elaborat sub egida Proiectului Băncii Mondiale „Moldova Dutch TA-TF Financial Sector Reform”
Chişinău, 2012
Prezentul ghid este conceput ca un îndrumar de referinţă, urmînd să detalieze calitatea de acţionar cu toate atributele în consecinţă, avînd drept scop furnizarea de informaţii generale şi îndrumări acţionarilor într-un mod mai accesibil.
Ghidul se rezumă la a sublinia drepturile concrete şi demersurile corespunzătoare care se pot face faţă de societatea pe acţiuni şi nu îşi propune să analizeze întreaga problematică a legalităţii raporturilor dintre societate şi acţionari.
Într-un sens larg, o mare parte din reglementarea care priveşte societăţile pe acţiuni este în fapt destinată să garanteze drepturile acţionarilor. Astfel că acţionarii sunt în drept oricînd să solicite societăţii restabilirea legalităţii şi în caz de refuz, să apeleze la mijloacele juridice de constrîngere puse la dispoziţie de lege.
Pe de altă parte, acest ghid îşi propune să analizeze acele drepturi pe care acţionarul le exercită individual, însă nu se referă la acele drepturi pe care acţionarul le exercită ca şi parte a Adunării generale a acţionarilor, astfel nefiind atinse problemele legate de desfăşurarea adunării generale a acţionarilor.
Ghidul este constituit pe baza informaţiilor tipice utilizate sau de care se va avea nevoie pentru a conduce efectiv afacerea de investiţii. Ghidul trebuie să ajute persoanele interesate să înţeleagă mai uşor informaţia cerută despre raţiunea, capabilitatea, perspectivele şi riscurile afacerii. Această informaţie trebuie să ajute la înţelegerea şi evaluarea riscurilor investiţionale legate de investiţia în acţiuni.
Ghidul este structurat în 5 capitole, după cum urmează:
Ce este o societate pe acţiuni?
Societatea pe acţiuni este societatea constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, în scopul obţinerii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile societăţii numai în limita aporturilor lor.
Conform definiţiei date de Legea nr. 1134 – XIII din 02.04.1997 „Privind societăţile pe acţiuni”, societăţile pe acţiuni sunt societăţile comerciale al căror capital social este în întregime divizat în acţiuni şi ale căror obligaţii sunt garantate de patrimoniul societăţii.
Societatea pe acţiuni este forma cea mai complexă şi mai evoluată a societăţilor comerciale, în care contează mai mult aportul de capital, decît calităţile personale ale persoanelor asociate. Din cauza estompării calităţilor personale ale persoanelor asociate, acest tip de societate purta anterior denumirea de “societate anonimă”, care se menţine şi în prezent în legislaţiile altor state.
Caracteristicile generale ale societăţii pe acţiuni sunt:
Cum se constituie o societate pe acţiuni?
Societatea pe acţiuni se înfiinţează urmare a constituirii unei noi societăţi sau ca rezultat al reorganizării unei societăţi comerciale existente. Societatea se înfiinţează prin încheierea de către fondatori a contractului de societate, care confirmă adoptarea de către fondatori a deciziei de înfiinţare a societăţii, subscrierea fondatorilor la acţiunile plasate şi desfăşurarea adunării constitutive.
Documentele de constituire ale societăţii sunt contractul de societate şi statutul societăţii. Contractul de societate are prioritate faţă de statutul societăţii şi produce efecte pînă la momentul înregistrării de stat a societăţii şi executării de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. Contractul de societate stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor în vederea înfiinţării societăţii. Legea prevede forma scrisă şi autentică a contractului de societate, inclusiv conţinutul acestuia, care cuprinde mai multe clauze obligatorii decat în cazul societăţilor de persoane (societatea în comandită, societatea în nume colectiv).
Similar contractului de societate, legea prevede expres conţinutul obligatoriu al statutului societăţii şi, ca şi în cazul contractului de societate, acesta se semnează de către toţi fondatorii, din categoria cărora nu pot face parte persoanele declarate incapabile sau care au fost condamnate pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege. Prevederile statutului sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii şi acţionarii acesteia. Statutul societăţii, modificările şi completările operate la acesta se aprobă de adunarea generală a acţionarilor şi intră în vigoare la data înregistrării lor de stat.
Societatea pe acţiuni este supusă înregistrării de stat în condiţiile legislaţiei în vigoare. Societatea se consideră înfiinţată şi obţine dreptul de persoană juridică la data înregistrării de stat. În termen de 2 luni de la data înregistrării de stat, societatea este obligată să înregistreze bunurile mobile şi imobile predate de fondatori. În termen de 15 zile de la data înregistrării de stat a societăţii (sau de la data înregistrării patrimoniului-în cazul existenţei aporturilor în bunuri) societatea este obligată să prezinte Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare documentele pentru înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii.
Denumirea de firmă a societăţii se compune dintr-o denumire proprie, pentru a se putea deosebi de alte societăţi cu aceeaşi formă de organizare şi trebuie să conţină obligatoriu sintagma „S.A. ”. Denumirea poate fi diversificată, formată din combinaţii de litere şi cifre, cuvinte provenite din mitologie, astrologie, geografie, istorie sau chiar din numele unor persoane consacrate. Orice act distribuit de societate trebuie să cuprindă denumirea, forma juridică de organizare, numărul de înregistrare de stat, adresa juridică, adresa de corespondenţă, capitalul social, telefoanele de contact.
Sediul societăţii este considerat sediul organului său executiv, indicat în statutul societăţii. Adresa juridică a societăţii este adresa sediului ei. Societatea poate avea şi alte adrese poştale pentru corespondenţă. În caz de schimbare a sediului, societatea, în mod obligatoriu, va anunţa creditorii, acţionarii săi, precum şi autorităţile publice stabilite de legislaţie.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20.000 lei. Capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii, care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor. Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite în contul achitării acţiunilor şi va fi egal cu suma valorii nominale a acţiunilor plasate. Aporturile la capitalul social al societăţii se stabilesc de contractul de societate sau hotărîrea privind emisiunea suplimentară de acţiuni, în limitele prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni. Pot fi aporturi la capitalul social: mijloace băneşti, valori mobiliare plătite în întregime, alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale care pot fi evaluate în bani, obligaţiile societăţii faţă de creditori.
Valoarea de piaţă a mijloacelor fixe, evaluată de o companie de evaluare, se aprobă prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Aporturile nebăneşti transmise în capitalul social cu drept de folosinţă se realizează prin transmiterea drepturilor corespunzătoare. În cazul cînd aporturile sunt transmise cu drept de proprietate transmiterea acestora se efectuează prin predarea efectivă către societate a bunurilor.
Aporturi la capitalul social nu pot fi: evaluarea în bani a activităţii fondatorilor pentru înfiinţarea societăţii, precum şi a activităţii de muncă a acţionarilor care lucrează în societate; obligaţiile (datoriile) fondatorilor, acţionarilor societăţii şi ale altor persoane; bunurile mobiliare şi imobiliare neînregistrate, inclusiv produsele activităţii intelectuale, supuse înregistrării în conformitate cu legislaţia; bunurile aparţinînd achizitorului de acţiuni cu drept de administrare economică sau gestionare operativă, fără acordul proprietarului acestor bunuri; bunurile destinate consumului curent al populaţiei civile, bunurile a căror circulaţie este interzisă ori limitată de actele legislative.
Adunarea constitutivă se ţine în termenul prevăzut de contractul de societate, sub condiţia vărsării în întregime de către fondatorii societăţii a mijloacelor în contul achitării acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii. Adunarea constitutivă se consideră că are cvorum, dacă la ea sînt prezenţi toţi fondatorii sau reprezentanţii lor. În caz de lipsă a cvorumului, adunarea se convoacă repetat. La adunarea constitutivă, toate hotărîrile se adoptă cu unanimitate de voturi şi se consemnează în procesul-verbal al adunării.
Care sunt organele de conducere ale societăţii pe acţiuni?
Organele de conducere ale societăţii sunt: adunarea generală a acţionarilor, consiliul societăţii, organul executiv şi comisia de cenzori.
Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere al societăţii şi se ţine cel puţin o dată pe an. Hotărîrile adunării generale a acţionarilor sînt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii. În cazul în care numărul acţionarilor societăţii nu este mai mare de unu, hotărîrea adunării generale a acţionarilor se consideră hotărîrea unipersonală luată de acest acţionar. Competenţele exclusive şi cele transmisibile ale adunării generale a acţionarilor, modul de convocare şi ţinere a acesteia, sunt stabilite prin Legea privind societăţile pe acţiuni, urmînd a fi descrise şi în statutul societăţii.
Adunarea generală a acţionarilor este în drept să decidă cu privire la chestiunile care, potrivit legii şi statutului societăţii, ţin de atribuţiile consiliului societăţii. La rîndul său, consiliul societăţii poate decide cu privire la anumite chestiuni ce ţin de atribuţiile neexclusive ale adunării generale a acţionarilor, doar dacă aceste chestiuni au fost date în competenţa consiliului prin decizia adunării generale şi sunt menţionate în statutul societăţii. Dacă alte organe de conducere ale societăţii nu pot soluţiona o chestiune ce ţine de atribuţiile lor, ele sînt în drept să ceară adunării generale a acţionarilor soluţionarea acestei chestiuni.
Adunarea generală a acţionarilor are următoarele atribuţii exclusive:
a) aprobă statutul societăţii în redacţie nouă sau modificările şi completările operate în statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului de acţiuni, de convertirea, consolidarea sau fracţionarea acţiunilor societăţii, cu excepţia modificărilor şi completărilor operate în statut privind aprobarea rezultatelor emisiunii de acţiuni;
b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social;
b1) modul de asigurare a accesului acţionarilor la documentele societăţii, prevăzute la art. 92 alin. (1) din Legea privind societăţile pe acţiuni;
c) aprobă regulamentul consiliului societăţii, alege membrii lui şi încetează înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei muncii lor, remuneraţiilor anuale şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor consiliului societăţii;
d) aprobă regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii ei şi încetează înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei muncii lor şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor comisiei de cenzori;
e) confirmă organizaţia de audit pentru efectuarea auditului obligatoriu ordinar şi stabileşte cuantumul retribuţiei serviciilor ei;
f) hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 83 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni şi a tranzacţiilor cu conflict de interese ce depăşesc 10% din valoarea activelor societăţii, conform ultimului raport financiar;
g) hotărăşte cu privire la emisia obligaţiunilor convertibile;
h) examinează darea de seamă financiară anuală a societăţii, aprobă darea de seamă anuală a consiliului societăţii şi darea de seamă anuală a comisiei de cenzori;
i) aprobă normativele de repartizare a profitului societăţii;
j) hotărăşte cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societăţii;
j1) hotărăşte înstrăinarea sau transmiterea acţiunilor de tezaur acţionarilor şi/sau salariaţilor societăţii;
k) hotărăşte cu privire la reorganizarea sau dizolvarea societăţii;
l) aprobă actul de predare-primire, bilanţul de divizare, bilanţul consolidat sau bilanţul de lichidare al societăţii.
Adunarea generală a acţionarilor poate fi ordinară anuală şi extraordinară, poate fi ţinută cu prezenţa acţionarilor, prin corespondenţă sau în formă mixtă. Adunarea generală anuală se ţine cu prezenţa acţionarilor sau în formă mixtă.
Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine nu mai devreme de o lună şi nu mai tîrziu de două luni de la data depunerii la autorităţile financiare a dării de seamă anuale a societăţii. Societatea cu un număr de acţionari mai mare de 5000 este obligată să ţină adunări generale regionale dacă la două adunări anterioare n-a fost întrunit cvorumul prevăzut de lege.
Adunările generale extraordinare ale acţionarilor se ţin în conformitate cu prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni, fapt ce trebuie să fie prevăzut şi de statutul societăţii. Termenul de ţinere a adunării generale extraordinare a acţionarilor se stabileşte prin decizia consiliului societăţii, dar nu poate depăşi 30 de zile de la data primirii de către societate a cererii de a ţine o astfel de adunare.
Dacă adunarea generală a acţionarilor nu a avut cvorumul necesar, adunarea se convoacă repetat. Data ţinerii repetate a adunării generale se stabileşte de organul sau persoanele care au adoptat decizia de convocare şi va fi nu mai devreme de 20 de zile şi nu mai tîrziu de 60 de zile de la data la care a fost fixată ţinerea primei adunări generale a acţionarilor.
Consiliul societăţii reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale şi, în limitele atribuţiilor sale, exercită conducerea generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Consiliul societăţii este subordonat adunării generale a acţionarilor. Atribuţiile principale ale consiliului societăţii sunt stabilite de Legea privind societăţile pe acţiuni, urmînd a fi indicate şi în statutul societăţii. Adunarea generală a acţionarilor este în drept să stabilească şi alte atribuţii pentru consiliul societăţii, ţinînd cont de restricţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Chestiunile ce ţin de competenţa consiliului societăţii nu pot fi transmise spre examinare organului executiv al societăţii, cu excepţia împuternicirilor de pregătire şi ţinere a adunării generale a acţionarilor în cazul cînd consiliul societăţii nu a fost înfiinţat sau împuternicirile lui au încetat.
Consiliul societăţii prezintă adunării generale a acţionarilor raportul anual cu privire la activitatea sa şi la funcţionarea societăţii, întocmit în conformitate cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare, precum şi informaţia privind remunerarea persoanelor cu funcţii de răspundere. Împuternicirile consiliului societăţii nu pot fi delegate altei persoane.
Membrii consiliului societăţii se aleg de adunarea generală a acţionarilor pe termenul prevăzut în statut, dar nu mai mare de 4 ani. Aceleaşi persoane pot fi realese un număr nelimitat de ori. Componenţa numerică a consiliului societăţii se stabileşte în statutul societăţii, în regulamentul consiliului societăţii sau în hotărîrea adunării generale a acţionarilor şi va fi nu mai mică de 3 persoane.
Persoanele alese în consiliile a mai mult de cinci societăţi pe acţiuni pierd de drept funcţia de membru al consiliului, obţinută prin depăşirea numărului stabilit de lege, în ordinea cronologică a numirilor lor şi vor fi obligate să restituie în folosul societăţii sumele primite pentru exercitarea funcţiilor de membru al consiliului. Reclamaţiile împotriva acestor membri ai consiliului vor putea fi înaintate de către orice acţionar sau de organul de stat competent. În raporturile dintre societate şi persoanele care alcătuiesc consiliul societăţii vor fi aplicate, prin analogie, regulile mandatului, dacă statutul societăţii nu prevede altfel.
Preşedintele consiliului societăţii se alege de adunarea generală a acţionarilor, dacă statutul nu prevede alegerea acestuia de către consiliul societăţii. Preşedintele consiliului societăţii convoacă şedinţele consiliului societăţii şi exercită alte atribuţii prevăzute de regulamentul consiliului societăţii. În absenţa preşedintelui consiliului societăţii, atribuţiile acestuia le exercită vicepreşedintele sau unul dintre membrii consiliului societăţii.
Organul executiv al societăţii asigură îndeplinirea hotărîrilor adunării generale a acţionarilor, deciziilor consiliului societăţii, de competenţa sa ţinînd conducerea activităţii curente a societăţii. Organul executiv este subordonat consiliului societăţii şi adunării generale a acţionarilor. Organul executiv al societăţii poate fi colegial sau unipersonal. Organul executiv al societăţii este obligat să asigure prezentarea consiliului societăţii, comisiei de cenzori şi fiecărui membru al acestora a documentelor şi a altor informaţii necesare pentru îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor lor. Competenţele organului executiv sunt stabilite de Legea privind societăţile pe acţiuni, urmînd a fi indicate şi în statutul societăţii.
Conducătorul organului executiv al societăţii este în drept, în limitele atribuţiilor sale, să acţioneze în numele societăţii fără procură, inclusiv să efectueze tranzacţii, să aprobe statele de personal, să emită ordine şi dispoziţii.
Organul executiv al societăţii prezintă trimestrial consiliului societăţii sau adunării generale a acţionarilor dări de seamă asupra rezultatelor activităţii sale.
Comisia de cenzori a societăţii exercită controlul activităţii economico-financiare şi se subordonează exclusiv adunării generale a acţionarilor. Atribuţiile, componenţa numerică, modul de formare şi de funcţionare a comisiei de cenzori a societăţii se stabilesc de statutul societăţii şi de regulamentul comisiei de cenzori. Numărul cenzorilor trebuie să fie impar. În cazul în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social, unul dintre cenzori va fi propus pentru alegere adunării generale a acţionarilor de autorităţile centrale de specialitate ale administraţiei publice şi/sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice locale. Numărul membrilor comisiei de cenzori în societatea care corespunde unuia din criteriile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni va fi de cel puţin 3 persoane. Comisia de cenzori se alege pe un termen de la 2 la 5 ani.
Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, comisia de cenzori a societăţii exercită controlul obligatoriu al activităţii economico-financiare a societăţii timp de un an. Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii sînt obligate să prezinte comisiei de cenzori toate documentele necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv să dea explicaţii orale şi scrise.
Recunoaşterea posesiei acţiunilor
Astfel, cum am menţionat în capitolul precedent, persoanele fizice şi juridice care participă la constituirea unei societăţi comerciale cu formă juridică de organizare – societate pe acţiuni, din data înregistrării de stat a societăţii respective, obţin calitatea de acţionar. Concomitent, calitatea de acţionar poate fi dobîndită nu numai prin participarea la constituirea societăţii pe acţiuni, dar şi ca urmare a dobîndirii, pe piaţa secundară, a acţiunilor emise de societate şi plasate în circuit pe piaţa valorilor mobiliare (piaţa bursieră sau extrabursieră).
Legea privind societăţile pe acţiuni stipulează expres că acţionarul este persoana care a devenit proprietar al unei sau al mai multor acţiuni ale societăţii pe acţiuni în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
În calitate de acţionari pot fi atît persoane fizice, cît şi persoane fizice rezidenţi sau nerezidenţi ai Republicii Moldova, apatrizi, precum şi organizaţii internaţionale.
Acţionarul societăţii pe acţiuni, ca de altfel oricare categorie de asociaţi ai oricărui tip de societate comercială este o persoană distinctă faţă de societatea comercială care participă la un raport juridic constînd în drepturi şi obligaţii în relaţie cu societatea. Pentru a putea exercita calitatea de acţionar, este nevoie ca acţionarul să poată dovedi această calitate.
Conform prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni, acţiunea este documentul sub formă de certificat de acţiuni sau înscriere în contul personal, care atestă dreptul acţionarului de a participa la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.
Societatea pe acţiuni este în drept să plaseze acţiuni ordinare şi preferenţiale.
Acţiunile ordinare conferă proprietarului ei dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă parte din dividende şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.
Acţiunile preferenţiale conferă proprietarului ei drepturi suplimentare faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor anunţate şi la cuantumul dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în cazul lichidării ei. Însă, acţiunea preferenţială nu dă drept de vot proprietarului ei. Cu alte cuvinte, deşi acţiunea preferenţială nu dă drept de vot proprietarului ei, drepturile patrimoniale ale deţinătorilor de acţiuni ordinare se vor satisface numai după satisfacerea integrală a drepturilor patrimoniale ale deţinătorilor de acţiuni preferenţiale.
Dacă societatea plasează acţiuni preferenţiale de două sau mai multe clase, în statutul ei va fi prevăzută ordinea de plată a dividendelor anunţate şi a valorii de lichidare a acţiunilor preferenţiale de fiecare clasă.
Acţiunile emise şi plasate de societăţile pe acţiuni pot fi doar nominative. Caracteristica lor de bază este identificarea titularului acţiunii. În certificatul de acţiuni se înscriu datele de identificare ale acţionarului, aceleaşi date fiind înscrise şi în registrul acţionarilor. Acţiunile nominative pot fi emise în formă materializată, fiind incorporate într-un titlu emis pe suport de hîrtie – certificat de acţiuni sau în formă dematerializată, situaţie în care înscrierea datelor asupra titularului acţiunilor în registrul acţionarilor este suficientă pentru exercitarea drepturilor de acţionar.
Rezultă că în cazul acţiunilor emise în formă dematerializată, atît personal, cît şi prin persoanele delegate, drepturile de acţionar se exercită asupra persoanei înscrise în certificatul de acţiuni sau în registrul acţionarilor.
Cînd este obligată societatea să emită acţiuni?
Obligaţia de a emite acţiuni este în sarcina societăţii. Cînd apare necesitatea sau obligaţia pentru societate de a emite acţiunile? La această întrebare vom putea răspunde făcînd referinţă la prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni. Astfel, în cazul societăţilor pe acţiuni noi înfiinţate, obligaţia de a emite acţiuni se naşte la data la care societatea este înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice, adică data înregistrării de stat.
Prin prisma Legii privind societăţile pe acţiuni, constatăm că, la înfiinţarea societăţii, acţiunile se plasează prin emisiune închisă şi doar între fondatori. În termen de 15 zile de la data înregistrării de stat a societăţii pe acţiuni (sau de la data înregistrării patrimoniului-în cazul existenţei aporturilor în bunuri), societatea este obligată să prezinte Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare documentele ce confirmă înregistrarea de stat, actele de constituire, lista subscriitorilor la acţiuni, confirmarea depunerii de către acţionari a mijloacelor băneşti în contul achitării acţiunilor plasate, copia contractului privind ţinerea registrului acţionarilor etc.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare va efectua înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii în termen de 15 zile de la data depunerii documentelor necesare. Începînd cu data expirării acestui termen şi pe parcursul a 15 zile următoare, societatea este obligată să asigure întocmirea registrului acţionarilor şi efectuarea în el a primelor înscrieri privind acţionarii, reprezentanţii lor legali sau deţinătorii nominali de acţiuni.
În cazul societăţilor pe acţiuni existente, obligaţia acestora de a emite acţiuni apare atunci cînd se adoptă decizia de majorare a capitalului social la adunarea generală a acţionarilor, prin emisiune suplimentară de acţiuni. Întotdeauna emisiunea suplimentară de acţiuni se va face după înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii. Condiţiile emisiunii suplimentare de acţiuni, inclusiv costul plasării lor, trebuie să fie egale pentru toţi achizitorii de acţiuni.
Societatea este în drept să emită acţiuni prin emisiune închisă sau publică. Acţiunile emisiunii suplimentare plătite în întregime cu activele nete ale societăţii se repartizează între acţionarii societăţii fără plată, în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le aparţin. Înscrierile în legătură cu emisiunea suplimentară de acţiuni se fac în registrul acţionarilor în baza certificatului înregistrării de stat a valorilor mobiliare şi a listei subscriitorilor de acţiuni din emisiunea respectivă.
Calitatea de acţionar
Emisiunea de acţiuni trebuie să fie efectuată conform etapelor prevăzute de legislaţia în vigoare, întocmindu-se o serie de acte pe care societatea este obligată să le îndeplinească.
În cazul acţiunilor nominative emise în formă materializată acestea se emit prin întocmirea şi înmînarea acţionarilor a unui document – certificat de acţiuni, care reprezintă acţiunile deţinute de acţionar.
Certificatul de acţiuni este documentul care atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă.
Certificatul de acţiuni trebuie să cuprindă:
Certificatul de acţiuni, de obligaţiuni şi de alte valori mobiliare ale societăţii se eliberează acţionarului, reprezentantului acestuia sau deţinătorului nominal în termen de 3 zile de la data adresării către persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
Certificatul de acţiuni se eliberează pentru una, cîteva sau toate valorile mobiliare de o clasă. Eliberarea certificatului de valori mobiliare, dreptul de proprietate asupra cărora a fost atestat printr-un certificat eliberat anterior, nu se permite. Certificatul de acţiuni la plasarea acestora se eliberează din contul societăţii.
Se poate observa cu uşurinţă că obligaţia societăţii pe acţiuni de a întocmi şi preda acţionarului documentul care incorporează acţiunile este o obligaţie de a face. În cazul în care societatea sau registratorul refuză eliberarea certificatului de acţiuni, soluţia care apare ca fiind la îndemînă este de a promova o acţiune în care, sub ameninţarea plăţii de daune interese, societatea sau registratorul să fie obligaţi să întocmească şi să predea titlul către acţionar. Mai mult, legea prevede răspunderea persoanelor care încalcă termenii şi regimul de eliberare a certificatelor de valori mobiliare.
Totodată, menţionăm că emiterea acţiunilor în formă materializată nu şi-a găsit în prezent utilizare în practica Republicii Moldova.
Obligaţiunile
Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, societăţile pe acţiuni sunt în drept să plaseze şi obligaţiuni.
Obligaţiunea este un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni de a primi de la emitentul ei valoarea nominală sau valoarea nominală şi dobînda aferentă în mărimea şi în termenele stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor. Deţinătorii de obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii.
Societatea este în drept să plaseze obligaţiuni de clase diferite, inclusiv convertibile, care dau deţinătorilor de obligaţiuni dreptul de a schimba obligaţiunile pe acţiuni ale societăţii. Emisiunea obligaţiunilor convertibile se decide prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor, iar a altor obligaţiuni poate fi decisă şi de consiliul societăţii.
În cadrul emisiunii de obligaţiuni convertibile, care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot ale societăţii, legislaţia asigură acţionarului dreptul de preempţiune asupra valorilor mobiliare ce se plasează.
Dreptul de preempţiune oferă acţionarului posibilitatea de a se subscrie la valorile mobiliare plasate, proporţional cotei din capitalul social, reprezentată de valorile mobiliare deţinute de aceştia la data de subscriere.
Ce este registrul acţionarilor?
Potrivit prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni, societatea pe acţiuni este obligată să asigure ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii, numit şi registrul acţionarilor, care trebuie să cuprindă datele de identificare ale acţionarilor, conturile personale ale persoanelor înregistrate în registru, cu indicarea claselor şi numărului de valori mobiliare care le aparţin, valorii lor de achiziţie, precum şi a grevării de dreptul de proprietate asupra acestor valori mobiliare, informaţii privind cesiunea dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Importanţa înscrierii în registrul acţionarilor provine din faptul că toate drepturile legate de calitatea de acţionar se exercită condiţionat de înscrierea acţionarului şi a participaţiei sale la capitalul social în registrul acţionarilor.
Registrul acţionarilor poate fi ţinut atît de societate, cît şi de registratorul independent (persoană juridică ce deţine licenţa în modul stabilit), în baza unui contract privind ţinerea registrului încheiat între registratorul societăţii şi societatea pe acţiuni. Societatea este obligată să transmită registratorului documentele necesare pentru ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi de contractul cu privire la ţinerea registrului.
Informaţia aferentă registratorului societăţii poate fi obţinută, accesînd site-ul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – www. cnpf. md.
Societatea, pînă la încetarea acţiunii contractului cu privire la ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare, nu este în drept să transmită ţinerea acestui registru unei alte persoane sau să-l ţină de sine stătător. La expirarea contractului, societatea pe acţiuni poate decide asupra transmiterii ţinerii registrului acţionarilor unui alt registrator. Transmiterea în cauză se efectuează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei, asigurîndu-se continuitatea şi corectitudinea evidenţei informaţiei în registrul acţionarilor.
Registratorul este obligat să facă înscrieri în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare, să elibereze extrase din registru, să prezinte societăţii listele persoanelor înregistrate în registru, să confrunte lunar cu societatea balanţa acţiunilor ei şi a altor valori mobiliare, precum şi să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi de contract.
Persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare al societăţii răspunde pentru prejudiciul cauzat proprietarului sau deţinătorului nominal al valorilor mobiliare în cazurile încălcării termenelor de efectuare a înscrierii în registru, eschivării sau refuzului nemotivat de a face înscrierea sau de a elibera extrase din registru, comiterii de greşeli la ţinerea registrului şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
Societatea care a încheiat contract cu registratorul nu este eliberată de răspundere în faţa acţionarilor pentru ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
Societatea poate asigura de sine-stătător ţinerea registrului acţionarilor dacă deţine licenţa respectivă eliberată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi numărul persoanelor înregistrate în registrul acţionarilor nu depăşeşte 50.
Înscrierea în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii se efectuează la cererea societăţii, achizitorului, proprietarului, reprezentantului acestuia sau deţinătorului nominal al valorilor mobiliare, în termen de 3 zile de la data depunerii tuturor documentelor prevăzute de Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare şi de actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare referitoare la activitatea de ţinere a registrului.
Dobînditorul acţiunilor se investeşte cu dreptul de proprietate asupra lor din momentul efectuării înscrierii respective în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
Dat fiind faptul că, conform prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni, acţionarii sunt obligaţi să informeze persoana care ţine registrul acţionarilor despre toate schimbările din datele lor introduse în registru, Registratorul şi societatea nu răspund pentru prejudiciile cauzate persoanelor înregistrate în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare în legătură cu neprezentarea de către aceste persoane a informaţiei despre modificarea datelor lor.
Înscrierile făcute în registrul acţionarilor constituie temei pentru eliberarea către proprietarii sau deţinătorii nominali ai valorilor mobiliare a extraselor din registrul acţionarilor, registrul deţinătorilor de obligaţiuni sau registrul deţinătorilor altor valori mobiliare ale societăţii.
Extrasul din registrul acţionarilor este un document ce confirmă înscrierea în contul personal deschis pe numele acţionarului care confirmă drepturile acţionarului asupra acţiunilor societăţii la data eliberării extrasului. Extrasul din registrul acţionarilor nu este valoare mobiliară şi transmiterea lui nu are drept consecinţă cesiunea drepturilor asupra acţiunilor indicate în extras.
În caz de neîndeplinire a obligaţiei de a completa sau de a completa corect registrul acţionarilor, acţionarii pot depune contestări la Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Acţiunea privind obligarea de a realiza înregistrările în registrul acţionarilor poate fi înaintată atît împotriva societăţii, dacă registrul este ţinut de societate, cît şi împotriva registratorului independent, atunci cînd registrul este ţinut de registrator.
Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor
Potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, din momentul înregistrării în registru a dreptului de proprietate asupra acţiunilor, cumpărătorul obţine toate drepturile conferite de valorile mobiliare respective.
În cazurile stabilite de legislaţia privind protecţia concurenţei, procurarea şi înstrăinarea valorilor mobiliare se efectuează cu acordul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei.
Tranzacţiile cu valorile mobiliare emise de societăţile pe acţiuni se efectuează pe piaţa bursieră, cu excepţia: tranzacţiilor efectuate cu acţiunile societăţilor pe acţiuni care şi-au menţinut în statut modul închis de circulaţie a valorilor mobiliare conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 163-XVI din 13.07.2007, precum şi transferurilor directe de proprietate asupra valorilor mobiliare prevăzute de Legea nr. 199-XIV din 18.11.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative trece de la o persoană la alta prin intermediul dispoziţiei de transmitere (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine în registru) sau prin intermediul dispoziţiei date deţinătorului nominal (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare o ţine deţinătorul nominal), perfectate în conformitate cu cerinţele stabilite de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Dispoziţia de transmitere se semnează de către persoana înregistrată care transmite acţiunile nominative sau de către altă persoană stabilită de legislaţie. În cazul transmiterii acţiunilor nominative ca rezultat al tranzacţiei efectuate la bursa de valori, dispoziţia de transmitere se semnează şi de persoana împuternicită de către membrul bursei de valori.
Semnăturile persoanelor fizice în dispoziţiile de transmitere şi dispoziţiile date deţinătorului nominal se autentifică notarial de către deţinătorul registrului sau de către participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare ale căror clienţi sînt aceste persoane fizice. Persoana care autentifică semnătura poartă răspundere, în conformitate cu legislaţia, pentru prejudiciile cauzate în urma nerespectării cerinţelor stabilite la autentificarea semnăturii.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative nematerializate trece la cumpărător din momentul efectuării înscrierii pe contul lui personal în registru (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine în registru) sau în documentele de evidenţă ale deţinătorului nominal (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare o ţine deţinătorul nominal).
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative materializate trece la cumpărător:
Potrivit Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare, transferul direct de proprietate asupra acţiunilor la deţinătorul de registru se admite în următoarele cazuri:
Transferul direct de proprietate asupra acţiunilor obţinute ca rezultat al investirii bonurilor patrimoniale se va efectua la ultimul preţ înregistrat pe piaţa bursieră sau la preţul a cărui oscilaţie maximală, în raport cu ultimul preţ de pe piaţa bursieră, nu va depăşi:
În cazul în care acţiunile obţinute ca moştenire, donaţie între soţi, rude şi afini pînă la gradul II de rudenie inclusiv sau în urma transmiterii cu titlu gratuit nu au valoare de piaţă, transferul acestora se va efectua la valoarea lor nominală.
Realizarea drepturilor conferite de acţiuni
Drepturile conferite de acţiunile nominative se realizează:
Dacă, în limitele şi cazurile stabilite de legislaţie, are loc blocarea în registru a conturilor personale ale deţinătorilor, dreptul acţionarului de a înstrăina acţiunile se suspendă pînă la deblocare.
Dacă, la momentul blocării registrului, datele despre noul proprietar al acţiunilor nominative nu au fost aduse la cunoştinţa deţinătorului de registru (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine în registru) sau la cunoştinţa deţinătorului nominal (în cazul în care evidenţa valorilor mobiliare se ţine de către deţinătorul nominal), obligaţiile emitentului faţă de persoana înregistrată în registru sau indicată în documentele deţinătorului nominal se realizează conform datelor la momentul blocării registrului.
Drepturile conferite de acţiuni pot fi realizate de către deţinătorii lor numai pe perioada înregistrării acestor valori mobiliare în Registrul de stat al valorilor mobiliare ţinut de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Grevarea cu obligaţii a acţiunilor
Acţiunile pot fi grevate cu obligaţii de gaj şi cu alte obligaţii prevăzute de legislaţie. Drept temei la gajarea acţiunilor serveşte contractul de gaj care se perfectează în scris. În perioada valabilităţii contractului de gaj, creditorul gajist nu este în drept să administreze acţiunile gajate.
Contractul de gajare a acţiunilor nominative este valabil numai cu condiţia specificării în registru a restricţiilor asupra dreptului de înstrăinare a acţiunilor gajate. Contractul de gaj asupra acţiunilor nominative are putere juridică din momentul efectuării înscrierilor respective în registru. Nerespectarea, la gajarea acţiunilor nominative, a prevederilor ce ţin de modul de administrare a acţiunilor gajate şi înregistrare a gajului în registrul deţinătorilor de valori mobiliare, atrage după sine nulitatea contractului de gaj cu toate consecinţele generate de acest fapt, prevăzute de legislaţie.
Concomitent cu executarea de către debitorul gajist a obligaţiilor garantate prin gaj, creditorul gajist va expedia deţinătorului de registru o declaraţie scrisă despre radierea gajului, efectuînd în registru înscrierile privind anularea restricţiilor asupra dreptului de înstrăinare a acţiunilor gajate. În cazul gajării acţiunilor nominative materializate, creditorul gajist va remite debitorului gajist certificatele acestora. În cazul neexecutării de către debitorul gajist a obligaţiilor garantate prin gaj, creditorul gajist poate aplica drepturile stabilite de legislaţia cu privire la gaj.
Conform prevederilor legislaţiei aplicabile, distingem patru categorii de drepturi ale acţionarilor şi anume:
În cele ce urmează vom încerca să detaliem cele mai esenţiale drepturi ale acţionarilor din categoriile indicate mai sus.
Drepturi comune tuturor acţionarilor
Dreptul la informarea cu caracter general
Conform prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni şi a Legii privind piaţa valorilor mobiliare, societatea pe acţiuni informează acţionarii şi alte persoane terţe despre activitatea sa prin difuzarea informaţiei în presă în modul stabilit în statutul societăţii. Astfel, raportul anual, informaţia despre evenimentele şi acţiunile ce afectează activitatea financiar-economică şi informaţia aferentă convocării şi desfăşurării adunării generale a acţionarilor se publică, în mod obligatoriu, la societăţile care sunt menţionate în art. 2 alin. 2 din Legii privind societăţile pe acţiuni.
Dreptul la informarea realizată cu ocazia adunării generale a acţionarilor
În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, societăţile care corespund unui din criteriile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, sunt obligate să expedieze avize despre ţinerea adunării generale a acţionarilor fiecărui acţionar în parte în termenul stabilit de legislaţie şi să publice în organul de presă indicat în statut.
Pentru societăţile, altele decăt cele specificate mai sus, statutul prevede modul de informare a acţionarilor privind desfăşurarea adunării generale a acţionarilor. Pentru societăţile care nu sunt menţionate la art. 2 alin. 2 din Legea privind societăţile pe acţiuni, acţionarii vor fi informaţi prin expedierea avizelor privind convocarea adunării generale şi/sau prin publicarea avizului în presă astfel cum este prevăzut de statut.
Totodată legislaţia prevede şi conţinutul minim al avizelor privind convocarea adunării generale a acţionarilor.
Conform dispoziţiei legale, orice acţionar indiferent de numărul de acţiuni deţinut, are dreptul de a adresa consiliului societăţii întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfăşurare a adunării generale, urmînd să i se răspundă în cadrul adunării. Întrebările în cauză trebuie să fie în legătură cu activitatea societăţii, înţelegîndu-se prin aceasta toate actele administratorilor, directorilor şi celorlalţi reprezentanţi ai societăţii, care au legătură cu derularea afacerilor societăţii. Întrebările pot să vizeze şi chestiuni care nu sunt incluse pe ordinea de zi şi de asemenea pot să vizeze atît operaţiuni efectuate de companie în trecut, cît şi operaţiuni care se preconizează a se desfăşura în viitor.
Dreptul la informare asupra materialelor privind chestiunile în discuţie la adunarea generală a acţionarilor
Normele incidente dreptului de informare al acţionarilor cu ocazia convocării adunării generale a acţionarilor se referă, în primul rînd, la obligativitatea societăţii de a pune la dispoziţia acţionarilor toate materialele pentru ordinea de zi, cu cel puţin 10 zile înainte de ţinerea ei prin afişare şi/sau punerea acestora la un loc accesibil, cu desemnarea unei persoane responsabile pentru dezvăluirea informaţiei respective. În ziua ţinerii adunării generale, materialele pentru ordinea de zi se vor expune în locul ţinerii adunării generale a acţionarilor, pînă la închiderea acesteia. Potrivit hotărîrii adunării generale a acţionarilor, materialele menţionate pot fi de asemenea expediate fiecărui acţionar sau reprezentantului lui legal, sau deţinătorului nominal de acţiuni. Documentele pe care societatea trebuie să le pună la dispoziţia acţionarilor înaintea adunării generale a acţionarilor sunt cele menţionate la art. 56 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni. Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la conţinutul convocatorului şi publicarea acestuia în presă poate avea efecte asupra valabilităţii hotărîrilor adunărilor generale, făcînd posibilă invocarea nulităţii hotărîrii.
Dreptul de a participa la adunările generale ale acţionarilor, de a alege şi de a fi ales în organele de conducere
Aceste drepturi se materializează prin faptul că, odată informat asupra ţinerii adunării generale a acţionarilor, acţionarul are dreptul de a participa la lucrările acesteia prin exercitarea dreptului de vot asupra chestiunilor puse în discuţie, prin a face propuneri la ordinea de zi şi a înainta candidaturi pentru consiliul societăţii. Astfel, la adunarea generală a acţionarilor, votul poate fi deschis sau secret. La adunările generale ţinute prin corespondenţă sau sub formă mixtă, votul va fi numai deschis. La adunarea generală a acţionarilor, votarea se face după principiul „o acţiune cu drept de vot – un vot”, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Asupra fiecărei chestiuni puse la vot la adunarea generală, acţionarul care deţine acţiuni cu drept de vot poate vota ori „pentru”, ori „împotrivă”. Voturile acţionarilor care nu vor fi exprimate nici în una din variantele de votare prevăzute se vor considera voturi exprimate „împotrivă”. Acţionarul are dreptul să voteze numai cu acel număr de acţiuni care nu depăşeşte limita stabilită de legislaţie. Acţionarul are dreptul să participe la adunarea generală personal sau prin intermediul reprezentantului său autorizat. Membrii organului executiv şi membrii comisiei de cenzori nu pot fi reprezentanţi ai acţionarului. Reprezentarea acţionarului şi transmiterea împuternicirilor sale altei persoane se efectuează în baza procurii. Procura de reprezentare a acţionarului la adunarea generală trebuie să conţină date cu privire la acţionar şi reprezentantul său, precum şi împuternicirile conferite. Procura poate fi autentificată de notar sau de administraţia organizaţiei de la locul de muncă, de studii sau de trai al acţionarului, iar pentru pensionari – de organul de asistenţă socială de la locul de trai. Termenul de valabilitate a procurii este de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este indicat în procură, ea este valabilă timp de un an de la data întocmirii. Procura în care nu este indicată data întocmirii este nulă.
Dreptul de a lua cunoştinţă şi a face copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de lege, de statut sau de regulamentele societăţii
Societatea este obligată să pună la dispoziţia acţionarului orice informaţie supusă în mod obligatoriu dezvăluirii, precum şi va permite acţionarului să facă copii de pe documentele furnizate în legătură cu dezvăluirea informaţiei. Potrivit legii, societatea este obligată, la cerere, să prezinte acţionarilor pentru iniţiere următoarele documente:
La cererea oricărui acţionar societatea va prezenta, contra plată, extrase şi copii de pe documentele menţionate şi de pe alte documente prevăzute de statutul şi de regulamentele societăţii, cu excepţia documentelor ce constituie obiectul unui secret de stat sau comercial. Cuantumul plăţii se stabileşte de societate şi nu poate depăşi volumul cheltuielilor pentru prezentarea extraselor, efectuarea copiilor de pe documente şi pentru expedierea lor.
Dreptul de a primi dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin
Cota-parte din profitul net al societăţii care se repartizează între acţionari în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le aparţin constituie dividend. Societatea are dreptul să plătească dividende intermediare (trimestriale, semestriale) şi anuale pe acţiunile aflate în circulaţie. Decizia privind plata dividendelor anuale se ia de adunarea generală a acţionarilor, iar decizia privind plata dividendelor intermediare poate fi aprobată şi de consiliul societăţii. Societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor. Obligaţiile societăţii referitoare la plata dividendelor apar la data anunţării hotărîrii cu privire la plata lor. Dreptul acţionarului de a-şi ridica dividendele este de 3 ani de la data anunţării lor.
Dreptul de a înstrăina acţiunile care îi aparţin, de a le pune în gaj sau în administrare fiduciară
Astfel, cum am menţionat în capitolul precedent, acţionarul este liber să dispună de acţiunile sale, avînd dreptul de a le înstrăina şi greva cu sarcini în corespundere cu limitele stabilite de lege.
Dreptul de a cere răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de lege sau de statutul societăţii
Acţiunile plasate de societate se răscumpără de ea la cererea acţionarilor în cazurile prevăzute de legislaţie sau de statutul societăţii. Acţionarul este în drept să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin dacă: (a) nu i s-a permis, fără temei legal, să participe la adunarea generală a acţionarilor la care s-a luat hotărîrea în unul din cazurile de răscumpărare forţată a acţiunilor; sau (b) acţionarul a votat împotriva adoptării hotărîrilor ce ţin de modificarea statutului, reorganizarea societăţii sau efectuării de către societate a unor tranzacţii de proporţii şi/sau în cazul neadoptării de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii privind conformarea activelor nete prevederilor legislaţiei şi a cerut răscumpărarea acţiunilor în termen de 2 luni de la data adoptării hotărîrii; sau (c) şi-a exprimat dezacordul cu decizia consiliului societăţii privind încheierea unei tranzacţii de proporţii. Răscumpărarea acţiunilor societăţii se efectuează la preţul lor de piaţă, dacă legislaţia nu prevede altfel. Termenul de depunere de către acţionari a cererilor de răscumpărare a acţiunilor ce le aparţin se stabileşte în statutul societăţii şi va fi de cel puţin 2 luni de la data luării de adunarea generală a acţionarilor a uneia din hotărîrile menţionate anterior. Termenul de achitare a acţiunilor nu va depăşi 3 luni de la data depunerii cererii de răscumpărare.
Acţionarul minoritar are dreptul să ceară oricînd persoanei care deţine, de sine stătător sau în comun cu persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale unei societăţi ca aceasta să-i cumpere acţiunile deţinute în modul stabilit de Legea privind societăţile pe acţiuni.
Drepturile suplimentare ale acţionarilor ce deţin minim 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii
Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile menţionate mai sus, beneficiază de următoarele drepturi suplimentare:
Dreptul de a introduce chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acţionarilor
Acţionarul poate înainta Consiliului societăţii propuneri de a include în ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor cel mult două chestiuni. Propunerea chestiunilor în ordinea de zi se face pînă la data de 20 ianuarie a anului următor celui de gestiune.
Dreptul de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi membrii comisiei de cenzori
Dacă adunarea generală ordinară anuală se ţine cu prezenţa acţionarilor sau sub formă mixtă, acţionarii menţionaţi sunt în drept să prezinte, cu cel puţin 20 de zile pînă la data ţinerii adunării generale ordinare anuale, cereri cu privire la propunerea de candidaţi pentru funcţiile de membri ai consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori. În cererea de înscriere a candidaţilor în lista candidaturilor pentru a fi supuse votului la adunarea generală a acţionarilor, inclusiv în cazul propunerii candidaturii proprii, se indică numele şi prenumele candidaţilor, alte date despre ei stabilite de legislaţia în vigoare, clasele şi numărul de acţiuni care le aparţin, precum şi numele şi prenumele (denumirile) acţionarilor care au prezentat cererea, clasele şi numărul de acţiuni care le aparţin. La această cerere se anexează acordul în scris al fiecărui candidat. Cererea menţionată va fi semnată de toate persoanele care au prezentat-o şi înaintată consiliului societăţii. Hotărîrea privind alegerea consiliului societăţii pe acţiuni cu un număr de acţionari de peste 50 se adoptă prin vot cumulativ. Hotărîrea privind alegerea membrilor comisiei de cenzori se adoptă cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare.
Dreptul de a cere convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.
Drepturile suplimentare ale acţionarilor ce deţin minim 10% din capitalul social
Potrivit legislaţiei în vigoare şi normelor internaţionale recunoscute, acţionarii ce deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii pe acţiuni sunt consideraţi acţionari semnificativi. Din aceste considerente, Legea privind societăţile pe acţiuni, pe lîngă drepturile comune şi cele suplimentare oferite acţionarilor ce deţin minim 5% din acţiunile cu drept de vot, le oferă drepturi suplimentare distincte şi anume:
Comparativ celor două categorii distincte de acţionari, acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile generale prevăzute pentru toţi acţionarii, inclusiv drepturile suplimentare prevăzute pentru acţionarii ce deţin minim 5% şi 10% din capitalul social al societăţii, au de asemenea dreptul să ceară convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de lege şi de statutul societăţii. Statutul societăţii poate conferi şi alte drepturi suplimentare acţionarilor ce deţin 5%, 10% sau 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
Este important de menţionat şi faptul că acţionarul care deţine acţiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societăţii, care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot, are dreptul de preemţiune asupra acţiunilor cu drept de vot ce se plasează sau asupra altor valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot. Modul de exercitare a acestui drept este stabilit de legislaţia cu privire la valorile mobiliare, de statutul societăţii şi de decizia de emitere a acţiunilor.
Dreptul de preemţiune nu poate fi limitat sau retras. Dreptul de preemţiune se exercită într-un termen care nu poate fi mai mic de 14 zile lucrătoare de la data adoptării hotărîrii pentru emisiunea suplimentară. Termenul de realizare a dreptului de preempţiune nu se aplică în cazul în care la adunarea generală a acţionarilor participă 100% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi/sau toţi acţionarii subscriu la valorile mobiliare de clasa respectivă proporţional cotei deţinute în capitalul social, şi/sau emisiunea închisă a valorilor mobiliare are loc în urma reorganizării societăţii prin fuziune.
Modul de exercitare a dreptului de preemţiune este stabilit de statutul societăţii şi/sau de hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare, şi/sau de prospectul ofertei publice, astfel încît să fie oferită acţionarilor posibilitatea de a se subscrie la valorile mobiliare din emisiunea suplimentară, proporţional cotei din capitalul social, reprezentată de valorile mobiliare deţinute de aceştia la data de subscriere.
Potrivit prevederilor Legii privind societăţile pe acţiuni, acţionarii au următoarele obligaţii:
Insideri se consideră:
a) persoanele cu funcţie de răspundere ale emitentului, inclusiv membrii consiliului societăţii, comisiei de cenzori, organului executiv şi ai altor organe de conducere;
b) persoanele care deţin, individual sau împreună cu persoanele afiliate lor, cel puţin 50% plus o acţiune din volumul total al acţiunilor cu drept de vot ale emitentului;
c) persoanele care au acces la informaţia privilegiată în virtutea funcţiei deţinute, a condiţiilor contractului sau în urma negocierii contractului, condiţiilor contractului, sau în urma delegării dreptului respectiv din partea emitentului ori a altui insider al acestuia;
d) persoanele fizice care în decursul ultimelor 6 luni în oricare mod cad sub incidenţa prevederilor lit. a), b) sau c);
e) persoanele fizice afiliate persoanelor specificate la lit. a)-d).
f) în cazul în care persoanele menţionate la lit. b) şi c) sînt persoane juridice, calitatea de insider o au şi persoanele fizice cu funcţie de răspundere ale acestor persoane juridice, precum şi persoanele care, în virtutea exercitării atribuţiilor lor în cadrul persoanei juridice respective, au acces la informaţia privilegiată a emitentului;
g) orice altă persoană care posedă informaţii privilegiate.
Totodată, legislaţia prevede un şir de restricţii la tranzacţionarea valorilor mobiliare deţinute de către insideri în cazul cînd valorile mobiliare sunt plasate de către societăţile pe acţiuni ce corespund criteriilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni.
Dacă, în urma neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor acţionarilor indicate în Legea privind societăţile pe acţiuni şi statutul societăţii, acesteia din urmă i-a fost cauzat un prejudiciu, acţionarul răspunde în faţa societăţii în mărimea prejudiciului cauzat.
După cum se observă, obligaţiile acţionarilor sunt stabilite de lege şi statutul societăţii. Principala obligaţie legală pentru a deveni acţionar constă în plata capitalului subscris. Acţionarii care nu-şi îndeplinesc această obligaţie vor fi somaţi în acest sens, iar ulterior se va putea opta pentru urmărirea lor prin justiţie sau anularea acţiunilor lor nominative. De asemenea, acţionarii trebuie să respecte statutul societăţii şi hotărîrile adunării generale a acţionarilor, precum şi obligaţia acţionarilor de a suporta pierderile sociale pînă la concurenţa aportului lor.
Protecţia drepturilor acţionarilor
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acţionarilor este asigurată de legislaţie. Pentru a asigura o protecţie adecvată a drepturilor acţionarilor, pe parcursul ultimilor ani, legislaţia privind valorile mobiliare, şi în special Legea privind societăţile pe acţiuni, a suferit o serie de modificări, menite să reducă la maxim posibilităţile de încălcare a drepturilor acţionarilor. Dacă pînă la efectuarea de modificări, managementul societăţii pe acţiuni avea mai puţine obligaţii faţă de acţionarii societăţii, indiferent de numărul acţiunilor cu drept de vot deţinute, după modificările de ultimă oră, aceste subterfugii au fost eliminate.
Una din aceste modificări se referă la tranzacţiile cu conflict de interes şi dezvăluirea publică a informaţiei. Dacă pînă la intrarea în vigoare a modificărilor de ultimă oră (03.06.2011) nu era obligatorie dezvăluirea publică a informaţiei referitoare la încheierea unor atare tranzacţii, actualmente orice acţionar, indiferent de mărimea participaţiei deţinute, este în drept să ceară informarea sa asupra volumului şi preţului tranzacţiei încheiate.
Alt aspect important şi care merită a fi menţionat este preţul tranzacţiilor încheiate de societatea pe acţiuni. Potrivit noilor prevederi, tranzacţia cu conflict de interese se aprobă de organul competent al societăţii (consiliul societăţii sau adunarea generală a acţionarilor), însă, pînă la aprobare, urmează să fie, în mod obligatoriu, analizată şi verificată de compania de audit a societăţii sau comisia de cenzori, după caz, din punct de vedere al preţului tranzacţiei, fiind astfel evitată majorarea artificială a preţului faţă de cel de piaţă.
În cazul în care prin acţiunile managementului societăţii acţionarii constată sau consideră că le-au fost încălcate drepturile, sînt în drept, în modul stabilit de legislaţie, să sesizeze organele de conducere ale societăţii şi/sau Comisia Naţională a Pieţei Financiare, şi/sau instanţa judecătorească. Societatea este obligată să examineze plîngerile şi propunerile acţionarilor în termen de o lună de la data primirii lor şi să dea răspuns în fond.
La fel de importante sunt şi modificările operate în legislaţie în partea ce ţine de efectuarea tranzacţiilor pe piaţa valorilor mobiliare şi soluţionarea unor probleme ce au apărut în procesul de aplicare a noilor norme privind sistemul de executare.
Astfel, în Legea instituţiilor financiare au fost expres prevăzute cazurile în care transferul cotei din capitalul unei bănci urmează a fi efectuat în mod exclusiv cu permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale a Moldovei. Nerespectarea acestor cerinţe atrage după sine nulitatea absolută a tranzacţiilor respective. Aceeaşi procedură de avizare prealabilă a transferului de acţiuni este valabilă şi pentru societăţile de asigurări, care au forma juridică de organizare – societate pe acţiuni. În cazul acesta, permisiunea este emisă de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Totodată, în Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare a fost stipulat expres că transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare urmează a fi efectuat doar în cazul în care hotărîrile judecătoreşti, în baza cărora se fac tranzacţiile, devin irevocabile.
De asemenea, modificările operate obligă executorii judecătoreşti să ofere părţilor un termen de 15 zile pentru executarea benevolă a documentului executoriu, în acest caz fiind solicitată plata cheltuielilor de executare legate doar de plata taxei de intentare şi de arhivare a dosarului de executare.
O altă parte a modificărilor se referă la Codul de procedură civilă, modificări ce prevăd excluderea normelor care oferă instanţelor de judecată o marjă de discreţie excesivă la dispunerea executării imediate a hotărîrii.
În consecinţă, prin adoptarea noilor prevederi, acţionarii obţin dreptul de a solicita anularea tranzacţiilor încheiate de societate, precum şi a celor ce se referă direct la dreptul lor de proprietate asupra acţiunilor deţinute, dacă s-a demonstrat producerea de daune drepturilor şi intereselor lor.
Concomitent, pentru situaţiile cînd anularea tranzacţiilor încheiate cu conflict de interes nu mai este posibilă, acţionarii pot solicita compensarea prejudiciului cauzat intereselor lor de către persoanele în culpă.
Toate aceste modificări, privite în ansamblu, au menirea de a proteja acţionarii de la orice fel de acţiuni abuzive care au drept scop deposedarea abuzivă de patrimoniu.
Dividendul este cota-parte din profitul societăţii care se distribuie fiecărui acţionar. Ca şi cuantum, dividendele se distribuie proporţional cu participaţiunea acţionarului în capitalul social. Dreptul la dividend nu se naşte automat în folosul acţionarilor. Pentru a se putea distribui dividend, trebuie, în primul rînd, ca societatea să fi înregistrat profit la sfîrşitul exerciţiului financiar. Fiind dependent de profit, iar profitul determinîndu-se pe baza situaţiilor financiare, rezultă că dreptul la dividend apare o singură dată pentru fiecare an. Pe de altă parte, numai ca urmare a unei hotărîri a adunării generale a acţionarilor, în sensul ca profitul sau numai o parte a sa să fie distribuit sub formă de dividende, apare dreptul de a încasa dividende.
Chiar dacă există profit, adunarea generală a acţionarilor este liberă să hotărască ce va face cu acesta, fiind posibilă o hotărîre ca profitul să fie distribuit sub formă de dividende, în tot sau în parte, către acţionari, dar fiind totodată posibilă adoptarea unei hotărîri în care să se prevadă o altă destinaţie a profitului – ca exemplu, să fie folosit pentru investiţii.
Competenţa să hotărască asupra modului de repartizare a profitului aparţine în exclusivitate adunării generale a acţionarilor societăţii.
Decizia cu privire la plata dividendelor, aprobată de către societatea care corespunde unuia din criteriile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea privind societăţile pe acţiuni, se publică în termen de 15 zile de la data adoptării ei. Decizia cu privire la plata dividendelor de către societatea care nu corespunde unuia din criteriile prevăzute la art. 2 alin. (2) trebuie să fie adusă la cunoştinţa fiecărui acţionar personal, în termen de 15 zile de la data luării ei, precum şi poate fi publicată în mijloacele mass-media conform hotărîrii adunării generale a acţionarilor.
În ce priveşte momentul în care apare dreptul de a încasa dividendul, acesta poate fi determinat tot de către adunarea generală a acţionarilor. Totuşi, adunarea generală a acţionarilor nu poate să prevadă un termen mai mare de 3 luni de la data adoptării deciziei de plată a dividendelor.
În cazul în care societatea nu plăteşte dividende în termenul stabilit, şi conform statutului societăţii sau prin hotărîrea adunării generale s-a stabilit despăgubirea acţionarilor prin aplicarea unei dobînzi, acţionarul este în drept să primească suplimentar despăgubirea datorată pentru întîrzierea la plata dividendelor.
Mărimea dividendelor anunţate pe fiecare acţiune de aceeaşi clasă trebuie să fie egală, indiferent de termenul plasării acţiunilor. Dividendele se plătesc cu mijloace băneşti, iar în cazurile prevăzute de statutul societăţii, se plătesc cu acţiuni de tezaur sau acţiuni ale emisiei suplimentare sau cu alte bunuri destinate consumului populaţiei civile, a căror circulaţie nu este interzisă sau limitată de actele legislative.
Unele probleme apar în ceea ce priveşte determinarea persoanei în patrimoniul căreia se nasc dividendele, avînd în vedere că acţiunile sunt titluri de valoare care circulă, fiind susceptibile ca într-o anumită perioadă de timp să figureze în patrimoniul mai multor proprietari, în timp ce dividendele se distribuie şi se plătesc după principiul anualităţii.
De regulă, dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel. Pe de o parte, această regulă suferă din mai multe puncte de vedere, deoarece noţiunea „a se cuveni” este imprecisă, fiind neclar dacă se referă la data la care s-a hotărît distribuirea dividendului sau data la care este scadentă obligaţia de plată. Pe de altă parte, nu se oferă o soluţie pentru situaţia cînd acţiunile ar cunoaşte o succesiune de mai mult de doi deţinători în cursul unui an.
Mult mai importantă pentru explicarea acestui aspect este dispoziţia legală referitoare la plata dividendelor intermediare conform căreia, în lista acţionarilor care au dreptul să primească dividende, intermediare vor fi înscrişi acţionarii şi deţinătorii nominali de acţiuni înregistraţi în registrul acţionarilor cel mai tîrziu cu 15 zile pînă la luarea hotărîrii cu privire la plata dividendelor intermediare, iar în lista acţionarilor care au dreptul să primească dividende anuale vor fi înscrişi acţionarii şi deţinătorii nominali de acţiuni înregistraţi în registrul menţionat la data fixată de consiliul societăţii.
Data de referinţă este data stabilită de consiliul societăţii, dată în funcţie de care sunt invitaţi acţionarii să ia parte la adunarea generală şi în funcţie de care sunt stabiliţi acţionarii care pot vota în adunarea generală a acţionarilor.
Aceste dispoziţii trebuie interpretate în sensul că, acţionarii care sunt înregistraţi în registrul acţionarilor la data de referinţă a adunării generale sunt cei în patrimoniul cărora se naşte dreptul de a încasa dividendul.
Comparativ cu acţiunile ordinare, acţiunile preferenţiale dau prioritate deţinătorilor lor la încasarea dividendelor.
Dividendele distribuite de societăţile comerciale îmbracă trei forme: în bani, în natură şi în acţiuni. Cea mai răspîndită formă de acordare este în bani, ca urmare a operativităţii cu care se desfăşoară operaţiunile de casă. Această formă este convenabilă atît pentru acţionari, care îşi obţin cîştigurile direct şi imediat, cît şi pentru societatea care înregistrează costuri reduse şi o anumită rapiditate în tranzacţionare; riscul operaţiunii constă în apariţia unor fluxuri financiar negative, adică lipsa de lichidităţi. Totodată, dividendele care nu au fost primite de acţionar din vina lui în decurs de 3 ani de la data apariţiei dreptului de primire a lor se trec la venitul societăţii şi nu pot fi revendicate de acţionar.
Cele mai bune practici asociate sunt orientate spre îmbunătăţirea comunicării cu acţionarii, punînd la dispoziţia acestora informaţii utile despre societate, facilitînd astfel participarea acţionarului în adunările societăţii.
Astfel, societăţile sunt încurajate să formalizeze sau să elaboreze politici şi proceduri interne, care să guverneze comunicarea companiei cu acţionarii săi – Codul de guvernare corporativă.
Aceste proceduri interne trebuie să aibă drept obiectiv stabilirea unei politici de comunicare cu acţionarii prin utilizarea paginilor web ale societăţilor în vederea promovării şi facilităţii comunicării cu acţionarii şi consolidarea participării acestora în adunările generale utilizînd tehnologiile, precum şi politicile de guvernare corporativă pentru adunări şi informări.
Este foarte vital pentru societate să-şi ţină acţionarii informaţi asupra activităţilor sale, situaţiilor financiare şi strategiilor proprii. Compania trebuie să comunice efectiv cu acţionarii şi trebuie să întreprindă acţiunile necesare pentru a face informaţia societăţii cît mai accesibilă şi inteligibilă.
Societatea trebuie să-şi asume angajamentul ferm pentru încurajarea şi facilitarea comunicării acţionarului cu societatea şi să se străduie să asigure că aceasta este întreprins în modul cel mai simplu şi mai eficient pentru acţionari.
Consiliul societăţii trebuie să se asigure că acţionarii sunt informaţi asupra tuturor schimbărilor majore care afectează societatea. Drept modalităţi de comunicare a informaţiei către acţionar pot servi:
Pentru consolidarea comunicării cu acţionarii, societatea trebuie să fie determinată să întreprindă următoarele acţiuni:
În cazul în care societatea dispune de pagina web, aceasta trebuie să elaboreze o pagină separată destinată investitorilor.
În cadrul adunărilor generale, acţionarii sunt în drept să adreseze atît societăţii, cît şi auditorilor întrebări privind guvernarea societăţii şi activităţii acesteia. Suplimentar, adresarea preşedintelui către adunarea generală anuală a acţionarilor, inclusiv orice prezentări utilizate, trebuie să fie accesibile pe site, imediat după adunarea generală anuală.
Raportul anual al societăţii este instrumentul de bază pentru comunicarea activităţilor şi realizărilor pe parcursul ultimelor 12 luni şi a planurilor viitoare ale societăţii. Raportul anual considerăm oportun de a fi accesibil pe site-ul societăţii.
Politicile şi practicile societăţii privind dezvăluirea continuă a informaţiilor trebuie să fie orientate pentru a asigura accesul tuturor acţionarilor la informaţia societăţii pusă la dispoziţie în cadrul obligaţiei de dezvăluire continuă.
