În anul 2019 economia Republicii Moldova a fost pe un trend pozitiv, însă semnale de accelerare nu a înregistrat. Aceasta rămâne vulnerabilă la şocurile externe şi evenimentele politice din ţară. Astfel, în anul 2020 principalele provocări pentru R. Moldova vizează finanţarea deficitului bugetar, deficitului forţei de muncă, dar şi diminuarea exporturilor.
Deficitul bugetului public naţional (BPN) este planificat la nivelul de 3,3% din PIB, care trezeşte îngrijorări privind caracterul electoral al acestuia, cu repercusiuni asupra stabilităţii finanţelor publice şi creşterii economice pe termen mediu şi lung.
Economiştii de la Expert Grup susţin că în urma excluderii influenţei asupra deficitului a proiectelor finanţate din surse externe, nivelul planificat al deficitului se încadrează în regula bugetar-fiscală stabilită în legea finanţelor publice de 2,5% din PIB calculat fără granturi. Din această sumă, deficitul aferent proiectelor investiţionale finanţate din contul împrumuturilor externe va constitui 4,8 miliarde de lei sau 65,3%. Respectiv, deficitul bugetar pe componenta de bază va fi de 2,6 miliarde de lei sau 34,7% din deficitul total al bugetului de stat, ceea ce constituie 1,1% din PIB-ul scontat pentru anul 2020.
Principalele surse de finanţare a deficitului bugetului de stat sunt surse externe, intrări nete din împrumuturi externe pentru suport bugetar şi implementarea proiectelor finanţate din surse externe (FMI, UE, BM, România). Din surse interne sunt emisiunile de valori mobiliare de stat şi mijloacele din privatizarea patrimoniului public. Totodată, dacă ţinem cont că regula permite depăşirea nivelului-limită al deficitului bugetului public naţional, doar condiţiile existenţei surselor reale de finanţare a proiectelor de investiţii capitale finanţate din surse externe, există riscuri reale ca prognozele Guvernului să nu se realizeze. În primul rând, programul de asistenţă FMI se termină în martie 2020, iar practica generală a acestei instituţii este de a nu negocia/aproba acorduri în anii electorali, ori 2020 este un an electoral. În al doilea rând, intervine condiţionarea asistenţei financiare de către Uniunea Europeană prin implementarea măsurilor anticorupţie, asigurarea statului de drept, continuarea reformelor structurale, în special reforma justiţiei, condiţionalităţi susţinute şi de Banca Mondială în Moldova, ori programul de guvernare actual nu conţine angajamente clare pe nici una din aceste componente. O altă sursă de risc ţine de creşterea împrumuturilor Guvernului de la băncile comerciale prin emiterea valorilor mobiliare de stat, fapt ce ar putea submina creditarea sectorului privat (băncile vor prefera să-şi canalizeze lichidităţile spre plasamente practic fără risc în detrimentul sectorului real, care în condiţiile încetinirii economice din 2020 ar putea prezenta mai multe riscuri).
„Din momentul anunţării iniţiativelor sociale apare întrebarea cât sunt ele de realizabile. Pentru că la adoptarea bugetului s-a constatat o creştere a deficitului bugetar cu peste un miliard de lei în comparaţie cu bugetul elaborat de Guvernul Sandu. În prezent acesta este de peste 7 miliarde de lei. Or, precedentul Guvern urma să acopere deficitul bugetar din sursele externe, preponderent venite din UE”, a explicat în cadrul emisiunii “15 minute de realism economic”, analistul IDIS Viitorul, Ion Tăbârţă.
Statistica ajustată privind populaţia ocupată publicată de către Biroul Naţional de Statistică în 2019 indică asupra creşterii deficitului forţei de muncă. Diminuarea populaţiei se manifestă printr-o ofertă mai scăzută pe piaţa muncii, care în acelaşi timp este însoţită de o creştere în ultimii ani a cererii din partea companiilor. Discrepanţa dintre cererea şi oferta forţei de muncă se observă şi în statistica locurilor vacante. În ultimii ani numărul locurilor înregistrate de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă s-a majorat de la 6 mii în 2016 la 12-14 mii în anul curent. Printre consecinţele majore a deficitului forţei de muncă se numără creşterea mai rapidă a salariilor decât productivitatea muncii, ceea ce se întâmplă deja în R. Moldova, precum şi scăderea atractivităţii ţării pentru investitorii străini.
“Din luna septembrie a anului 2019, Biroul Naţional de Statistică a început publicarea indicatorilor privind populaţia şi piaţa muncii în corespundere cu rezultatele recensământului din 2014. Ajustarea acestor indicatori a dus la revizuirea metodologiei de calcul a indicilor privind piaţa muncii şi la reexaminarea numărului populaţiei ocupate. Astfel, conform statisticii revizuite, numărul populaţiei ocupate în R. Moldova a variat între 829 mii în primele trei luni ale anului 2019 şi 910 mii în ultimele trei luni ale a anului. Numărul populaţiei ocupate conform noii statistici s-a diminuat cu aproximativ 30%, faţă de anul precedent, când numărul populaţiei ocupate era de peste 1,2 mil. persoane conform datelor oficiale. De asemenea, ajustarea metodologiei privind piaţa muncii a dus la faptul că unii indicatori nu mai sunt comparabili. De exemplu, conform statisticii noi ponderea ocupării informale a scăzut la 25% din totalul populaţiei ocupate de la 35% în conformitate cu metodologia precedentă. Astfel, ajustarea statisticii populaţiei scoate în evidenţă contractarea semnificativă a forţei de muncă în Republica Moldova”, se arată în publicaţia Realitatea Economică.
Atât factorii economici interni, cât şi externi de natură obiectivă, indică asupra eventualei accentuări a deficitului de cont curent al balanţei de plăţi pentru perioada următoare. Perspectiva dată este determinată de reducerea cererii agregate la principalii parteneri comerciali, fapt ce va influenţa negativ dinamica exporturilor moldoveneşti (deşi, reducerea consumului intern concomitent cu diminuarea importurilor ar putea influenţa într-un mod pozitiv balanţa comercială). Însă, reducerea remiterilor, stagnarea investiţiilor străine şi declinul anticipat al asistenţei externe nu vor mai fi capabile să echilibreze componentele deficitului de cont curent, fapt ce ar putea pune presiuni asupra monedei şi datoriei externe. Exporturile Republicii Moldova au început să resimtă temperarea cererii externe, înregistrând în perioada ianuarie-octombrie 2019 o creştere mediocră de doar 3,4% comparativ cu anul trecut. Exporturile sunt pe linia de plutire doar graţie livrărilor spre Turcia, în timp ce exporturile spre UE au înregistrat scăderi, iar cele spre CSI au înregistrat valori pozitive urmare a sporirii reexporturilor. Pe lângă aceste evoluţii îngrijorătoare, mai constatăm şi un şir de carenţe ce ţin de concentrarea exporturilor, atât în profil geografic, cât şi sub aspectul structurii produselor exportate. Acest lucru este agravat de faptul că exporturile date înglobează în sine o valoare adăugată destul de joasă (fie produse agricole primare, fie produse industriale prelucrate în regim de lohn), relevând astfel nivelul scăzut al competitivităţii producătorilor autohtoni, fapt ce subminează sustenabilitatea exporturilor per ansamblu. În aceste condiţii este iminentă o reevaluare a paradigmei de stimulare a exporturilor, în mod particular pe dimensiunile ce implică o competitivitate sporită şi o valoare adăugată mai înaltă.
Victor Ursu
