Deşi Guvernul a elaborat un program de dezvoltare a industriei constructoare de maşini până în anul 2015, lucrurile nu s-au mişcat, practic, deloc. Mai mult, industria respectivă, care ar aduce plus valoare, se confruntă cu diverse probleme, iar puţinii investitori ai parcurilor industriale şi zonelor economice libere nu-şi pot extinde afacerile.
În prezent, Republica Moldova este, practic, un furnizor de materie primă şi servicii pentru industria mondială constructoare de maşini. Asta dacă luăm în consideraţie că în anii care au precedat perioada de privatizare a proprietăţilor de stat, Guvernul a încercat să reanimeze sectorul respectiv prin crearea parcurilor industriale şi zonelor economice libere. De facto, doar pe aceste platforme se poate urmări procesul industrial.
“Situaţia care s-a creat acum este foarte dificilă şi acest lucru s-a întâmplat din cauza guvernanţilor, deoarece nu au o viziune generală despre ceea ce înseamnă această industrie şi care este importanţa ei pentru economia naţională. De fapt, s-a acordat prea multă atenţie agriculturii care nu asigură plus valoare, în detrimentul industriei”, opinează administratorul parcului industrial “Răut”, Anatolie Munteanu.
Cu toate acestea, în toamna anului 2007, Ministerul Economiei a prezentat un proiect de dezvoltare a industriei constructoare de maşini şi echipamente. Potrivit documentului, industria respectivă ar fi trebuit să devină o ramură-lider a economiei naţionale deja către anul 2015, atât în termeni de cotă în PIB, exporturi, producţie industrială, număr de angajaţi, cât şi în termeni de inovare a producerii, de integrare economică internaţională şi de poziţionare pe piaţa de consum locală şi mondială. Lucru care nici pe departe nu s-a întâmplat.
Datele Biroului Naţional de Statistică arată că, în primele şase luni ale anului curent, exportul de maşini şi echipamente de transport a scăzut cu aproape 4%, iar ponderea în totalul de exporturi constituie doar 16%. Cel mai mult sunt exportate maşinile, aparatele electrice şi de uz casnic, valoarea acestora însumând peste 142 mil. dolari SUA. Alte 19,2 mil. dolari sunt obţinute din exportul de maşini şi piese industriale cu aplicare generală.
Totuşi, un expert din belarus, Sierz Naudrodski, consideră că industria constructoare de maşini din Moldova are o tendinţă mult mai bună de dezvoltare decât două dintre ţările din regiune. “Valoarea adăugată generată de industria din Moldova este mult mai înaltă, comparativ cu Belarus şi Ucraina. Aceasta înseamnă că produsele de genul know-how, cu investiţii ocupă o pondere mai mare în totalul de producţie. În acelaşi timp, nu putem ignora faptul că Moldova devine mai degrabă un furnizor important de piese pentru automobile, decât producător de maşini”, susţine acesta.
El precizează că cota exporturilor de producţie industrială moldovenească este aproape identică, deşi ponderea în PIB e diferită pentru cele trei ţări.
Potrivit unui raport publicat recent de Institutul de Economie Mondială, randamentul sectorului în Ucraina este de 9,2%, a Belarusului de 6,4% şi a Republicii Moldova de doar 3%.
“În Belarus situaţia este critică, scăderea industriei constructoare de maşini a ajuns anul acesta la 30%. Acest lucru s-a întâmplat din cauza că nu mai există cerere pe principala piaţă de desfacere – Rusia, iar companiile belaruse nu au fost pregătite pentru un astfel de scenariu. În plus, există companii mari cu foarte mulţi angajaţi, costurile de întreţinere sunt mari şi industria moare”, spune Sierz Naurodski.
De cealaltă parte, Ucraina are avantajul accesului la piaţa europeană şi cea asiatică, industrie metalurgică bine dezvoltată, aşezare geografică potrivită şi ieşire la mare. Dar corupţia şi scăderea economică cauzată de conflictul cu Rusia sunt percepute drept obstacole în dezvoltarea acestui sector industrial.
Cunoscătorii domeniului susţin că în Moldova, sectorul întâmpină mai multe dificultăţi. Însă cele mai stringente ţin de creşterea costurilor pentru energie, dobânzile înalte la creditare, concurenţa din regiune şi politica fiscală nestimulatorie. La acestea mai pot fi adăugate: lipsa forţei de muncă calificate şi proasta infrastructură a calităţii. “Ca să supravieţuim, avem nevoie de investiţii, iar creditele în Moldova sunt foarte costisitoare. Am avea nevoie de un fond de garantare prin care să putem accesa investiţii pe termen lung. Ne îngrijorează şi faptul că lipsesc cu desăvârşire politicile industriale”, crede Valeriu Cosarciuc, care a coordonat anterior activităţile Guvernului în domeniul industriei.
Şi administratorul ZEL Bălţi, Marin Ciobanu, susţine că fără investiţii şi reforme, nu poate fi vorba de o dezvoltare a sectorului. “Suntem într-un cerc vicios – statul nu are bani să investească în infrastructură, avem doar statut de parc industrial sau ZEL, în realitate aceste platforme industriale nu sunt conectate la utilităţi, iar în acest fel putem pierde potenţialii investitori”, remarcă Marin Ciobanu. El mai accentuează că şi concurenţa cu ţările din imediata apropiere este acerbă, dând exemplul României unde Guvernul subvenţionează investitorii care vin în acest domeniu.
“Vă reamintesc de compania Leoni, specializată în cablaje electrice, a plecat la Bistriţa, în loc să rămână la noi. Dar cum poate fi altfel, dacă a primit subvenţii de la statul românesc în valoare de 10 mil. euro pentru cele 1200 locuri de muncă? Sau pentru o companie de la Sebeş subvenţiile s-au ridicat la 46,2 mil. euro pentru construcţia a 8 mii metri pătraţi. Ulterior, a venit compania Mercedes cu 300 mil. euro să producă cutii de viteză. În aceste condiţii, investitorii se întreabă de ce să vină în Moldova, dacă nu pot primi subvenţii şi sunt şi alte probleme?”, argumentează administratorul ZEL Bălţi.
“Cel mai important rezident din parcul nostru este o companie care produce echipament electric pentru automobile, producţie electronică, transformatoare. Produce în serie mare transformatoare şi sperăm să se extindă. Aici avem o problemă cu Ministerul Finanţelor. Avem şansa să pierdem şi aceşti bani din cauza că nu există dorinţa de a susţine parcurile industriale. Mai mult, din motive neclare, aceste investiţii de 12 mil. lei care au fost aprobate în buget au fost blocate”, relatează Anatolie Munteanu.
Potrivit lui, a fost stopată achiziţia de amenajare a teritoriului pentru drumurile interne, deşi în martie curent a fost desfăşurată prima licitaţie.
Administratorul “Răut” susţine că acum nu-şi poate onora angajamentele luate faţă de investitorii atraşi în zonă. Aceasta din cauza că ei nu-şi pot extinde afacerile acolo unde infrastructura este extrem de proastă şi nu pot să obţină certificare pentru industria electronică.
Lilia Platon
