Economiile care au înregistrat performanţe deosebite, au dezvoltat în acelaşi timp şi în mod echilibrat atât piaţa bancară, cât şi piaţa financiară nebancară, în particular piaţa de capital. Astfel, o mare parte din sistemele financiare naţionale care au dezvoltat complementar ambele pieţe au reuşit în crearea precondiţiilor necesare pentru finanţarea creşterii sectorului real în acelaşi timp cu asigurarea unei stabilităţi financiare sporite, potrivit analizei privind dezvoltarea pieţei VM, prezentată de către Expert-Grup.
“Peste 63% din VMS aflate în circulaţie în luna mai 2017 sunt scadente într-o perioadă de până la 6 luni. Acest fapt inhibă activizarea pieţei secundare, încât deţinătorii de VMS preferă mai curând să păstreze investiţia până la maturitate. În acest context, autorităţile trebuie să pună accent pe emiterea VMS cu scadenţă de 3 ani, iar ulterior să introducă VMS cu scadenţă între 5 şi 10 ani, în dependenţă de cererea existentă pe piaţă şi proiectele investiţionale pe care le planifică guvernul. Conform rezultatelor licitaţiei din 17 mai 2017, cererea pentru obligaţiunile de stat cu scadenţa de 3 ani a acoperit oferta doar în proporţie de 6,16%. Cererea joasă pentru aceste instrumente ţine de incertitudinea investitorilor, dar şi a sectorului bancar faţă de evoluţiile inflaţiei şi ratele politicii monetare pe termen mediu”, a explicat directorul Expert Grup, Adrian Lupuşor.
Creşterea bruscă a inflaţiei, sau majorarea ratei politicii monetare ar reduce considerabil randamentul acestor instrumente. O soluţie temporară în acest sens ar putea fi emiterea obligaţiunilor cu rată flotantă, care ar atrage investitorii cu resurse pe termen lung oferindu-le protecţie în cazul anumitor volatilităţi ale ratelor de bază în economie. Este cazul ca unele finanţări externe în valută să fie treptat substituite cu VMS valutare pentru păstrarea valorii adăugate în ţară şi dinamizarea pieţei de capital. Totodată, emiterea acestor instrumente ar responsabiliza autorităţile în vederea asigurării unei situaţii macroeconomice stabile şi o creştere redusă a preţurilor, încât costul deservirii datoriei ar fi direct legat cu rata inflaţiei. Această acţiune trebuie implementată în conformitate cu angajamentele autorităţilor asumate în cadrul bugetar pe termen mediu, dar şi în combinaţie cu acţiuni determinate de a menţine stabilitatea macroeconomică a ţării pe termen lung.
La momentul actual, în ceea ce priveşte unii investitori existenţi, dar şi în cazul apariţiei unora potenţiali, există o serie de constrângeri şi bariere, care reduc atât apetitul, cât şi capacitatea de investire în titlurile emise de autorităţile publice. Astfel, pe lângă prezentarea fiecărei categorii de participanţi, ne propunem să identificăm şi lacunele mecanismului actual de tranzacţionare prin prisma implicaţiilor asupra fiecărui tip de investitor. De asemenea, în eventualitatea extinderii numărului de participanţi la piaţa VMS şi modificării mecanismului actual sau dezvoltării unor noi platforme de tranzacţionare, este important de luat în calcul şi potenţialele beneficii asupra economiei naţionale.
Potrivit economistului Dumitru Pîntea, băncile comerciale licenţiate autohtone reprezintă cel mai mare investitor în VMS şi, totodată, cel mai mare achizitor de CBN. Prin prisma misiunii de atragere a resurselor disponibile de la cei ce economisesc, sectorul bancar înglobează cea mai mare parte a resurselor lichide din sistemul financiar naţional. În linii generale aceste resurse ulterior sunt canalizate în două direcţii, spre finanţarea cererii sectorului privat (credite comerciale) şi spre finanţarea activităţii Guvernului (prin intermediul VMS). Totodată, ţinând cont că băncile reprezintă şi elementul de bază al mecanismului de transmisie a politicii monetare, resursele excedentare din sector pot fi absorbite de BNM prin intermediul CBN. Deşi în mod teoretic este asigurat mecanismul canalizării resurselor bancare către achiziţia de titluri de stat, în mod practic o serie de deficienţe structurale frânează expansiunea şi dezvoltarea acestui proces. În primul rând, aproximativ 74% din sursele de finanţare ale activelor bancare sunt reprezentate de depozite atrase a căror perioadă de maturitate este preponderent pe termen scurt. Respectiv, resursele care ar putea fi investite în VMS cu termen de maturitate îndelungat sunt limitate, ceea ce determină în mare parte un interes scăzut faţă de obligaţiunile de stat cu termen mai mare de 2 ani. Pe de altă parte, în calitate de dealeri primari, băncile nu sunt neapărat interesate de a promova VMS către piaţa secundară, în condiţiile în care acestea apar ca instrument de investiţie direct concurent depozitelor bancare. Astfel, deşi mereu sectorul bancar naţional a fost caracterizat de un exces de lichiditate, acesta este caracteristic doar pe termen scurt şi reprezintă rezultatul impreviziunii macroeconomice, atât firmele, cât şi populaţia fiind reticente faţă de perspectivele economiei naţionale.
Pentru dezvoltarea pieţei VMS, experţii susţin că pentru început ar fi important ca accentul să fie pus pe fluidizarea accesului direct pentru toate tipurile de investitori. La moment, piaţa VMS-urilor este dominată de bănci, care în martie 2017 deţineau peste 70% din soldul VMS-urilor în circulaţie. În acest context, o prioritate pentru dezvoltarea pe termen lung a acestei pieţe trebuie să fie sporirea accesului investitorilor privaţi la piaţa VMS-urilor. O bază diversificată a investitorilor poate susţine cererea înaltă şi stabilă a obligaţiunilor de stat. Totodată, creşterea lichidităţii, transparenţei şi competitivităţii pe o piaţă este direct proporţională cu numărul de participanţi la o piaţă şi posibilitatea de efectuare a tranzacţiilor direct între participanţi, cu costuri financiare şi timp minime şi un mecanism transparent al cererii şi ofertei.
“Extinderea categoriilor de investitori ar intensifica concurenţa pe piaţa VMS. Acest fapt ar reduce costul de finanţare a VMS şi implicit ar contribui şi la sporirea interesului băncilor faţă de VMS pe termen mai lung. Există câteva metode care ar putea ajuta autorităţile în atragerea investitorilor pe piaţa respectivă. Cererea poate fi susţinută prin extinderea persoanelor care au acces la licitaţiile primare ale VMS-urilor şi crearea unei pieţe secundare libere cu acces direct al cumpărătorilor şi vânzătorilor privaţi. Astfel, persoanele fizice vor avea o nouă alternativă privind produsele de economisire. În condiţiile în care garantarea depozitelor este la un nivel mic, aceste instrumente vor oferi posibilitatea de distribuire a riscurilor. De asemenea, persoanele juridice vor avea un instrument suplimentar pentru gestionarea şi investirea lichidităţilor temporar disponibile, care, datorită dimensiunii pieţei va fi uşor de transformat în mijloace băneşti. În virtutea numărului mare de participanţi, VMS vor deveni într-adevăr lichide şi oricare entitate va putea să transforme uşor titlurile de valoare în mijloace băneşti la anumite cotaţii din piaţă. Pentru aceasta este crucial ca tranzacţiile cu VMS să fie la fel de simple ca şi transferurile băneşti”, a precizat Pîntea.
Soluţiile tehnologice moderne de tranzacţionare, precum platformele de tranzacţionare web integrate cu sistemele de plăţi mobile, sistemul naţional M-Pay, dar şi cu interfeţe de conectare pentru soluţiile de internet banking pot servi drept vehicule pentru sporirea accesului investitorilor la piaţa respectivă, fapt care în rezultat va diminua costul deservirii datoriei de stat. Or, anume din cauza accesului anevoios la piaţa VMS-urilor, dar şi a neinformării cetăţenilor, în perioada 2015–2016 pe când dobânzile la VMS-uri depăşeau 26%, ratele medii ponderate la depozitele noi atrase în sistemul bancar erau în jur de 17%, lăsând o marjă considerabilă intermediarilor – instituţii bancare. Evidenţa demonstrează, că instrumentele respective sunt de regulă primele instrumente de investiţie care se dezvoltă, încât riscul emitentului de datorie este practic inexistent.
Victor URSU
