Eduard Balan: Trebuie să implementăm modele care să ajute sistemul autohton al AEÎ

Interviu cu Eduard Balan, director executiv al Asociaţiei Centrale de Economii şi Împrumut “Uniunea Centrală”

– Chiar de la începutul fondării asociaţiei pe care o conduceţi, v-aţi remarcat printr-o atitudine de permanentă “căutare” a unor modele care să impulsioneze activitatea entităţilor din sectorul asociaţiilor de economii şi împrumut. Ştiu că spre sfârşitul anului 2014 aţi efectuat o vizită de lucru în Polonia. Prin ce e valoroasă experienţa sistemului polonez şi ce am putea prelua de la acesta?
– Este greu să mă pronunţ acum ce anume din ceea ce funcţionează în sistemul uniunilor de credit din Polonia ar prinde rădăcini în sistemul nostru. Cert este că această ţară are un sistem de uniuni de credit sau skok-uri foarte dezvoltate. Practic, este pe locul doi, după Germania. Din acest motiv, experienţa polonezilor este extrem de utilă pentru noi. Însă atunci când vrem să preluăm ceva, fie că e vorba despre o metodă de lucru sau o anumită reglementare, trebuie să ţinem cont şi de specificul de dezvoltare a ţării noastre. Evident, ne-am întors din Polonia cu anumite idei prestabilite. Problema e cum le vom aplica aici, în Republica Moldova.
Vreau să fiu înţeles corect. Nu-mi doresc schimbări în sistemul autohton al asociaţiilor de economii şi împrumut de dragul schimbărilor. Vreau ca ele să fie funcţionale, însă, fără îndoială, sectorul nostru are nevoie de un impuls care să-l mişte şi să-l facă mai competitiv în raport cu alte instituţii financiare, îndeosebi cu băncile.
Ideea de a efectua vizita de lucru în Polonia a apărut şi din cauza că unii directori de asociaţii stau într-o zonă de confort. Pe de o parte, unii dintre ei înţeleg că băncile se ajustează rapid la cererea de pe piaţă şi, treptat, le fură clienţii, însă ei nu ştiu ce măsuri să întreprindă pentru ca situaţia să ia alt curs. De regulă, directorii de asociaţii dau vina pe dobânda mare şi pe faptul că creditorii evită să-i finanţeze, ei fiind prinşi într-un cerc din care nu văd scăpare. Pe de altă parte, nu-i interesează dezvoltarea pentru că asta înseamnă să-şi asume mai multe riscuri şi volum de lucru mai mare. S-a întâmplat chiar să aud că vor lucra atâta timp cât va fi posibil. În aceste condiţii am fost motivat să caut un schimb de experienţă cu ţări în care sistemul uniunilor de credit este dezvoltat. Am intenţionat ca administratorii de asociaţii care ne vor însoţi în Polonia să vadă şi reversul medaliei, adică cum este posibil să obţii o dezvoltare esenţială a unui sistem semi-bancar.

– Ce v-a impresionat cel mai mult în sistemul polonez al uniunilor de credit – skok-uri?
– Am văzut un panou pe care era scris: “20 de ani – de la 1 membru la 2 milioane de membri! “. Deci, o evoluţie impresionantă pentru un sistem care, apropo, lucrează doar pentru persoane fizice!
Poate că cel mai mult m-a impresionat vizita la cel mai mare skok din Polonia, SKOK Stefczyka, care are active în valoare de 7,2 mlrd. zloţi, dintre care 4 mlrd. zloţi sunt investite în împrumuturi. Sigur că putem spune că acest SKOK este mai mare decât orice bancă din Moldova. SKOK Stefczyka credit are peste 700 de angajaţi şi gestionează circa 400 de filiale, în fiecare an fiind create aproximativ 20 de filiale noi în orăşele unde populaţia are un loc de muncă. De altfel, uniunile de credit poloneze acordă împrumuturi şi pentru agricultură, însă acest gen de creditare nu este prioritar. În ultimii doi ani, Comisia de Supraveghere a cerut acestui skok sa-şi mărească capitalul propriu şi de aceea activele lui nu mai cresc, fiind orientate spre creşterea capitalului propriu. De alt­fel, în Polonia se cere ca capitalul propriu să constituie circa 5% din activele uniunii de credit. Pentru comparaţie, această cerinţă în Moldova se ridică la 10%, ceea ce limitează asociaţiile noastre de economii şi împrumut în dezvoltarea rapidă.

– Ce e specific pentru sistemul polonez al uniunilor de credit sau cum funcţionează el?
– Sistemul uniunilor de credit în Polonia are o istorie destul de curioasă, aş spune. Asta, deoarece în 1992, odată cu mişcarea Solidarnosti, în structura sindicatelor a fost inclus un departament care se ocupa cu atragerea depunerilor de la membrii lor şi creditarea acestora. Iniţial, membrii de sindicat achitau cotizaţii acestui departament. Adică, nişte economii forţate care, ulterior, urmau să fie acordate ca credite membrilor săi. Mai apoi, în 1996, acest departament s-a delimitat de la sindicate şi au fost create organizaţii independente – uniuni de credit, susţinute de USAID. Respectiv, au fost efectuate reforme serioase, implementate regulamentele şi formele de activitate din SUA.
De asemenea, a fost acordată formă juridică uniunilor de credit, deoarece până atunci, ele se bazau pe legea coo­peraţiei. Respectiv, a fost elaborată şi adoptată Legea uniunilor de credit. Sistemul polonez a evoluat foarte rapid. În prezent, în Polonia activează circa 55 de skok-uri, iar interesele lor sunt susţinute de către Asociaţia Naţională de Cooperare a Uniunilor de Credit şi Economii sau KASA Krajowa. Aceasta are aceleaşi funcţii ca o asociaţie centrală din Moldova, gestionează fondul de lichidităţi şi apără interesele membrilor, reprezintă şi dă propuneri de modificare a legislaţiei. Fondatorii KASA Krajowa sunt skok-urile şi este o organizaţie privată. Până în 2012, aceasta recepţiona rapoartele financiare ale skok-urilor, făcea analize economice şi recomandări. În plus, ea avea atribuţii de supraveghere a sectorului, având chiar dreptul de a demite un director de skok. Aceeaşi instituţie elibera sau retrăgea licenţele uniunilor de credit. Însă în 2012 a fost modificată Legea privind uniunile de credit, iar funcţia de supraveghere a fost atribuită statului. Şi dacă până atunci, depozitele erau garantate de o companie de asigurare, începând cu acel an – skok-urile participă la formarea fondului de garantare a depunerilor care este gestionat de stat. Deci, statul garantează depozitele populaţiei – şi la bănci, şi la skok-uri. KASA Krajowa primeşte în continuare rapoartele entităţilor şi face analize, iar datele le prezintă la Comisia de Supraveghere. În final, Comisia poate face şi recomandări în ceea ce priveşte dezvoltarea acestui sector, mai ales dacă sunt depistate careva încălcări sau dacă unii indicatori sunt problematici.

– Dle Balan, dar cum sunt promovate interesele uniunilor de credit în Polonia, Asociaţia Naţională sau KASA Krajowa are suficiente pârghii ca să se facă auzită?
– Desigur! Am avut o întâlnire cu Pawel Grzesik, directorul executiv al Oficiului NACSCU de la Warsawa. Cea mai mare responsabilitate a lui este de a prezenta interesele skok-urilor în Parlament şi la Consiliul European. El urmăreşte ca strategia de dezvoltare a uniunilor de credit să fie în concordanţă cu strategia de dezvoltare a ţării şi a UE. De asemenea, el participă în mod direct la elaborarea directivelor UE, astfel încât prin aceste directive să nu fie lezată activitatea uniunilor de credit.
O altă întâlnire am avut-o cu Wiktor Kaminski, vicepreşedintele KASA Krajowa, care este responsabil de direcţia de supraveghere. El ne-a explicat care sunt mecanismele de monitorizare a activităţii skok-urilor şi cum decurge relaţia între KASA Krajowa şi Comisia de Supraveghere. Un birou de avocaţi este antrenat special pentru a elabora analizele de impact ale reglementărilor, deoarece relaţia dintre Comisia de Supraveghere şi reţeaua de skok-uri este relativ nouă şi până în prezent, Comisia elaborează regulamente cu privire la activitatea skok-urilor. În plus, există şi o persoană responsabilă de relaţiile dintre Comisia de Supraveghere şi KASA Krajowa. Aceasta, de asemenea, propune modificări la regulamente pentru a face sistemul uniunilor de credit mai sigur, stabil în activitate şi mai dezvoltat.
La fel ca şi în Moldova, KASA Krajowa poate fonda şi alte instituţii financiare care să le faciliteze activitatea. În prezent, una dintre companiile fondate se ocupă de mentenanţa uniunilor de credit din Polonia. Apoi, a fost creată o companie care se ocupă exclusiv de promovarea produselor şi serviciilor prestate de skok-uri. Mai au şi o companie care se ocupă de evaluarea riscurilor şi gestionează dosarele de credit, dar şi de recuperarea împrumuturilor problematice. O remarcă: această companie face o “diagnoză” a împrumuturilor şi poate face recomandări, însă decizia de creditare este luată de uniunea de credit. Încă o companie emite şi gestionează cardurile VISA pentru skok-uri şi deserveşte peste patru sute de terminale POS. O parte dintre terminalele POS sunt mobile şi pot fi uşor transportate la staţiunile balneare, deoarece KASA Krajowa şi skok-urile distribuie servicii de turism pentru cele două companii turistice aflate în proprietate. Mai există şi un fond de investiţii.

– Cât de diversificate sunt portofoliile uniunilor de credit poloneze? Ce servicii din cele care noi nu le avem, ei le au?
– Skok-urile nu prestează servicii de schimb valutar, în rest stau la dispoziţia clientului cu o gamă largă de produse şi servicii. Un client poate beneficia, practic, de toate serviciile financiare prin intermediul unui skok. În primul rând, poate obţine un împrumut, apoi poate utiliza un card bancar de credit curent, poate accesa servicii de asigurări şi turistice, poate ridica corespondenţa poştală, poate efectua depozite etc.
Vreau să remarc că uniunile de credit din Polonia nu lucrează cu persoanele juridice. Cei de la KASA Krajowa au spus că relaţiile cu companiile implică multe riscuri şi mai ales că perioada aceasta de trecere a fost una foarte grea pentru economia poloneză. Reprezentanţii uniunilor de credit ne-au spus că ei şi-ar dori să deservească şi agenţii economici, doar că pentru aceasta e nevoie de acceptul Comisiei de Supraveghere.

– Dle Balan, concurenţa uniunilor de credit poloneze este la fel de dură ca şi în Republica Moldova?
– Într-adevăr, concurenţa cu sectorul bancar este şi la ei destul de dură, acest lucru se resimte mai ales după ce uniunile de credit au început să fie supravegheate de stat. Comisia de Supraveghere permanent aduce modificări în regulamentele existente şi complică activitatea acestor entităţi. Am fost surprinşi de ce ponderea împrumuturilor în activele skok-urilor sau în depozite este de două treimi şi ei ne-au explicat că au nevoie de mult mai multe lichidităţi acum. Aceasta deoarece, cu câteva luni în urmă, Comisia de Supraveghere a făcut declaraţii că sistemul uniunilor de credit nu este sigur, e problematic şi nu e bine supravegheat, deoarece Comisia nu ar avea suficiente pârghii pentru a efectua acest lucru. După aceste declaraţii, clienţii au început să-şi retragă depunerile de la uniunile de credit. În două săptămâni au fost nevoie de lichidităţi foarte mari, întrucât SKOK Stefczyka a eliberat peste 1% din totalul depozitelor sau aproximativ 60 de milioane de zloţi. Prin faptul că SKOK Stefczyka a făcut faţă acestei situaţii, s-a demonstrat viabilitatea şi stabilitatea acestui sector.

– Ce similitudini, după părerea Dvs., există între modul de funcţionare a uniunilor de credit din Polonia şi a asociaţiilor de economii şi împrumut din Moldova? Cu ce deficienţe s-au confruntat ei şi ce am putea evita noi?
– Iniţial, sistemul de skok-uri nu a fost format din aceste 55 de entităţi. Din momentul creării sistemului, a fost un număr de vreo trei sute de uniuni de acest fel. Însă, odată cu apariţia legii, sistemul a fost supus reorganizării şi consolidării. Iar KASA Krajowa a avut o contribuţie esenţială în evaluarea şi supravegherea sistemului, în primul rând, pentru a nu admite delapidări de fonduri. Polonezii s-au confruntat, practic, cu aceleaşi probleme cu care se confruntă asociaţiile noastre, adică au existat şi la ei escrocherii, falsificări de contracte etc., ceea ce le afectase mult imaginea sistemului. Însă acestea au fost depăşite, în mare parte pentru că KASA Krajowa a întreprins mai multe acţiuni radicale, ea având o influenţă majoră, la acel moment, asupra dezvoltării şi fortificării sistemului uniunilor de credit din Polonia. Deci, sistemul polonez a trecut printr-o reorganizare serioasă până a ajunge la formula actuală, iar eu îmi doresc ca sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut din Moldova să preia mai multe elemente din modelul polonez de dezvoltare.
Ceea ce este important, sistemul uniunilor de credit din Polonia participă la formarea unui fond de garantare a depunerilor. Şi UE recomandă deţinerea unui fond unic puternic, în schimbul a două-trei fonduri cu capacităţi mici. De aceea noi sperăm că propunerile noastre de a forma Fondul de Garantare a Depunerilor de Economii vor fi susţinute de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, de Parlament şi alte organe de stat, pentru a face sistemul de AEI mai sigur şi viabil.

A dialogat Lilia Platon

Numarul ziarului: 
Nr.02 (572) din 21 ianuarie 2015