Economia moldovenească a trecut în anul 2013 printr-o creştere economică pe care nu a mai înregistrat-o în ultimii 20 de ani, inclusă şi în top-10 indicatori la scară globală. „Însă, aceasta nu oferă motive pentru îmbătare cu apă rece în condiţiile în care în următorii 2-3 ani, sectorul agricol nu va putea repeta performanţa din 2013, consumatorii devin tot mai precauţi, iar pieţele externe sunt vulnerabile din cauza conflictelor geopolitice”, au declarat economiştii Expet Grup la conferinţa MACRO 2014.
Adrian Lupuşor, director executiv al Expert Grup e de părere că creşterea producţiei rămâne în continuare decuplată de piaţa muncii, unde indicatorii de ocupare rămân la cote scăzute. Potrivit lui, o atenţie sporită va trebui acordată asanării sectorului financiar, de unde vin cele mai mari pericole – chiar mai mari decât cele generate de embargoul rusesc – în adresa dezvoltării economice susţinute. Recuplarea sectorului productiv cu piaţa muncii şi stabilizarea financiară sunt indispensabile în a asigura accelerarea tendinţelor pozitive de modernizare şi convergenţă economică observate în ultimii ani. Republica Moldova are nevoie de o perioadă lungă de stabilitate macroeconomică, financiară şi de un model de creştere incluzivă care să genereze sporuri anuale ale veniturilor de cel puţin 7% anual. Toate acestea, pentru ca pe parcursul următoarei generaţii să fie posibilă recuperarea a jumătate din decalajul în standardele de viaţă faţă de ţările est-europene. Parte a procesului de modernizare economică, în următoarele decenii, va fi continuarea eliberării forţei de muncă din sectoarele tradiţionale. De aceea politicile economice trebuie să se axeze pe facilitarea tranziţiei forţei de muncă către sectoarele moderne.
“Politicienii trebuie să ţină cont de faptul că reformele uşoare ţin deja de domeniul trecutului implicând reformarea unor aspecte fundamentale ale statului: consolidarea instituţiilor democratice, educarea unor generaţii tinere mai întreprinzătoare, renunţarea de către stat la funcţiile improprii pe care le are în managementul economic, inclusiv reducerea prezenţei sale economice exercitate prin intermediul întreprinderilor de stat, susţinerea inovaţiilor şi competenţelor forţei de muncă şi stabilizarea pieţelor agricole”, a precizat Adrian Lupuşor.
În analiza „Macro 2014” se spune că după stagnarea din 2012 cauzată de o secetă severă, în anul 2013, economia moldovenească a realizat o recuperare impresionantă de 8,9%. În Moldova nu au fost atestate asemenea ritmuri de creştere în ultimii 20 de ani. Aparent, în 2013, Moldova a făcut parte din top-10 a ţărilor cu cele mai puternice creşteri ale PIB-ului. De partea ofertei, jumătate din această expansiune a fost dictată de recuperarea producţiei în sectorul agricol şi în industriile conexe. De partea cererii, această expansiune a fost cauzată în special de creşterea cu circa 6,5% a consumului în sectorul casnic. Durabilitatea acestui ritm-record de creştere este, însă, îndoielnică, deoarece în 2014-2015, sectorul agricol nu va putea reproduce performanţa din anul precedent. Condiţiile pe pieţele externe sunt mai puţin atractive pentru exportatori, inclusiv din cauza conflictului în Ucraina, dar şi urmare a sancţiunilor impuse exporturilor moldoveneşti de către Moscova.
Lupuşor a precizat că problemele economice fundamentale din Rusia (efectele sancţiunilor internaţionale plus efectul unei creşteri economice sclerotice din ultimul deceniu) şi din UE (rata şomajului înalt plus asanarea lentă a sectorului financiar) fac puţin probabilă o creştere puternică a volumului de remitenţe. Şi nu doar în 2014, dar cel puţin şi în 2015-2016. Există semne că şi consumatorii vor fi mult mai precauţi în 2014: în trimestrul unu din 2014, consumul final al gospodăriilor casnice a rămas practic neschimbat, după o creştere de aproape 4% în trimestrul unu din 2013. Anticipând alegerile generale din 2014, se poate aştepta o mică ameliorare a atitudinii consumatorilor, indusă de sporurile „electorale” ale pensiilor şi salariilor în sfera bugetară, acestea fiind deja aprobate. Însă, aceste sporuri nu par a fi durabile, iar acordarea acestora, cuplată cu oferirea unor privilegii fiscale nemeritate, reprezintă o îndepărtare semnificativă de la disciplina financiară promovată cu grijă de Guvern în 2010-2012.
“Creşterea investiţiilor de capital a fost destul de modestă în 2012-2013 (1,8% şi, respectiv, 3,3%). Nici investiţiile străine nu dau prea multe motive de bucurie, influxul net al acestora rămânând la modestul nivel de 2-3% din PIB, insuficient pentru recuperarea decalajului tehnologic al ţării. Bucură faptul că majoritatea investiţiilor străine au mers în sectoare generatoare de produse exportabile, chiar dacă intrarea acestor investitori a fost în mare parte rezultatul deliberat al atragerii marilor producători în zonele economice libere şi nu al unor îmbunătăţiri transversale şi profunde în climatul investiţional. Nu poate fi omis cu vederea aspectul că în 2013-2014, cel puţin 3 mari investitori, deja prezenţi în Moldova – Western NIS Enterprise Fund (deţinător al Glass Container Prim), Grawe Carat Asigurări şi Draexlmaier Automotive – şi-au declarat intenţiile de retragere din Republica Moldova din cauza unor dispute investiţionale. Şi indicatorii socioeconomici principali au evoluat destul de dispersat în ultimii doi ani”, a subliniat directorul Executiv de la Expert Grup.
În acelaşi timp, sursa citată afirmă că reflectând precauţia investitorilor, rata ocupării forţei de muncă a rămas la un nivel extrem de redus, sub 40%, deşi aceasta s-a îmbunătăţit în ariile geografice care oferă investitorilor oportunitatea activării în zone economice libere. Un alt indicator-cheie, nivelul sărăciei calculat la pragul naţional de sărăcie, a continuat să scadă în 2013 (atingând 12,7%, faţă de 16,6% un an mai devreme) şi, după toate aparenţele, dinamica rămâne favorabilă şi în 2014. Acordarea ajutorului social după un mecanism care permite „ţintirea” bună a persoanelor care au nevoie de ajutor este un factor esenţial care a permis reducerea mai pronunţată a sărăciei. Incidenţa relativ mică a sărăciei este, însă, în mare parte şi efectul unui prag naţional al sărăciei destul de generos. Apelând la o comparaţie bazată pe pragul internaţional al sărăciei, vedem o situaţie mai puţin roz: la pragul de 5 USD/zi (PPC) mai bine de 50% din populaţia ţării în 2011 era săracă, comparativ cu 25% în Europa Centrală şi de Est. Creşterea impresionantă a ratei de penetrare a sectorului bancar, de la 36,2% din PIB în 2011, la 42,2% în 2013, trebuie tratată cu maximă precauţie. Guvernarea proastă şi transparenţa redusă a sectorului financiar pun mari probleme pentru Guvern şi BNM şi, de fapt, generează riscuri de securitate naţională deloc neglijabile. Calitatea portofoliului de credite bancare în ansamblu este nesatisfăcătoare, iar o bună parte din noile credite acordate, în special în anul 2013, reprezintă plasamente dubioase în bănci din Federaţia Rusă şi nu au nici o influenţă pozitivă asupra economiei moldoveneşti. Din contra, aceste plasamente sporesc şi mai mult vulnerabilitatea geopolitică a Republicii Moldova în faţa Federaţiei Ruse.
“Analiza principalelor date statistice compilate pe parcursul ultimelor două decenii lasă o impresie ambiguă. În aspect istoric, există parcă anumite motive de bucurie, inclusiv prin faptul că în 2011-2013 nivelul PIB-ului depăşise pragul de la care a început să scadă în anul 1992, odată cu lansarea reformelor economice. Dar în comparaţie geografică, situaţia pare dezolantă. De altfel, întreaga istorie economică a ţării este marcată de evoluţii contradictorii, care nu lasă prea mult loc pentru aprecieri univoce”, a spus Adrian Lupuşor, care a mai adăugat că privind aspectul temporal, în perioada 1995-2013, rata medie de creştere a PIB-ului a fost de circa 2,8%. Nu pare foarte mult, dar menţinerea acesteia ar asigura dublarea venitului naţional la fiecare 25 de ani: cu riscul unei simplificări excesive, se poate de spus că copiii s-ar bucura de standarde de viaţă de două ori mai înalte decât părinţii lor. Faptul că între anii 2000 şi 2013, în pofida tuturor şocurilor externe, rata medie anuală de creştere economică în Republica Moldova a fost de 4,9% oferă, evident, mai multe motive de optimism, menţinerea acesteia însemnând că fiecare nouă generaţie are şansa să se bucure de un nivel de venituri de 3,4-3,5 ori mai mare decât precedenta. Însă, în comparaţie geografică, creşterea realizată nu este deloc impresionantă: în 1995-2013, ţările din Europa emergentă şi în dezvoltare (EED) au crescut cu 3,8%, un punct procentual peste realizarea Republicii Moldova. O rată de 5% de creştere anuală a PIB-ului, pe care mizează Guvernul în prognozele sale pe termen mediu, nu-i va permite Republicii Moldova să realizeze o convergenţă vizibilă cu standardele de viaţă din EED nici pe parcursul unei generaţii: dacă în prezent veniturile per capita în Republica Moldova reprezintă 22% din media pe ţările din Europa, atunci către anul 2040, raportul va fi de 31%. Prea puţin pentru a descuraja intenţiile emigraţioniste şi pentru a oferi motive imediate şi reale de optimism tinerei generaţii. Republica Moldova are nevoie de o creştere medie anuală de 7% pentru ca următoarea generaţie să atingă măcar jumătate din standardele de viaţă din EED şi doar o creştere anuală a veniturilor de 10% ar asigura recuperarea integrală a decalajului către orizontul anilor 2040. Sarcina realizării acestei convergenţe pe durata de viaţă a unei generaţii este atât de monumentală încât implică resetarea întregului model social-cultural, politic şi economic al ţării, dar în acelaşi timp aceasta este atât de ambiţioasă încât ar putea servi uşor ca idee naţională pentru atât de fragmentata societate moldovenească.
Victor URSU
