Igor Ciloci: Atestăm o nouă manifestare a economiei informale – munca la gri sau semideclarată

– Inspectoratul de Stat al Muncii deţine dreptul de a exercita controlul de stat asupra respectării legislaţiei în domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă. Care sunt încălcările şi abaterile de la legislaţie depistate de Inspectorat şi cum sunt sancţionaţi cei care admit aceste nereguli?
– În lunile ianuarie-mai 2017, sub aspectul respectării actelor legislative şi normative din domeniul relaţii­lor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, au fost efectuate 1841 vizite de control. În total, au fost monitorizate 1525 unităţi (dintre care 195 din sectorul public) cu un număr de 50,8 mii salariaţi, dintre care 23,9 mii femei (inclusiv 5271 din mediul rural) şi 2 minori. Activitatea de inspecţie a fost axată pe două direcţii:
– în domeniul relaţiilor de muncă au fost efectuate 1191 vizite de control;
– în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost efectuate 650 vizite de control.
Din numărul total de vizite de control, 1561 constituie vizite de control planificate şi 280 – vizite de control inopinate. În urma acţiunilor de inspecţie au fost întocmite procese-verbale de control, în care au fost consemnate 16175 încălcări şi abateri de la prevederile actelor legislative şi normative din domeniul muncii. Din numărul total, 9665 sunt încălcări în domeniul relaţiilor de muncă şi 6510 – în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Sancţiunile prevăzute de legislaţie pentru încălcările admise în domeniul muncii sunt suficient de drastice şi echivalate cu prejudiciul pe care îl generează. Concomitent, acestea reprezintă şi un instrument de motivare a angajatorului să aplice corect legislaţia. Inspectoratul de Stat al Muncii este un agent constatator şi nu uzează de acest instrument de sancţionare, decât în situaţii foarte clare, în care se constată obiectul contravenţiei şi există dovezi. Aşadar, Inspectoratul constată contravenţiile, întocmeşte procesele-verbale cu privire la încălcările depistate şi le expediază în instanţa de judecată care, la rândul său, aplică sancţiunea în conformitate cu normele legale existente.

– Plata salariilor cu întârziere, la fel, constituie o încălcare a legislaţiei muncii. În raportul de activitate al Inspectoratului de Stat al Muncii pentru anul 2016 se precizează că la 1 decembrie 2016 suma restanţelor la plata salariilor angajaţilor din sectorul real al economiei constituia aproximativ 190 mln lei, dintre care mai mult de 115 mln lei erau datorii ale întreprinderilor de stat. Suntem la mijlocul anului 2017, care este soarta acestor angajaţi şi care e situaţia restanţelor acumulate faţă de aceştia? Ce a întreprins în acest caz Inspectoratul de Stat al Muncii?
– Neplata salariilor se sancţionează cu amendă de la 400 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice şi cu amendă de la 1000 la 1500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
Trebuie să menţionez că, deşi legislaţia stabileşte anumite măsuri de sancţionare a neachitării salariilor, în R. Moldova se atestă restanţe la plata salariilor care, la 1 mai 2017, se estimau la aproximativ 179 mln de lei, dintre care aproximativ 106 mln revin întreprinderii de stat “Calea Ferată din Moldova”, care se confruntă cu anumite probleme economice.
Inspectoratul de Stat al Muncii monitorizează problema dată şi, de rând cu Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi administraţia Căii Ferate, s-a implicat în procesul de identificare a unor soluţii pentru problema acestor restanţe salariale. Cu regret, pentru ca această întreprindere să-şi poată relua activitatea în regim normal şi să-şi poată onora obligaţiile salariale, sunt necesare anumite soluţii cu caracter economic. În prezent, se atestă unele tendinţe de diminuare a restanţelor la plata salariilor la “Calea Ferată din Moldova”, însă acestea sunt oscilatorii şi nestabile.

– Ce ar trebui să întreprindă în acest caz salaria­tul de la “Calea Ferată a Moldovei”, care nu-şi ridică salariul de aproape un an?
– În primul rând, toate problemele ce ţin de relaţia de muncă trebuie să fie soluţionate cu angajatorul. În situaţiile în care angajatorul comite o încălcare a legii în raport cu salariatul, ultimul poate apela la Inspectoratul de Stat al Muncii. La rândul său, Inspectoratul oferă consultanţă pentru orice gen de probleme cu privire la modul de aplicare a legislaţiei muncii, intervine cu activităţi de control sau include în graficele controalelor întreprinderea de la care au venit anumite petiţii, sesizări sau plângeri din partea salariaţilor. În situaţia în care divergenţele de muncă nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă între salariat şi angajator, acestea urmează a fi soluţionate în instanţa de judecată.
Aici trebuie să menţionez că la Inspectorat continuă să parvină petiţii de la salariaţii de la “Calea Ferată a Moldovei”. Astfel de petiţii au fost recepţionate practic de la toate întreprinderile şi staţiile “Căii Ferate din Moldova”.

– Care sunt încălcările cel mai des întâlnite cu privire la respectarea legislaţiei de muncă şi în ce domenii de activitate acestea sunt comise cel mai mult?
– Activităţile de inspecţie întreprinse scot în evidenţă faptul că angajatorii comit cel mai frecvent încălcări ale normelor legale referitoare la stabilirea salariului, adaptarea condiţiilor de muncă la cerinţele de securitate şi sănătate în muncă. Astfel, cele mai des întâlnite încălcări ţin de relaţiile de muncă în afara formelor legale: fără contract individual de muncă, relaţii de muncă în care nu sunt stabilite metodele şi formele de salarizare, fără tabelarea orelor de muncă ş.a. Munca nedeclarată face parte din economia informală şi are efecte negative atât pentru angajator, cât şi pentru angajat şi societate. Cu toate acestea, agenţii economici recurg la practica admiterii muncii nedeclarate pentru a se eschiva de la plata impozitelor, a contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale, odată cu aceasta încălcând drepturile salariaţilor la asistenţă socială şi medicală, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Astfel ia amploare concurenţa neloială în raport cu angajatorii care respectă prevederile legislaţiei.
De rând cu acestea, au loc încălcări care ţin de durata timpului de muncă şi de odihnă, concedii şi alte circumstanţe, care rezultă din relaţii­le de muncă.
În ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, cel mai des sesizăm lipsa iniţiativei angajatorului de a evalua riscurile şi de a cunoaşte care este situaţia de securitate şi sănătate la întreprindere, precum şi lipsa măsurilor de prevenire a riscurilor şi accidentelor de muncă.
Mai cu seamă, de viciul muncii nedeclarate sunt afectate domenii precum: construcţiile, agricultura, transporturile şi comerţul. Fenomenul dat este influenţat de caracterul sezonier, interesele părţilor implicate, atât a angajatorilor, cât şi a angajaţilor.

– Dacă e să facem o comparaţie, unde au fost constatate mai multe abateri de la legislaţia muncii: la companiile private sau la cele de stat?
– Nu facem o diferenţiere de acest fel, dar ţin să menţionez că totuşi companiile de stat sunt mai disciplinate. De obicei, companiile private cu intenţii serioase şi de lungă durată se conformează din start la prevederile legislaţiei. Astfel de companii vin cu propriile politici de angajare şi salarizare, de securitate şi sănătate în muncă, oricât de costisitoare ar fi acestea. Există şi agenţi economici care, în goană după un profit imediat, au o atitudine neglijentă faţă de condiţiile de securitate şi sănătate în muncă în care muncesc salariaţii lor.

– În opinia Dvs., cât de informaţi sunt salariaţii moldoveni despre drepturile lor în domeniul muncii? Cât de des primiţi sesizări din partea acestora?
– Nivelul de informare a cetăţenilor noştri este în creştere. În prezent, orice salariat dispune de oportunităţi de a se informa şi de a lichida “nihilsmul juridic”, pentru că de cele mai multe ori anume din cauza necunoaşterii are loc încălcarea legislaţiei. Anual examinăm mai mult de trei mii de petiţii, în care sunt invocate diferite situaţii precum: abateri de la legislaţie, încălcări, nerespectări ale normelor legale din domeniul muncii, securităţii şi sănătăţii în muncă ş.a. Inspectoratul dispune de o linie telefonică fierbinte: 49.00.00, la care primeşte solicitări de consultanţă şi petiţii.

– Ce trebuie să facă un salariat în cazul în care i-a fost încălcat un drept în domeniul muncii? Cum este păstrată identitatea acestuia?
– Orice situaţie pe care un salariat o consideră drept o încălcare de drepturi urmează a fi sesizată la Inspectoratul de Stat al Muncii.
Trebuie să notez că la petiţiile anonime nu putem să reacţionăm promt, decât prin includerea acestora în graficele de controale, ca fiind o sursă de identificare a riscului existent la o întreprindere.
Instituţia noastră are obligaţia, prin lege, de a păstra confidenţialitatea surselor de informaţii care invocă încălcări de legislaţie. În acest sens, vreau să menţionez că salariaţii cu demnitate, care îşi cunosc şi ţin la valoarea lor semnează fără frică orice petiţie. În situaţiile de acest fel intervenim şi acţionăm mai rapid cu controale inopinate, fără a divulga sursa care a comunicat despre încălcare.

– Ce puteţi spune despre tendinţa angajărilor la negru?
– Nu dispunem de posibilităţi de a genera o asemenea statistică. Există doar nişte criterii indirecte de a estima ceea ce se produce în această economie informală şi în special în ceea ce ţine de munca la negru. Ţin să menţionez că atestăm o nouă manifestare a fenomenului respectiv – munca la gri sau semideclarată, care este la fel de prejudicioasă ca şi munca nedeclarată total. Ca de exemplu, se munceşte 8 ore pe zi, dar sunt tabelate şi plătite oficial doar 4 ore, pentru celelalte ore muncite achitarea se face în plic în format ascuns.

– Cum apreciaţi legislaţia actua­lă în domeniul muncii, aceasta oferă suficientă protecţie salariaţilor? Nu credeţi că unele prevederi ale Codului Muncii sunt depăşite?
– Legislaţia muncii trebuie să fie una dinamică şi să se dezvolte concomitent cu evoluţia pieţei forţei de muncă. Consider că la ora actuală există suficiente mecanisme în legislaţie care să asigure protejarea muncii, aşa cum prevede art. 43 din Constituţie, dar şi să asigure interesele angajatorului.
Există diferite forme de muncă, cum ar fi: munca la/de la domiciliu, munca pentru persoane în locuri separate, munca de curierat, munca în reţelele informaţionale (online) ş.a., care trebuie să fie reglementate juridic. În acest sens, se întreprind anumite măsuri şi sunt iniţiate modificări la Codul Muncii.

– În practica Dvs., aţi întâlnit situaţii în care angajatul a fost sancţionat din cauza interpretării eronate a legislaţiei?
– Angajaţii care sunt sancţionaţi de instanţele de judecată în baza materialelor de constatare a contravenţiilor întocmite de inspectorii de muncă, au tot dreptul la apel. Avem suficiente situaţii, când angajaţii au apelat la instanţele de judecată şi au obţinut câştig de cauză. La fel, există şi situaţii în care instanţele judiciare de diferite nivele au menţinut poziţia instanţei de fond, unde a fost examinat dosarul. Cazurile în care au fost prejudiciaţi angajatorii prin constatarea contravenţiilor sunt de ordinul zecilor mai puţine, decât cele în care au fost prejudiciaţi angajaţii.

– Ce recomandări aveţi pentru salariaţii şi angajatorii din R. Moldova?
– Mesajul meu este ca relaţiile dintre ambii subiecţi – angajatorul şi salariatul – să se încadreze în normele legale. Aceasta este garanţia că se vor realiza adecvat interesele angajatorului, dar şi că vor fi protejate interesele salariatului.
– Vă mulţumesc pentru interviu.

A discutat Lilia Alcază