O raportare financiară eficientă poate stimula dezvoltarea afacerilor. Mai ales, acest indicator este unul deosebit de important pentru investitorii străini, întrucât oferă informaţii despre deciziile luate de acţionari, directori şi furnizori. Însă Republica Moldova este obligată să-şi conformeze sistemul de supraveghere a activităţii de audit şi asigurare a calităţii la acquis-ul comunitar, cel târziu până la începutul anului 2017.
Zilele trecute, la Chişinău, s-a desfăşurat un atelier de lucru privind supravegherea activităţii de audit şi asigurare a calităţii, organizat de Centrul Băncii Mondiale pentru Reforma Raportării Financiare (CRRF) în cadrul programului “Consolidarea activităţii de audit şi raportare în ţările Parteneriatului Estic”. Din octombrie 2013, programul susţine comunitatea de practică din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Ucraina, Georgia şi Moldova şi le ajută să creeze cel mai bun şi cel mai potrivit regim de supraveghere publică care să genereze o economie bazată pe afaceri moderne, rapide şi dezvoltate.
“Vrem să încurajăm un dialog regional în domeniul activităţii de audit şi raportare financiară corporativă şi Moldova a demonstrat cu claritate angajamentul său faţă de realizarea obligaţiilor sale în cadrul Acordului de Asociere cu UE în acest domeniu şi, prin urmare, deţine experienţă considerabilă care poate fi oferită şi colegilor săi din regiune. Acest progres trebuie celebrat, însă nu ar trebui să subestimăm provocările rămase, cum ar fi reconceptualizarea funcţiei de supraveghere publică în conformitate cu acquis-ul comunitar”, a declarat în cadrul evenimentului şeful CRRF, Henri Fortin.
Participanţii la eveniment au vorbit că utilizarea standardelor în domeniul contabilităţii şi raportării financiare poate asigura o dezvoltare mai bună a mediului de business, în special, în acest fel, pot fi atraşi investitorii străini. De altfel, aceasta este o problemă comună a ţărilor din Parteneriatul Estic, iar acum acestea trebuie să depună un efort pentru a-şi armoniza legislaţia de profil la directivele comunitare care presupun normative şi reguli clare pentru o transparenţă maximă. Obligativitatea pentru Moldova, spre exemplu, se conţine în cap. III, partea IV a Acordului de Asociere cu UE.
Şeful Direcţiei politică economică, Wicher Slagter, susţine că Republica Moldova ar fi putut evita maşinaţiile şi exclude criza din sectorul bancar, dacă ar fi implementat mai devreme standardele europene în domeniul contabilităţii şi auditului. “Dacă în Moldova ar fi fost implementate standardele prudenţiale de contabilitate, Basel III, atunci furtul din sectorul bancar nu ar fi avut loc”, a menţionat Slagter.
Aceeaşi opinie este împărtăşită şi de directorul de ţară al Băncii Mondiale în RM, Alex Kremer. “Evidenţa contabilă la întreprinderile de stat este o problemă acută pentru dezvoltarea economică şi managementul finanţelor publice. De unde vin banii şi unde ei pleacă? – aceasta este întrebarea. Dacă aceste întreprinderi ar utiliza standardele europene de contabilitate, atunci Moldova ar fi înregistrat un salt în dezvoltarea economică”, a spus Kremer, adăugând că este important nu doar să fie acceptate standardele în legislaţie, ci să fie aplicate la modul practic.
Deşi ar părea că în ţările europene, sistemul public de supraveghere a activităţii de audit şi raportării financiare este bine pus la punct, Anrie Fortaine, directorul Centrului de Reforme a Raportării Financiare din Franţa, dezminte această teză. Ea susţine că mai există deficienţe tehnice, dar şi limitări în activitatea organului de supraveghere a auditului. Totuşi, eficienţa sistemului francez de trei trepte permite să fie efectuat un audit calitativ la entităţile de interes public. “Companiile care nu intră în topul celor cinci sunt verificate o dată la fiecare trei ani. De asemenea, Centrul nostru face recomandări directe din şase în şase ani. Anual, examinăm în jur de o mie de rapoarte financiare şi de audit şi atragem o atenţie deosebită la tranzacţiile efectuate cu companiile din zona off-shore”, spune Anrie Fortaine. Un proiect de lege prevede că din 2016, Centrul de Reforme a Raportării Financiare din Franţa să obţină şi atribuţii de sancţionare, asemeni regulatorului pieţei de capital sau al sectorului bancar.
Atât Regulamentul UE, cât şi Directiva privind auditul au o importanţă imensă pentru structurile de supraveghere publică a auditului. Documentele descriu sistemul în care Guvernul este unicul organ competent cu funcţii normative sau este obligat să numească un organ independent care să se ocupe de supraveghere. De asemenea, este prevăzut că o parte din aceste funcţii pot fi atribuite altor organizaţii sau structuri.
Noul sistem de reglementare presupune să fie atins un nivel mai înalt de consecvenţă, în special, a auditului entităţilor de interes public. Astfel, în ţările comunitare, unicul organ competent trebuie să supravegheze toate tipurile de audit. De asemenea, acesta trebuie să aibă atribuţii extinse, în aşa fel încât să verifice companiile de audit, să facă investigaţii proprii şi să penalizeze pentru încălcări.
Reforma activităţii de audit este un obiectiv nu doar a ţărilor regionale, chiar şi ţările UE fac o procedură analogică. Fiecare îşi elaborează un model la baza căruia stau directivele comunitare. Mai exact îşi reorganizează sistemul de supraveghere, scopul principal al căruia trebuie să asigure o supraveghere eficientă şi calitativă a activităţii companiilor locale de audit. În acest fel să fie pus la dispoziţia investitorilor străini o transparenţă în evidenţa contabilă şi raportările financiare, precum şi o calitate a serviciilor de audit.
“Să nu uităm că entităţile publice sunt acel cerc de întreprinderi mari care se listează la bursă, bănci, companii de asigurări etc., adică acele întreprinderi care au o activitate sensibilă pentru economia naţională şi pot fi consecinţe palpabile pentru societate dacă acestea vor avea o activitate defectuoasă. De aceea şi auditorii au cerinţe mai mari pentru aceste întreprinderi, mai ales directivele UE. Astfel este necesară crearea unui model nou de audit, mult mai strict. Este un proces dinamic care trebuie să cuprindă toate ţările”, este de părere reprezentantul Ministerului Finanţelor din Ucraina, Oleg Kantsurov.
Nerespectarea recomandărilor auditorilor este caracteristica ţărilor post-sovietice. De fapt, există o atitudine formală faţă de auditul financiar obligatoriu care trebuie executat anual de către fiecare companie. În cazul companiilor mari sau a celor cu capital străin, interesul pentru un audit veridic este unul sporit, întrucât de rezultatele lui depinde situaţia şi managementul întreprinderii, dar şi investiţiile ulterioare.
“De aceea, acum trebuie de rectificat acest aspect. Ca să fie un semnal pentru societate că se întâmplă ceva la o companie sau alta, mai ales la acelea unde statul are cotă, cum ar fi băncile. Auditorul trebuie să semnaleze problemele la etapa incipientă. El trebuie să urmărească corectitudinea raportării financiare, dacă nu au fost transferate ilegal, dacă nu sunt ascunse sursele etc”, explică Kantsurov. Potrivit lui, în Ucraina activează circa 1200 de companii de audit şi 200 de auditori independenţi, iar auditului sunt supuse mai mult de zece mii de companii.
Potrivit directivelor UE, organul de supraveghere a activităţii de audit şi raportării financiare trebuie să fie unul independent de asociaţiile de profil.
“Cât priveşte infrastructura financiară, avem mai multe companii care sunt listate la bursa de valori, avem patru asociaţii ale auditorilor şi contabililor profesionişti şi în jur de 100 de companii de audit. Companiile care se listează la bursă sunt obligate să prezinte rapoarte complexe de audit financiar şi vrem ca această obligativitate să fie stabilită şi pentru IMM-uri. Însă trebuie să schimbăm gradual acest sistem, nu putem impune acest lucru chiar de mâine. Cred că în trei ani vom reuşi să primim de la ele o raportare financiară de calitate”, susţine Salome Skhirtladze, şef al departamentului finanţe şi audit la Banca Naţională a Georgiei.
În Republica Moldova, la moment, există un Consiliu de supraveghere a activităţii de audit în subordinea Ministerului Finanţelor. Acesta, însă, va fi supus reorganizării şi, în acest sens, este pregătit şi un proiect de lege care, cel mai probabil, va fi prezentat Parlamentului la mijlocul lunii noiembrie, odată cu proiectul Legii bugetului pentru anul 2016. Astfel, documentul prevede că Consiliul va fi un organ independent, aflat la autogestiune şi autofinanţare. Acesta va avea în continuare şapte, nu nouă membri câţi erau până acum, reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, BNM, CNPF şi instituţiilor de învăţământ superior de profil. Consiliul va înregistra auditorii independenţi şi le va elibera certificate de activitate, va monitoriza companiile de audit, va efectua controlul calităţii şi chiar va putea aplica sancţiuni. Desigur că, mai întâi vor fi elaborate acte normative privind funcţiile de reglementare şi supraveghere a auditorilor şi companiilor de audit.
“De la 1 ianuarie 2015 s-a trecut la standardele internaţionale de contabilitate, iar acum studiem cum să transpunem cerinţele directivei europene în legislaţia moldovenească privind auditul statutar şi organele de supraveghere ale activităţii de audit. Deci, va fi modificată Legea privind activitatea de audit şi cea a evidenţei contabile ca să corespundem cerinţelor comunitare în domeniu. Ministerul Finanţelor a făcut un lucru bun şi a oferit o analiză unde nu corespundem cu aceste directive”, explică Marina Şelaru, director executiv la Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti.
Lilia Platon
