Zilele acestea se vorbeşte destul de mult şi destul de diferit despre gaze mai scumpe sau mai ieftine, despre tarife la energia electrică care ar putea scoate din buzunarele noastre sume un pic mai mari, despre energia termică, care abia încălzeşte caloriferele, dar care frige rău bugetul familiei. Trebuie să recunoaştem că toate aceste turbulenţe nu ar fi afectat populaţia în întregime, dacă Republica Moldova ar fi putut raporta existenţa unei părţi considerabile de energie regenerabilă în totalul energiei pe care o consumăm în prezent.
Da, este adevărat, aşa cum constată inclusiv oamenii din domeniul respectiv, în Moldova, sectorul energiilor regenerabile se află într-o dinamică pozitivă, dar destul de lentă. Ca şi acum câţiva ani, raportul dintre energia regenerabilă produsă şi consumul final de energie a depăşit nivelul de 15 la sută, dar este o cifră care decurge aproape în totalitate din iniţiative de natură privată. Şi asta chiar dacă există un cadru legislativ prin care statul anunţă că este gata să elaboreze politici încurajatoare, să monitorizeze relaţiile între părţi, să reglementeze asemenea activităţi prin instituţii nesubordonate. Se mai constată, în acelaşi timp, că dezvoltarea surselor de energie regenerabilă are un caracter neuniform, aspect ilustrat prin faptul că peste 98% din energia regenerabilă este reprezentată de biocombustibili. Sectorul privat îşi trădează slabele capacităţi prin proiecte de investiţii în producerea electricităţii în baza utilizării energiilor eoliene, solare şi a biogazului. Deşi utilizarea acestor tipuri de energie se extinde, ponderea lor în totalul energiei regenerabile este foarte mică – doar sub unu la sută.
Prezenţa redusă a mediului de afaceri în sectorul energiilor regenerabile are la bază un şir de cauze, printre care costurile investiţionale mari, dar şi procedurile birocratice.
Republica Moldova are deja un cadru legislativ adoptat în acest domeniu şi aici este vorba în primul rând de „Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile”. Documentul a fost adoptat încă în februarie 2016, însă intră în vigoare abia peste doi ani, după o serie de amânări mai mult sau mai puţin motivate. Şi adoptarea, dar şi intrarea în vigoare, au fost parte a unui caiet de sarcini coordonat cu Comunitatea Energetică, dar şi cu echipa de negociatori a Acordului de Liber Schimb cu UE. Ambele instituţii s-au arătat deranjate de cele câteva amânări ale intrării în vigoare, însă Chişinăul a invocat de fiecare dată motive obiective.
Odată cu adoptarea legii, urma să fie adoptate şi regulile privind licitaţiile pentru acordarea de sprijin proiectelor de energie regenerabilă, urmând să fie simplificate, tot atunci, procedurile administrative şi metodologiile pentru stabilirea costurilor conectării la reţelele de transport şi distribuţie. Şi Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică a intervenit periodic pentru a face claritate şi a reglementa anumite aspecte. O ultimă intervenţie datează cu 5 iulie curent, zi în care instituţia a elaborat şi a aprobat clauzele obligatorii ale Contractului de achiziţionare a energiei electrice produse din surse regenerabile. ANRE constată că reglementarea prin Contract este necesară pentru asigurarea predictibilităţii obligaţiilor contractuale, transpunând şi implementând garanţiile oferite prin lege producătorului eligibil.
Contractul de achiziţionare a energiei electrice din surse regenerabile urmează să reglementeze transparent şi explicit raporturile juridice şi comerciale dintre furnizorul central de energie electrică desemnat de Guvern şi producătorul de energie electrică din surse regenerabile, căruia i s-a oferit statutul de producător eligibil în baza licitaţiei desfăşurate conform Regulamentului privind desfăşurarea licitaţiilor pentru oferirea statutului de producător eligibil, aprobat de Guvern sau a procedurii de confirmare specificată în Regulamentul privind confirmarea statutului de producător eligibil.
ANRE mai concluzionează că aprobarea şi implementarea Regulamentului va permite asigurarea respectării şi aplicării prevederilor Legii nr. 10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, va crea cadrul normativ de reglementare necesar pentru confirmarea statutului de producător eligibil, în contextul implementării schemei de sprijin privind confirmarea statutului de producător eligibil producătorilor mici, stabilită de legea în cauză.
Deşi există suficiente voci care califică lipsa investiţiilor drept cauză principală a slabei ascensiuni pe verticala progresului în acest domeniu, dăm şi peste surse care indică asupra mai multor doritori de a plasa mijloace în proiecte de acest gen. De exemplu, grupul francez Heliomed are deja planificate investiţii de circa 100 milioane euro, având chiar rezervate două zone potrivite pentru parcuri eoliene cu o capacitate instalată de peste 100 MW. Avantajele pe care le comportă asemenea proiecte ţin nu doar de costuri şi ecologie. Ele adaugă independenţă sistemului energetic al ţării şi aduce un plus de securitate.
Trebuie să se înţeleagă că utilizarea Surselor de Energie Regenerabilă (SER), în mod special producerea energiei electrice din surse regenerabile, nu poate concura cu o tehnologie care s-a maturizat pe o perioadă de peste 100 de ani şi a fost finanţată preponderent din sursele publice sau prin acordarea directă a subvenţiilor din partea statului. În acelaşi timp, se observă o tendinţă globală de creştere a investiţiilor în SER, crescând în paralel ponderea acestora în consumul final brut de energie. Conform raportului Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), World Energy Outlook 2013, cca 50% din creşterea globală de producţie a energiei electrice în 2035 va reveni SER. Sursele variabile de energie, cum sunt energia eoliană şi solară, vor contribui în mod esenţial la această creştere.
Şi pentru că această competiţie are oarecum identificat din start învingătorul, e necesară asigurarea unor implicări mai active în sprijinul producătorilor de energii alternative. Oamenii din domeniu folosesc termenul “Schemă de sprijin”, iar legislaţia europeană ne pune pe masă o definiţie destul de bogată în cuvinte. Deci, „schemă de sprijin” înseamnă orice instrument, schemă sau mecanism aplicat(ă) de un stat-membru sau de un grup de state-membre, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia din surse regenerabile sau în alt mod, a volumului achiziţonat de acest tip de energie.
Definiţia merită să fie asumată şi de instituţiile noastre, iar asta ar indica un interes oarecare manifestat pentru energia regenerabilă, garantând în acest mod creşterea cotei SER în totalul energiei produse şi al energiei consumate.
Constantin Olteanu
