Vulnerabilitatea economică şi socială a agriculturii Moldovei devine şi mai problematică din cauza productivităţii scăzute şi competitivităţii sale reduse pe pieţele europene. În pofida cotei mari, de 27,5 la sută din totalul ocupării locurilor de muncă, contribuţia sectorului agricol la PIB-ul ţării constituie doar 12 procente. Mai mult decât atât, în pofida accesului fără tarife pe piaţa UE, exportatorii moldoveni de produse agroalimentare se confruntă cu bariere netarifare înalte. Acestea sunt în mare parte legate de standardele sanitare şi fitosanitare (SFS). Acesta este motivul esenţial pentru care unor produse le este refuzat accesul pe piaţa UE (animale vii, produse din carne etc.). Pe lângă standardele publice, mai mulţi exportatori de produse alimentare prelucrate se confruntă cu standarde private severe impuse de către comercianţii cu amănuntul (de exemplu, cerinţe speciale pentru ambalare şi aspect în cazul fructelor şi legumelor exportate, cerinţe privind volumele minime şi omogenitatea produselor livrate). Introducerea standardelor naţionale, în conformitate cu cele internaţionale, şi aplicarea infrastructurii calităţii interne sunt acţiunile-cheie necesare pentru valorificarea potenţialului de export al sectorului agroalimentar din R.Moldova. Progresul limitat în această direcţie pe parcursul ultimului deceniu a redus în mod semnificativ competitivitatea internă şi externă a producătorilor agricoli moldoveni, lăsându-i dependenţi de pieţele estice: în prezent, aproximativ jumătate din exporturile de produse agroalimentare ajung în ţările CSI. Dependenţa de pieţele estice, care asigură o profitabilitate mai mică, sunt mai volatile şi adeseori generează incertitudine pentru producători, a servit ca factor important ce a limitat dezvoltarea sectorului. Astfel, în ultimii ani sectorul şi-a pierdut în mod constant atractivitatea investiţională şi forţa de muncă angajată. În 2000-2011 numărul de angajaţi în agricultură s-a redus de 2,4 ori, în timp ce ponderea sectorului în totalul forţei de muncă angajate în economie s-a redus de 2 ori.
Problemele legate de neconformitatea cu standardele UE şi lipsa investiţiilor sunt deosebit de grave în întreprinderile agricole mici şi mijlocii care, în 2011, au reprezentat 97,4 procente din numărul total al firmelor din domeniu. Cele mai multe din acestea sunt gospodării de familie, având doar 2-3 angajaţi, care, prin definiţie, nu pot asigura un nivel mai înalt al diviziunii muncii, constată experţii de la Centrul Analitic Expert Grup, autorii Raportului Naţional de Dezvoltare Umană.
Problemele economice din agricultură au făcut ca o mare parte din forţa de muncă să migreze spre alte sectoare economice (comerţ intern sau construcţii) sau să emigreze. Nu este deloc surprinzător faptul că în perioada 2000-2011 rata de ocupare în mediul rural, unde agricultura este principala sursă de venit, a scăzut mult mai puternic (de la 59,4 procente la 36 procente) decât în mediul urban (de la 48,6 procente la 44,1 procente). Mai mult decât atât, această tendinţă a afectat în special populaţia rurală cu un profil educaţional mai puţin avansat, de obicei angajată în agricultură.
Carenţele structurale menţionate au influenţat masiv structura comerţului exterior cu produse agroalimentare. Mai mult de jumătate din exporturile agroalimentare moldoveneşti pe pieţele UE sunt legumele, fructele şi cerealele, mai constată autorii raportului Dezvoltarea Umană.
Acesta este şi rezultatul prea multor bariere structurale şi instituţionale interne ce restrâng competitivitatea producătorilor de vinuri; de asemenea, concurenţa acerbă pe piaţa europeană face dificilă reducerea dependenţei exporturilor moldoveneşti de pieţele răsăritene. Un alt fenomen negativ este eliminarea a două produse importante din grupul principal de articole exportate către UE: zahăr şi ouă. Deoarece aceste exporturi erau concentrate către România, ambele sectoare au suferit o lovitură dureroasă după aderarea acestei ţări la UE în 2007, relevând din nou problemele grave legate de conformitatea redusă a producătorilor moldoveni cu standardele de calitate europene.
Liberalizarea comerţului, beneficii şi pentru UE
Semnarea Acordului de Liber Schimb dintre Republica Moldova şi UE implică beneficii nete şi pentru UE, în ciuda mărimii neglijabile a economiei moldoveneşti în comparaţie cu cea europeană, cu toate că principalele avantaje vor fi culese de Moldova, care depinde în mare măsură de piaţa UE. În acelaşi timp, declinul indicelui ICI (Intensitatea comerţului inter-regional) pentru produse agroalimentare până în 2008 se datorează barierelor tarifare şi, în special, barierelor netarifare cu care se ciocnesc producătorii agroalimentari moldoveni pe piaţa europeană. Oricum, începând cu 2009 intensitatea comerţului şi-a inversat cursul în virtutea acoperirii extinse a exporturilor duty-free către UE şi unor schimbări pozitive în legătură cu alinierea la standardele internaţionale de calitate. Ca rezultat, observăm o reorientare treptată a exportatorilor agroalimentari din Moldova către piaţa UE. Estimările Avantajului Comparativ Relevat (ACR), fundamentat pe cunoscutul concept Ricardian, oferă o evaluare mult mai detaliată, dezvăluind cele mai slabe şi cele mai puternice segmente ale exporturilor agroalimentare din Moldova. Cu cât mai ridicat este ACR-ul unui anumit produs pe o anumită piaţă, cu atât mai competitiv este produsul pe piaţa respectivă.
Cerealele prezintă cel mai ridicat avantaj comparativ pe piaţa UE, fiind urmate de alte produse, cum ar fi piei, piei tăbăcite şi blănuri, seminţe oleaginoase, fructe oleaginoase, care au înregistrat un ritm impresionant pe parcursul ultimilor ani. Pe partea negativă, Moldova are dezavantaj comparativ (indicele ACR este mai mic de unitate) pentru majoritatea produselor agroalimentare exportate, datorită barierelor netarifare ridicate şi infrastructurii de calitatea proaste pe plan intern. Aceşti factori explică indicele foarte mic al ACR-ului pentru produse animaliere, Moldova neavând capacitatea de a exporta pe piaţa UE din cauza nealinierii la standardele sanitare internaţionale.
Pe de altă parte, potrivit raportului, produsele agroalimentare moldoveneşti care sunt mai puţin competitive în comparaţie cu cele europene au un nivel de procesare relativ înalt (de exemplu untul, produsele de patiserie, prăjiturile, biscuiţii, preparatele alimentare, produsele de cofetărie). Această situaţie ar putea indica probleme legate de capitalul insuficient, capacităţile reduse de producţie internă şi competenţe limitate, precum şi alinierea precară la standardele internaţionale de calitate.
Sectorul industrial, mult mai integrat în fluxul comercial cu UE în comparaţie cu cel agroalimentar
Având în vedere influxurile înalte ale investiţiilor străine directe (ISD), standardele mai puţin riguroase decât pentru produsele destinate consumului uman şi mediul extern favorabil, întreprinderile industriale moldoveneşti s-au dovedit a fi mai competitive pe piaţa europeană decât cele agroalimentare.
Cota acestor exporturi în ultimii ani a constituit aproximativ 2/3 din totalul exporturilor către UE. Totodată, circa 40 procente din acestea sunt exporturi şi (reexporturi) realizate pe baza aşa-numitor „acorduri de procesare şi asamblare” (APA), aranjamente care sunt mai volatile şi mai expuse şocurilor externe. Mai mult decât atât, problema insuficienţei forţei de muncă, în special în zonele rurale, devine tot mai gravă, iar combinată cu infrastructura proastă a drumurilor şi costurile ridicate de transport ar putea submina tendinţa crescătoare a re-exporturilor în viitorul apropiat.
În ultimii ani cele mai competitive produse industriale au fost îmbrăcămintea şi accesoriile de îmbrăcăminte. Circa jumătate din aceste exporturi în UE sunt de fapt bazate pe APA cu companii omoloage din Italia, Marea Britanie şi Germania. Cu toate acestea, cota acestor produse în total exporturi industriale către UE a scăzut semnificativ, de la 59 procente în 2006 la 45,5 procente în 2010, din cauza şocurilor puternice suferite de aceste întreprinderi în timpul recentei crize economice mondiale. Un alt motiv este apariţia robustă a noilor produse industriale – echipamente electrice – ce constau în proporţie de peste 90 procente din fire şi cabluri electrice izolate. Majoritatea acestor piese de schimb sunt exportate în România, unde lanţul valoric continuă la un nivel mai avansat de procesare.
Performanţa exporturilor industriale moldoveneşti pe piaţa europeană în comparaţie cu restul lumii a scăzut în anii 2009 şi 2010. Aceasta reprezintă o consecinţă a crizei economice mondiale ce a lovit economiile europene mult mai sever şi a recuperării mai dinamice înregistrate pe pieţele din est. Totuşi, aceste tendinţe nicidecum nu indică o scădere a importanţei pieţei europene comparativ cu celelalte, având în vedere tendinţa de creştere pozitivă înregistrată înainte de criză.
Industriaşii moldoveni pierd în comparaţie cu cei europeni la tehnologii şi capital
Cele mai multe segmente unde producătorii moldoveni pierd din competitivitate în comparaţie cu cei europeni sunt cele intensive în tehnologii şi capital. Astfel, faptul că Moldova este importator net de asemenea produse este un rezultat evident al specificului înzestrării ţării cu factori de producţie. Ca rezultat, nivelul de protecţie vamală a acestor produse este foarte redus sau chiar absent.
Totodată, R.Moldova aproape pentru toate produsele cu nivel înalt al ACR, exportatorii moldoveni se confruntă cu o concurenţă foarte intensă. De exemplu, pe segmentele de vestimentaţie şi accesorii vestimentare – cel mai importat element industrial al Moldovei – firmele moldoveneşti sunt în competiţie cu firme din 10 ţări europene care, de asemenea, relevă importante avantaje competitive. În plus, poziţia exportatorilor pe această piaţă este limitată şi de concurenţa cu producătorii din alte 7 ţări care nu sunt membre UE: China, India, Turcia, Indonezia, Bangladesh, Vietnam şi Tunisia. Concurenţa intensă duce la scăderea marjelor de profit şi solicită investiţii semnificative pentru a menţine segmentul de piaţă al producătorilor, ceea ce a devenit o provocare pentru multe firme moldoveneşti, dat fiind costul ridicat şi deficitul de capital autohton.
Victor URSU