Piaţa bancară este dominată de patru jucători mari. Este vorba de Moldova Agroindbank, Mobiasbancă, Moldindconbank şi Victoriabank. Băncile concentrează 80% din active şi 87% din totalul profitului înregistrat de sistemul bancar în anul 2019. Celelalte şapte instituţii financiare împart 20% din totalul pieţei.
Cei patru mari jucători ai pieţei se disting prin varietatea de produse şi servicii financiare oferite persoanelor fizice şi juridice. Este vorba despre oferirea de credite şi tranzacţii financiare. Jucătorii şi-au consolidat poziţiile de piaţă în urma impulsionării creditării imobiliare (implicarea în programul Prima Casă), dar şi a creditelor de consum. Acestea au ajuns să acorde împrumuturi de până la 100 000 de lei fără gaj.
“Activele lichide în continuare domină bilanţul băncilor, puţin peste jumătate fiind reprezentate de numerar, valori mobiliare de stat (VMS) sau plasamente în instrumente monetare ale băncii centrale. În acelaşi timp, deşi în creştere, stocul de credite nu depăşeşte ponderea de 45% din totalul activelor bancare ceea ce denotă în continuare lacune structurale în activitatea de intermediere bancară”, potrivit Expert Grup.
Băncile comerciale rămân a fi solid capitalizate, cu active de bună calitate şi suficiente lichidităţi ce pot susţine activitatea de creditare. Urmare a implementării politicii macro-prudenţiale şi introducerii unor cerinţe suplimentare de capital conform Basel III, băncile deţin un volum suficient de fonduri proprii. La nivel agregat, rata fondurilor proprii totale se situează în jurul valorii de 25% în condiţiile în care limita stabilită este de 10% la care se mai adaugă amortizoare de capital. În funcţie de bancă acest indicator oscilează în intervalul 19-51%, cu valori ridicate pentru băncile mici şi mai scăzute pentru cele mari. Lichiditatea pe termen scurt rămâne la un nivel ridicat ceea ce confirmă, de altfel, problemele pe partea de creditare. Aproximativ 51% din active sunt reprezentate de active lichide (VMS, rezerve obligatorii, certificate ale BNM) în timp ce creditele reprezintă doar 45%. De cealaltă parte, lichiditatea pe termen lung tinde să se amelioreze până la valoarea de 0,72 din 1, dar rămâne la un nivel scăzut pentru mai multe bănci pe fondul extinderii portofoliului de credite imobiliare care au un termen de maturitate ridicat.
Prin urmare, în pofida unui nivel înalt de lichiditate, există o problemă în ceea ce priveşte calitatea acesteia şi capacitatea de a susţine activitatea de creditare. Practic, excesul de lichiditate din sectorul bancar este pe termen foarte scurt şi nu poate susţine în mod activ creditarea proiectelor investiţionale ale companiilor, respectiv credite cu termen de cel puţin 5 ani. În lipsa unor scheme de pensii private sau fonduri de investiţii, puţinele lichidităţi pe termen lung existente în circuitul financiar sunt canalizate în programul “Prima Casă” în timp ce restul resurselor financiare pot susţine în esenţă doar activitatea curentă a companiilor, creditarea de consum sau VMS pe termen scurt. Calitatea activelor continuă să se amelioreze pe fondul creşterii volumului de credite noi acordate, în special de către cei mai responsabili plătitori care sunt persoanele fizice. Rata creditelor neperformante s-a diminuat cu 4 p.p. faţă de anul precedent până la nivelul de 8,5% în trimestru patru din 2019 cu oscilaţii între 4,6 şi 18% în funcţie de bancă. Totodată, la nivel de sectoare, cel mai problematic continuă a fi domeniul construcţiilor, în timp ce portofoliul aferent sectorului de servicii s-a ameliorat semnificativ.
Potrivit economiştilor de la Expert Grup, constrângerile vizavi de creditarea firmelor, creşterea venitului disponibil al gospodăriilor casnice şi stabilitatea ratelor de dobândă au determinat o extindere a portofoliului de credite de consum cu circa 30% faţă de sfârşitul anului trecut sau dublu în comparaţie cu acum trei ani. Pe lângă aceasta, populaţia continuă să beneficieze de programul “Prima Casă” implementat prin intermediul băncilor comerciale, care în 2019 a înregistrat un număr de peste 2700 contracte noi. Drept rezultat, în anul 2019 creditarea persoanelor fizice a înregistrat o rată medie de creştere de circa 40% faţă de anul precedent, ajungând la o pondere de 34% din totalul creditelor bancare. Chiar dacă e îmbucurător faptul că sectorul bancar devine accesibil şi pentru populaţie, totuşi această tendinţă denotă în continuare blocajul în finanţarea persoanelor juridice şi implicit a economiei reale. Creditul către persoanele juridice a crescut nesemnificativ în anul 2019 (+3% faţă de anul precedent) cu perspective modeste de creştere şi în continuare. Reforma fiscală de la sfârşitul anului trecut încă nu a dezmorţit pe deplin apetitul pentru investiţii. Mai mult ca atât, problemele persistă, atât pe partea de cerere, cât şi de ofertă. Chiar dacă cerere există, aceasta nu este suficient de solidă pentru a accede la creditul bancar, dificultăţi fiind în prezentarea unor garanţii viabile, în asigurarea unui randament suficient de stabil şi interesul scăzut în demararea unor proiecte investiţionale. Pe partea de ofertă, calitatea acesteia este redusă de prima de risc mare ţinând cont de perioadele lungi de timp necesare executării gajului şi încasării prejudiciului, precum şi lichiditatea insuficientă pe termen lung care să susţină proiectele investiţionale ale firmelor.
Surplusul de lichiditate din sectorul bancar a menţinut stabilă oferta de resurse creditare, inclusiv în ceea ce priveşte costul acestora. Totodată, recenta relaxare a politicii monetare prin micşorarea ratei de bază până la 5,5% ar putea determina o uşoară reducere a dobânzilor în 2020. Ratele la creditele noi acordate în monedă naţională continuă să fluctueze în jurul nivelului de 8%, asigurând o marjă de circa 3 p.p faţă de depozite. Totuşi este vorba de dobânzile nominale la credite, iar odată cu adăugarea tuturor comisioanelor, acestea ajung la un nivel efectiv de circa 10-12% în cazul persoanelor juridice şi de minim 14-16% în cazul creditelor de consum.
Ratele de dobândă înregistrează o uşoară creştere pe segmentul creditelor imobiliare accesate prin intermediul programului „Prima Casă”, respectiv, acestea pot fi stabilite de către bănci la un maxim de 8% începând cu ianuarie 2020, ceea ce reprezintă rata de referinţă pentru depozitele noi atrase în monedă naţională cu termenul de la 6 la 12 luni (care la moment este de 5,8%), plus o marjă maximă din partea băncilor de 2%. În cele din urmă, ratele la VMS tind să se reducă odată cu relaxarea politicii monetare şi scăderea randamentului obţinut la instrumentele de politică monetară utilizate pentru sterilizarea excesului de lichiditate.
Creşterea creditului de consum şi implicit a cererii agregate, pentru moment, nu generează acel necesar investiţional care ar spori şi creditarea agenţilor economici. Practic, creşterea consumului se realizează în baza unor bunuri de import, în timp ce firmele autohtone rămân mai degrabă reticente vizavi de demararea unor proiecte investiţionale. Mai mult decât atât, chiar şi investiţiile care s-au făcut în 2019 au fost rezultatul reformei fiscale, utilizării mijloacelor proprii ale firmelor şi finanţărilor din străinătate în detrimentul resurselor bancare interne. În acest context, perspectivele creşterii creditării persoanelor juridice rămân modeste, de doar circa 5% pentru anul 2020. În procesul de intermediere persistă problemele atât pe partea de cerere, cât şi de ofertă de finanţare pentru persoane juridice.
Astfel, cererea nu este suficient de calitativă pentru a corespunde exigenţelor bancare, mai ales în ceea ce priveşte gajul sau rentabilitatea stabilă a afacerilor. Pe partea de ofertă, calitatea acesteia este redusă de prima de risc mare ţinând cont de perioadele lungi de timp necesare executării gajului şi încasării prejudiciului şi lichidităţile insuficiente pe termen lung care ar putea susţine creditul investiţional. La acestea se mai adaugă şi perspectivele politice pentru 2020 care, de asemenea, este un an electoral.
Victor Ursu