Legea privind asigurările a fost modificată

Legea privind asigurările a fost modificată

Săptămâna trecută au intrat în vigoare modificările şi completările la Legea cu privire la asigurări şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Potrivit reprezentanţilor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), legea anterioară privind asigurările nu stabileşte un cadru general de reglementare, compatibil cu unele directive europene.

În acest sens, modificările la lege au scopul de a crea un cadru favorabil pentru racordarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale în domeniul asigurărilor şi ajustarea acesteia la acquis-ul comunitar al directivelor europene, angajament asumat de către Guvern în contextul viitorului Acord de asociere RM – UE.

„Necesitatea ajustării legislaţiei naţionale la actele de relevanţă ale UE va eficientiza sectorul asigurărilor prin posibilitatea stabilirii normelor de solvabilitate, aplicate la nivelul comunităţii europene, care implică o relaţie strânsă între mărimea capitalului propriu al asigurătorului şi volumul obligaţiilor asumate. În consecinţă, vor fi verificate normele de prudenţă, normele ce vor reglementa estimarea activităţii asigurătorului în baza gradului de management al riscului, precum şi normele care se vor referi la suficienţa şi calitatea activelor în coraport cu care asigurătorul îşi va putea acoperi cerinţele financiare”, explică autorii acestei legi.
Respectivele ajustări la legislaţie vor permite o mai bună reglementare a sectorului de asigurări, stimulând evoluţia pieţei interne prin prestarea de servicii şi produse calitative. În acelaşi timp, şi consumatorii vor beneficia de o protecţie mult mai mare.
Una dintre cele mai importante modificări, aduse la Legea cu privire la asigurări, este noua redacţie a noţiunilor „actuar”, „asigurător (reasigurător)”, „asigurat”, „broker de asigurare şi/sau de reasigurare”, „franciză” şi se completează cu noţiunea de „assistance” specifică asigurărilor de sănătate şi „contractant al asigurării” care face distincţia dintre noţiunea de „asigurat”.
Pentru a face lucrative cazurile în care asigurătorul, pentru a constatata, cerceta şi evalua evenimentul asigurat, solicită suportul organelor abilitate, legea stabileşte o normă care obligă autorităţile competente să cerceteze circumstanţele evenimentului asigurat, să prezinte informaţii şi documente confirmative identice ca în cadrul asigurărilor RCA.
O altă modificare importantă face referinţă la necesitatea majorării capitalului social exclusiv cu mijloace băneşti, dat fiind specificul activităţii de asigurare şi obligaţiile financiare ce revin asigurătorilor. Totodată, legea va permite potenţialului investitor cu capital propriu suficient să devină acţionar al asigurătorului, chiar dacă eventual a obţinut într-o perioadă gestionară o pierdere financiară care nu se reflectă semnificativ la solvabilitatea sa.
Legea mai conţine atât prevederi exprese privind cazul de suspendare sau retragere a licenţei pe toate clasele de asigurare sau pe una din ele, cât şi lista activităţilor pe care asigurătorul le poate efectua, având în vedere reprezentarea asigurătorilor străini pe teritoriul RM în cadrul asigurărilor de sănătate şi Carte Verde.
A fost precizat şi conţinutul obligatoriu al denumirii în exclusivitate pentru asigurătorii de viaţă, or, „actualmente există societăţi care practică asigurări de viaţă în cadrul activităţii compozite, iar conţinutul în denumire la asemenea societăţi al expresiei „asigurare de viaţă” nu este oportun”, spun reprezentanţii CNPF.
De asemenea, în lege se stabileşte cine adoptă decizia de transfer şi se simplifică procedura de reorganizare din SRL în SA, fără efectuarea transferului de portofoliu. Totodată se prezumă că avizarea procedurii de fuziune a asigurătorilor include şi transferul de portofoliu pe lângă alte active şi obligaţii. Iar pentru a garanta drepturile asiguraţilor în cazul lichidării asigurătorului, au fost instituite măsuri de siguranţă.
Tot prin acestă lege se propune stabilirea graduală a sancţiunilor în funcţie de circumstanţele săvârşirii faptei şi impactul asupra pieţei asigurărilor şi, preluând practica românească, se va elabora un act normativ separat în acest sens.
În Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule a fost modificată redacţia unor noţiuni şi dată definiţia altora, precum „birou naţional” şi „Consiliul Birourilor Sistemului Internaţional de Asigurări „Carte Verde”, asigurându-se transpunerea acestora din Regulamentul General al Consiliului de Birouri, obligatoriu pentru aplicare de statele membre ale Sistemului Internaţional de Asigurare „Carte Verde”.
Documentul precizează perfecţionarea regimului juridic de încheiere a contractelor de asigurare, stabilind că persoanele juridice pot încheia numai contracte cu număr nelimitat de utilizatori admişi să conducă autovehiculul. Acest fapt va favoriza persoana juridică prin excluderea unor situaţii de modificare a contractelor în funcţie de fluctuaţia cadrelor la întreprindere sau organizaţie.
Mai sunt introduse şi prevederi ce reglementează situaţii de răsfrângere a protecţiei în cazul transmiterii dreptului de posesiune a autovehiculului pentru care s-a încheiat asigurarea, eliberarea duplicatului poliţei de asigurare, precum şi cazurile de modificare a contractului de asigurare.
Pagubele asiguratului vor fi compensate din contul asigurării facultative de bunuri, despăgubirea fiind stabilită în baza preţurilor unităţilor de specialitate din străinătate în cazul când acest lucru este economic avantajos pentru asigurat şi asigurător. De asemenea, se precizează modul de stabilire a despăgubirii de asigurare în cazul acordării gradului de invaliditate ca urmare a accidentului de autovehicul.
Potrivit legii, CNPF va administra şi utilizarea fondului naţional de garanţie în asigurări şi va supraveghea activitatea Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.
Prevederile privind cerinţele faţă de locul aflării asigurătorului se pun în aplicare după expirarea a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, termen în care asigurătorii şi intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări se vor conforma prevederilor alineatelor nominalizate.
Prin derogare de la art. 23 alin. 6 şi (7) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, pe o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, preţurile pieselor de schimb care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se stabilesc cu aplicarea gradului de uzură determinat anual în conformitate cu actele normative ale CNPF, în care se va ţine cont de perioada de exploatare a autovehiculului, de categoria de piese înlocuitoare şi de modalitatea de despăgubire.
Lilia Platon
Numarul ziarului: 
Nr.30 (450) din 25 iulie 2012