţie de la această regulă este funcţională în prezent, creditorii pot obţine rapoartele fiind scutiţi de plată pe o perioadă de trei luni. “Cred că am făcut suficienţi paşi pentru a ne apropia şi mai mult de aşteptările sectorului nonbancar în partea ce ţine de interacţiune şi costurile de implementare”, punctează Silviu Foca.
Aurica Doina, membru al Consiliului de administraţie a CNPF, susţine că în cadrul legal este prevăzut expres cine sunt furnizorii de informaţii privind istoria de creditare a debitorilor. “Am discutat mult despre faptul cum am putea să interesăm, spre exemplu, companiile de asigurare să fie interesate să furnizeze şi să solicite informaţii de la Biroul de Credit. Prima întrebare care a apărut este ce informaţie ar fi interesantă şi utilă pentru societăţile de asigurări. Şi este o logică aici. Atunci când acestea încheie un contract de asigurare în rate, devine importantă informaţia despre istoricul de creditare a clientului potenţial”, menţionează Aurica Doina.
Experţii IFC au recomandat să fie stabilit un mecanism de coordonare între BNM şi CNPF, pentru ca ţara noastră să beneficieze de un sistem al raportării istoriilor de creditare eficient şi sigur nu doar pentru creditori, ci şi pentru debitori, întrucât se operează cu date cu caracter personal. Mai mult decât atât, Biroul ar trebui să furnizeze regulat instituţiilor de reglementare rapoarte despre starea sistemului financiar. În următoarele săptămâni, experţii IFC vor decide care este volumul de finanţare pe care Banca Mondială ar putea să-l ofere Republicii Moldova pentru dezvoltarea acestui sistem.
Lilia Platon
