Obişnuim să vorbim despre economie, operând cu unităţi măsurate în lei, tone, litri, metri, barili, procente sau pachete de acţiuni. Nimic greşit în ceea ce facem. Doar că toate astea sunt undeva spre capătul drumului nostru spre performanţă, inclusiv spre performanţa economică. E de spus însă că evoluţia unei economii nu depinde doar de prestaţia noastră pe ultimul segment al acestui drum şi că la fel de importante sunt toate treptele pe care un individ le urcă spre locul său de muncă. Ca să fie mai clar: notele pe care le ducem acasă zilnic într-un carnet de note au un impact determinant asupra economiei unei sau altei ţări.
Şi mai simplu: educaţia are impact direct asupra calităţii forţei de muncă şi exprimă cu multă relevanţă dezvoltarea economică a statului. Când vorbim despre educaţie, nu avem în vedere situaţia în care angajatul este bine crescut în raport cu şefii sau cu colegii de şantier sau de birou, ci un anume nivel de cunoştinţe şi de gândire care îl face util la un loc de muncă înnobilat cu calculatoare şi tehnologii rupte din filme ale viitorului. Notele proaste şi o gândire împiedicată ale copiilor noştri trecuţi prin şcoală îi vor ţine, la maturitate, dincolo de pragul întreprinderilor, ne mai vorbind de birourile unor companii cu activităţile ancorate în timpuri pe care încă nu le trăim.
Vorbim din start despre gravitatea problemelor cu care ne putem confrunta în eventualitatea descurajării actului de educaţie, ca să înţelegem mai bine care este importanţa unor evaluări la timp a competenţelor şi aici este vorba de programul de evaluare PISA – un program internaţional având ca ţintă elevii cu vârsta de 15 ani. Bine, s-ar putea spune pe undeva, e cam devreme să tragi concluzii, deoarece elevul are doar 15 ani, însă până la încadrarea sa în câmpul muncii mai e timp, timp în care lucrurile s-ar putea schimba foarte şi foarte mult. Este adevărat. Şi tocmai din acest considerent este aleasă, ca şi timp pe evaluare, vârsta de 15 ani. Pentru că mai e timp ca prin implicare generală, prin politici şi abordări, să avem tineri specialişti de o educaţie adecvată timpurilor.
Aşa cum spuneam, PISA reprezintă un program de evaluare internaţional, lansat în anul 1997 de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, care evaluează o dată la trei ani competenţele elevilor cu vârsta de 15 ani, la trei domenii de bază: citire/lectură, matematică şi ştiinţe. Testele sunt concepute pentru a măsura abilităţile elevilor de a aplica cele învăţate în situaţii reale, iar prima testare a avut loc în anul 2000. În cadrul Programului Internaţional de Evaluare a Elevilor – PISA 2018 au participat peste 612 000 de elevi din 79 de ţări sau regiuni economice.
Includerea Republicii Moldova printre ţările în care se fac asemenea măsurări este de o importanţă aparte, iar periodicitatea cu care se fac aceste măsurări ne lasă să vedem încotro mergem, care este impactul politicilor de educaţie, cum se vede implicarea instituţiilor statului în organizarea şi finanţarea proceselor de educaţie şi la ce ne putem aştepta peste zece-cincisprezece ani, atunci când copiii supuşi testelor PISA vor merge să se angajeze în câmpul muncii.
Ultima măsurare a abilităţilor elevilor de a aplica cele învăţate în situaţii reale în Moldova s-a produs acum un an, însă rezultatele acestor măsurări s-au făcut publice spre sfârşitul anului 2019. În Republica Moldova, circa 5 300 de elevi din 236 de instituţii de învăţământ au fost testaţi la citire/lectură, matematică şi ştiinţe, acesta fiind al treilea ciclu de testare la care participă Republica Moldova, precedentele fiind PISA 2009 şi PISA 2015.
Conform rezultatelor, Republica Moldova este una dintre cele 16 ţări care, în evaluarea PISA 2018, au reuşit performanţa de a nu descreşte punctajele medii la nici unul dintre domeniile evaluate, comparativ cu ciclurile anterioare de participare. Totodată, Moldova este una dintre cele 7 ţări care au înregistrat o creştere a rezultatelor la fiecare domeniu şi la fiecare ciclu de participare.
Partea slabă a lucrurilor însă e că punctajul mediu înregistrat de Republica Moldova în toate ciclurile PISA încă rămâne mai mic decât punctajul mediu al ţărilor ce fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).
La ultima evaluare, cea din anul 2018, Republica Moldova a înregistrat un punctaj mediu de 424 de puncte la citire/lectură, 421 de puncte la matematică şi 428 de puncte la ştiinţe, comparativ cu media OECD – 487 de puncte la citire/lectură şi 489 de puncte la matematică şi la ştiinţe. În evaluarea PISA 2018 s-a înregistrat cea mai mică diferenţă între punctajul mediu OECD şi punctajul mediu al Republicii Moldova la fiecare dintre domeniile evaluate. Astfel, performanţele R. Moldova în anul 2018 sunt similare cu cele înregistrate de România, Bulgaria, Muntenegru, Chile sau Uruguay. Ţările lider în Programul PISA 2018 sunt Singapore, Japonia şi Estonia.
În general, în ultimul deceniu, R. Moldova a înregistrat progrese semnificative în realizarea obiectivului ca toţi elevii să atingă nivelul minim de competenţă la citire/lectură. Rezultatele PISA 2018 arată că R. Moldova este una din cele 4 ţări care au reuşit să descrească, cu peste 10 la sută, numărul elevilor ce nu ating nivelul minim de competenţă la citire/lectură. Cu toate acestea, 43 la sută de elevi din R. Moldova nu ating nivelul minim de competenţă la domeniile citire/lectură şi la ştiinţe, iar 50 la sută de elevi – la matematică. În medie, în rândul ţărilor OECD aproximativ 23 la sută de elevi nu ating nivelul minim de competenţă la citire/lectură, ştiinţe sau matematică.
Prin urmare, R. Moldova este printre puţinele ţări care reuşesc să menţină analfabetismul funcţional la cote joase.
Analfabet funcţional este un copil care poate să citească un text, dar care atunci când este întrebat un lucru factual din text nu ştie să răspundă, pentru că nu se descurcă să înţeleagă ce i s-a comunicat cu acel text. O astfel de persoană nu are deprinderi academice funcţionale, nu poate interacţiona cu cartea şi cu şcoala. Nu va putea urma nici educaţie liceală. Înseamnă abandon şcolar.
Odată ajunşi pe piaţa muncii, cu aceşti oameni nu poţi să generezi industrii sănătoase bazate pe competenţe cognitive, industrii scumpe care generează profit, industrii din domeniul serviciilor digitale.
Problema se leagă de politici de stat şi de calitatea forţei de muncă pe care tu o vei avea când aceşti copii vor împlini 18 ani.
O analiză a acestui fenomen explică că oamenii cu mai multă educaţie sunt mai antreprenoriali, pot să contribuie la dezvoltarea acelor industrii la care sunt calificaţi sau, în cel mai rău caz, sunt pur şi simplu forţă de muncă, dar calificată, care dezvoltă nu începutul lanţului de producţie, ci finalul lanţului de producţie. Adică nu ai tăietor de lemne, ci producători de mobilă. Nu ai tinichigii, ci industrie auto. Cu cât eşti mai spre sfârşitul lanţului de producţie, cu atât trebuie să fii mai calificat.
Un studiu realizat în România bunăoară arată că dacă ar fi cu 5 la sută mai mulţi absolvenţi de facultate, PIB-ul României ar fi cu 3,6 la sută mai mare în 2025, iar eliminarea analfabetismului funcţional până în 2030 ar putea duce la o creştere economică inclusivă a României de peste 200% din PIB-ul actual.
Este limpede că aceste concluzii sunt valabile şi pentru Republica Moldova, doar că, evident, cifrele ar fi puţin diferite.
Constantin Olteanu
