Implementarea asigurărilor obligatorii de sănătate cu participarea companiilor private de asigurare din R. Moldova

Republica Moldova a introdus sistemul de asigurări de sănătate în anul 2004. Această schimbare a însemnat o creştere semnificativă a veniturilor colectate. Finanţarea totală pentru sănătate a atins în anul 2009 un total de 264,7 mln. dolari SUA, crescând de la 240,6 mln. dolari SUA în anul 2004. Acest lucru plasează totalul cheltuielilor pentru ocrotirea sănătăţii la mai mult de 7% din PIB-ul estimat anterior.

Cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor au atins 72 dolari SUA în anul 2004 şi 80 dolari SUA – în 2005. Venitul global de asigurări de sănătate însumează aproximativ 3000 mln. de euro. Structura venitului în asigurări a suportat schimbări, astfel încât veniturile din asigurările de către angajatori sunt în creştere, în timp ce veniturile de la stat pentru persoanele asigurate de stat se micşorează. Aceste date, dar şi unele recomandări se conţin în studiul de fezabilitate “Implementarea asigurărilor obligatorii de sănătate cu participarea companiilor private de asigurare din Moldova” realizat la iniţiativa Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

Provocări ale sectorului de asistenţă medicală

Autorul studiului, Sergiu Ostaf, a menţionat la prezentarea studiului că R. Moldova a înregistrat progrese semnificative în reformarea sectorului de asistenţă medicală. Pe baza analizei conţinute în lucrare sunt prezentate principalele provocări ale sectorului de asistenţă medicală din aspectul financiar. Una dintre acestea vizează sistemul asigurării de sănătate care a contribuit la îmbunătăţirea accesului şi a protecţiei financiare cu lacune mari rămase în ceea ce priveşte acoperirea. Dovezile din studiile gospodăriilor casnice arată că protecţia financiară s-a îmbunătăţit faţă de situaţia de până la implementarea asigurării de sănătate obligatorii. Cheltuielile pentru sănătate pentru cele mai sărace 20 procente din populaţie au scăzut cu 34 la sută între anii 2003 şi 2004, iar costurile de spitalizare pentru persoanele asigurate au scăzut cu 20 la sută între anii 2000 şi 2004. Această diferenţă de costuri între persoanele asigurate şi cele neasigurate este semnificativă pentru fiecare nivel de asistenţă.

”În timp ce co-plăţile oficiale au scăzut cu 6,3%, co-plăţile neoficiale rămân o povară financiară semnificativă pentru cele mai sărace gospodării casnice. Extinderea asigurării de sănătate pentru a acoperi populaţia cea mai săracă, introducerea mecanismelor pentru a converti plăţile neoficiale în co-plăţi oficiale precum şi introducerea unor mecanisme de guvernare (prin intermediul conştientizării comunitare privind structura de co-plată) etc. ar putea reduce în continuare povara plăţilor din buzunar”, se arată în studiu.

Tot aici se menţionează că subvenţionarea solidară din contul contribuabililor probabil dezavantajează contribuabilii angajaţi în câmpul muncii şi cei cu venituri înalte. Contribuţia medie pentru prima de asigurare a unei persoane angajate este de aproape 2 ori mai mare decât cea a persoanelor asigurate de stat.

”Unele categorii consumă abuziv serviciile de asistenţă medicală, în special serviciile spitaliceşti. Datele demonstrează necesitatea unei forme de co-plata pentru a controla efectul ivit de risc de abuz”, atenţionează autorul studiului.

O altă provocare menţionată ţine de acoperirea asistenţei primare care a crescut pentru a cuprinde 80% din populaţia cu acces la medicii de familie. Cu toate acestea, este important să se distingă dintre contractele cu AMP şi contractele cu spitale, în scopul de a proteja bugetul AMP.

Calitatea serviciilor de asistenţă medicală rămâne a fi o problemă. Elaborarea programelor de îmbunătăţire a calităţii şi concentrarea prestatorilor asupra satisfacerii consumatorului au rămas în urma reformelor de finanţare şi prestare. Peste 80% de oameni cred că calitatea în sectorul ocrotirii sănătăţii este o problemă şi că acest sector necesită modificări considerabile pentru a îmbunătăţi performanţele sale.

Sergiu Ostaf a mai menţionat că există o ordine de zi nefinalizată în ceea ce priveşte consolidarea şi restructurarea şi îmbunătăţirea eficienţei prestatorilor. Acest lucru este valabil atât pentru prestatorii autonomi, cât şi pentru instituţiile aflate încă sub controlul guvernului, cum ar fi spitalul căilor ferate şi spitalul militar, printre altele. Consolidarea şi restructurarea spitalelor este esenţială pentru generarea economiilor adecvate prin reducerea numărului de paturi şi a costurilor fixe.

În studiu se menţionează că sectorul privat poate juca un rol important în prestarea asistenţei medicale şi transformarea generală a sectorului: cum s-a menţionat anterior, infrastructura spitalicească este învechită şi într-o stare deplorabilă, ceea ce limitează sever capacitatea instituţiilor publice de a presta servicii în timp util şi conform standardelor înalte de calitate. În acest caz, rolul sectorului privat ar putea deveni relevant pentru sectorul asistenţei medicale în mai multe domenii.

”Introducerea asigurării de sănătate a deschis calea pentru creşterea nivelului de finanţare şi extinderea ariei de acoperire a asigurării la peste 70% din populaţie. Cea mai mare parte a acestor contribuţii (67%) este de la bugetul central, deci este esenţial să se asigure responsabilitatea fiscală pentru aceste fonduri”, se arată în studiu.

Recomandări pentru îmbunătăţirea politicii asigurării de sănătate

În calitate de recomandare pentru îmbunătăţirea politicii asigurării de sănătate autorul sugerează extinderea bazei de venituri pentru primele asigurărilor de sănătate în scopul de a include mai mulţi oameni de vîrsta aptă de muncă în calitate de contribuabili. Ratele de acoperire în această grupă de vârstă arată că doar aproximativ 50 la sută din toţi oamenii cu vârsta de 25-34 sunt asiguraţi, iar CNAM pierde astfel o oportunitate semnificativă de a captura veniturile de la oamenii care cu o mare probabilitate nu vor consuma servicii medicale costisitoare.

“Concentrarea eforturilor asupra plăţilor din buzunar prin atragerea investiţiilor din sectorul privat; extinderea pachetului beneficiilor de asistenţă medicală pentru persoanele neasigurate; sursele de finanţare ale asistenţei medicale garantate pentru persoanele neasigurate ar trebui să fie mai bine finanţate de la bugetul de stat; Creşterea treptată a nivelului primelor şi a reglementărilor privind plafonul contributiv ar îmbunătăţi solidaritatea prin transferarea unei părţi din riscul financiar de acoperire a copiilor şi a altor persoane întreţinute de la bugetul de stat către angajatori/angajaţi; Introducerea unui set standard de indicatori de calitate/performanţă în toate contractele cu prestatorii, diferenţiate în funcţie de prestator, iar rezultatele trebuie să fie legate în mod clar cu plăţile de stimulare, sunt încă câteva recomandări sugerate în studiu.

În general, se recomandă ferm o participare mai mare a finanţării private în sistemul asigurărilor de sănătate. Experienţa internaţională dovedeşte că există beneficii puternice ale asigurărilor de sănătate voluntare pentru servicii suplimentare cu participarea companiilor de asigurări private. În multe ţări vedem exemple pozitive ale rolului crescând al companiilor de asigurări private în asigurările de sănătate obligatorii pentru servicii suplimentare, în majoritatea ţărilor analizate există exemple de funcţionare bună pentru diverse tipuri de consumatori ai serviciilor medicale.

Autorul studiului constată că într-un şir de ţări care dispun de o experienţă anterioară substanţială de participare a companiilor de asigurări private la servicii voluntare şi suplimentare, rolul sporit al participării lor în sistemul asigurărilor de sănătate obligatorii introducând asigurări pentru servicii suplimentare, adaugă valoare pentru categorii de beneficiari importante. În acelaşi timp, concursul direct al asiguratorilor privaţi pentru serviciile obligatorii trebuie să fie organizat într-un mod extrem de precaut şi, probabil, doar pentru un anumit procent al serviciilor de bază.

Paşi recomandaţi

”În calitate de premiză generală, sugerăm măsuri de ajustare pentru sistemul asigurărilor de sănătate existent: 1) decentralizare şi autonomie sporită pentru furnizorii de asistenţă medicală primară a familiei; 2) transparenţă şi responsabilitate sporită în contractarea furnizorilor de servicii şi dezvăluiri privind performanţa lor; 3) reduceri sau prime la poliţe pentru contributorii cu venituri mari la sistemul actual”, menţionează Sergiu Ostaf.

Tot acesta susţine că, evident, calea recomandată nu trebuie parcursă mai rapid decât este necesar în cazul rolului companiilor de asigurări private în asigurările de sănătate de bază obligatorii. O modalitate rapidă de acţiune poate avea consecinţe negative datorită lipsei de experienţă relevantă în ţară (companii de asigurări private, furnizori de servicii privaţi, concurenţa companiei publice, alegerea limitată a consumatorilor, capacitatea limitată a regulatorilor).

Tatiana SOLONARI

Numarul ziarului: 
Nr.22 (391) din 1 iunie 2011