Republica Moldova a înregistrat anul trecut, unul dintre cele mai ridicate nivele de ocupare a populaţiei în sectorul agricol – 27,5% (323 mii persoane) şi cel mai scăzut în sectorul servicii – 53,7% (630,6 mii persoane). Astfel, ţara noastră s-a clasat pe ultimele poziţii din Europa la acest capitol.
Media UE a persoanelor ocupate în agricultură a fost anul trecut de 5%, iar pentru servicii de aproape 70%, potrivit celui mai recent sondaj privind piaţa muncii al Eurostat.
Situaţia la nivelul UE înregistrează diferenţe mari între statele membre în funcţie de procentajul de angajaţi (inclusiv persoane care lucrează pe cont propriu) din diferite sectoare economice, notează biroul de statistică al Comisiei Europene.
Deşi Republica Moldova nu este inclusă în statisticile Eurostat, o simplă comparaţie arată că ţara noastră s-ar clasa pe poziţia a doua după România – 28,6%, la capitolul angajaţi din agricultură. Totodată, cel mai mare număr îl are Polonia – 13% şi Grecia – 12%. În timp ce cel mai redus procentaj de sub 2%, este înregistrat în Marea Britanie, Germania, Belgia, Malta şi Luxemburg.
Republica Moldova ar ocupa ultimul loc comparativ cu statele din UE privind numărul persoanelor angajate în domeniul serviciilor cu aproape 58%, faţă de maximul de 83% în Luxemburg şi media UE de 69,8%.
În industrie, procentajele angajaţilor variază de la 13% în Luxembourg şi 17% în Olanda, la 38% în Cehia şi 37% în Slovacia. Media la nivel european este 25,2%.
Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în Republica Moldova, ponderea persoanelor ocupate în industrie, inclusiv în domeniul construcţiilor este de 18,7%, cu 8,8 puncte procentuale mai puţin faţă de angajaţii din agricultură.
În ce priveşte numărul persoanelor care au lucrat cu program complet de muncă, în jur de 73% au lucrat efectiv 40 de ore şi mai mult pe săptămână. Totodată, circa 9% din totalul persoanelor cu program complet a avut o durată excesivă a săptămânii de lucru (49 ore şi mai mult). Dintre persoanele care au lucrat cu program parţial, 74,5 la sută au fost persoane domiciliate în mediul rural. Mai bine de jumătate din totalul persoanelor cu program parţial (52,8%) au constituit-o lucrătorii pe cont propriu. Salariaţilor moldoveni le-au revenit 36,4%, în timp ce în UE cea mai lungă săptămână de lucru pentru angajaţii cu normă întreagă a fost înregistrată în Marea Britanie – 42,2 ore, urmată de Austria – 41,8 ore, Cipru şi Portugalia – ambele cu câte 41,1 ore. Angajaţii din Danemarca au lucrat cel mai puţin pe săptămână din UE, 37,7 ore, urmaţi de cei din Irlanda – 38,4 ore, Italia – 38,8 ore şi Olanda – 39 ore.
În prezent, nivelul redus de dezvoltare a sectorului real al economiei nu este capabil să asimileze o mare parte a forţei de muncă. Cele mai dezvoltate sectoare ale economiei rămân comerţul, serviciile şi construcţiile, adică ceea ce nu necesită timp îndelungat de recuperare a investiţiilor şi număr mare de angajaţi. Pe termen mediu se conturează o stabilizare a şomajului cu tendinţe de diminuare. Totodată, una din problemele-cheie, care se cere soluţionată imediat este crearea noilor locuri de muncă. La acest capitol există unele probleme, deoarece crearea noilor locuri de muncă ţine de lărgirea potenţialului de producţie, investiţii noi sau crearea de noi întreprinderi. Rata de înfiinţare a întreprinderilor noi se menţine la un nivel scăzut. Climatul de afaceri prietenos pentru sectorul privat este soluţia de bază pentru eliminarea distorsiunilor de pe piaţa muncii. Pentru atragerea investitorilor străini, dar şi autohtoni, astfel încât intervenţia acestora să contribuie la soluţionarea problemelor pieţei muncii şi a plăţii salariilor mai mari, se cer eforturi importante în ceea ce priveşte politicile economice şi sociale.
Cheltuielile pentru educaţie în Republica Moldova au atins recordul de 9,2% din PIB (media europeană fiind de 5,5% din PIB), fără ca să producă un impact economic şi social semnificativ, potrivit strategiei de dezvoltare Moldova 2020. În anul 2009, alocările financiare per elev în învăţământul secundar profesional au constituit 10 224 lei, ceea ce este cu 15% mai mult decât în învăţământul mediu de specialitate (8 709 lei/elev/an) şi cu 33,5% (6 802 lei/student/an) mai mult decât în învăţământul superior. Cu toate că învăţământul secundar profesional este cel mai costisitor, cele mai mari probleme se atestă anume pe acest segment. În anul 2010, conform metodologiei BIM (Biroul Internaţional al Muncii), numărul şomerilor cu studii secundare profesionale a constituit 22,8 mii de persoane, sau 24,8% din numărul total de 92 mii de şomeri, fiind mai mare faţă de numărul şomerilor cu studii superioare (18,3 mii), medii de specialitate (12,0 mii), liceale, medii generale (22,0 mii) şi gimnaziale (16,8 mii), înregistrând şi cel mai înalt nivel de abandon şcolar (24,5%).
Se atestă o pondere relativ mică a absolvenţilor care se încadrează în câmpul muncii conform calificărilor obţinute în instituţiile de învăţământ, însă absenţa unor mecanisme de monitorizare a carierei profesionale a acestora face ca problema să fie mai puţin vizibilă. Circa 30% dintre absolvenţi nu activează conform calificărilor obţinute în şcoli profesionale, colegii şi universităţi, fapt care denotă necesitatea diversificării parcursurilor educaţionale prin promovarea conceptului de învăţare pe parcursul întregii vieţi (lifelong learning). Acest fenomen este aprofundat de asimetria informaţională dintre cererea de forţă de muncă din partea potenţialilor angajatori şi percepţia eronată a studenţilor privind oportunităţile de angajare, ceea ce contribuie la perpetuarea acestui fenomen.
Mediul de afaceri din Republica Moldova, în special exportatorii, se plâng de insuficienţa calificărilor şi calitatea redusă a studiilor candidaţilor la locurile de muncă. 85% dintre companii menţionează că întâmpină problema lipsei forţei de muncă calificate, întreprinderile solicită un nivel mai înalt de profesionalism sau competenţe specifice din partea lucrătorilor. Cel mai des, agenţii economici menţionează că se confruntă cu decalajul semnificativ dintre necesităţile lor şi cunoştinţele profesionale ale absolvenţilor instituţiilor de învăţământ vocaţional-tehnic. Programele educaţionale determină şi adaptabilitatea redusă a tinerilor muncitori la condiţiile companiei. Acest fapt, de cele mai dese ori, conduce la o fluctuaţie sporită de personal. Pe de o parte, este vorba despre muncitorul nemulţumit de faptul că nu poate face faţă cerinţelor, iar pe de altă parte, despre patronul care nu beneficiază de randamentul scontat al resurselor umane angajate. Este alarmant şi faptul că tinerii muncitorii nu dau dovadă de devotament faţă de muncă, fapt confirmat de 52,2% dintre companiile respondente.
Productivitatea joasă a muncii tinerilor angajaţi şi calitatea redusă a produselor/serviciilor formează un cerc vicios, care, la rândul său, determină salarizarea modestă. Salariile necompetitive sunt un alt motiv al lipsei de atractivitate a întreprinderilor. Pentru absolvenţii învăţământului secundar profesional, problema şomajului este mai acută decât pentru cei care au absolvit învăţământul mediu de specialitate sau superior. Cota acestora, în structura şomajului, a atins, în anul 2009, cifra de 28%. În acest context, emigrarea forţei de muncă devine o problemă tot mai stringentă, ceea ce impune o corelare mai eficientă dintre politicile educaţionale şi politicile de migraţiune şi de ocupare a forţei de muncă.
În cazul neintervenţiei Guvernului, efectele nedorite ale problemei se vor aprofunda. Această situaţie, conjugată cu prognoza demografică nefavorabilă şi starea precară a sănătăţii populaţiei, contestă mitul precum că în Republica Moldova forţa de muncă este multă, calificată şi ieftină. În consecinţă, pe piaţa muncii se va aprofunda dezechilibrul substanţial dintre cerere şi ofertă, precum şi deficitul de forţă de muncă calificată. Atragerea investiţiilor, în lipsa capitalului uman solicitat, va fi din ce în ce mai dificilă, iar rândurile emigranţilor vor fi în continuare alimentate de proaspeţii absolvenţi ai sistemului educaţional, atât în scopul căutării unui loc de muncă mai bine plătit, cât şi în vederea realizării studiilor de calitate, fără a se valorifica potenţialul de creare a locurilor de muncă pe piaţa internă.
Pentru realizarea viziunii strategice, politica în domeniul educaţiei va fi orientată spre asigurarea calităţii studiilor. Adoptarea unei noi legislaţii în domeniul învăţământului, racordată la experienţele europene, va permite efectuarea reformei structurale şi instituţionale în domeniu, ţinându-se cont de principiul eficienţei şi calităţii. Reformarea sistemului de cercetare şi inovare, prin demonopolizarea finanţării acestuia, prin aplicarea unor reguli coerente şi relevante de susţinere a excelenţei în educaţie şi ştiinţă, va impulsiona calitatea studiilor pentru carieră. Crearea Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior şi Cercetare este crucială pentru evaluarea şi acreditarea instituţiilor şi a programelor de formare/dezvoltare profesională a specialiştilor pentru piaţa muncii. Cadrul Naţional al Calificărilor şi Standardelor ocupaţionale va orienta procesul de studii spre dezvoltarea competenţelor solicitate pe piaţa de muncă. În acelaşi timp, vor fi fortificate capacităţile de prognozare a forţei de muncă, punându-se accent pe crearea oportunităţilor de formare profesională pe parcursul vieţii. Programele de studii vor fi orientate spre profesionalizarea, precum şi dezvoltarea, în cadrul universităţilor, a capacităţilor de cercetare şi inovare.
„Sporirea calităţii procesului educaţional va contribui la crearea unui climat investiţional atractiv şi benefic, datorită forţei de muncă calificate, responsabile, flexibile, contribuind la sporirea productivităţii muncii şi a competitivităţii. Ca rezultat, va creşte calitatea produselor/serviciilor în economia naţională. Promovarea transferului de cunoştinţe urmează a fi efectuată într-o manieră în care ideile inovatoare să fie transpuse în noi produse şi servicii, care generează creştere, locuri de muncă de calitate şi care contribuie la soluţionarea problemelor societăţii, astfel încât să consolideze coeziunea economică şi socială. Formarea forţei de muncă calificate se va asigura prin promovarea orientării în carieră, începând cu învăţământul general şi prin oferirea posibilităţilor de formare profesională continuă pe parcursul întregii vieţi”, se mai spune în strategia de dezvoltare Moldova 2020.
Victor URSU
