O ştire tirajată cu generozitate de către jurnalişti insistă pe presupunerea că ceea ce se întâmplă pe piaţa petrolului în lume ar putea genera creşterea preţului la gazele naturale. Iar preţul petrolului creşte. Şi asta după ce companiile petroliere au trecut prin ritmuri pe care nu şi le-au putut imagina vreodată. Nimeni nu s-a gândit că cei care extrag aurul negru vor fi gata să plătească pentru a elibera depozitele.
În mod tradiţional, creşterea preţului petrolului era generată de izbucnirea unor conflicte în special în zonele bogate în asemenea resurse. Factorul sanitar nu a fost niciodată determinant în procesul de stabilire a preţurilor. În anul 2006, ca să exemplificăm, se constata o oarecare nesiguranţă pe pieţele mondiale, iar printre cauze se impunea situaţia politică internaţională, determinată de neliniştea din Nigeria şi războiul din Orientul Apropiat, starea vremii prin efectele furtunilor din Golful Mexic şi cauze de natură tehnică. Toţi cei trei factori definesc un singur lucru: nesiguranţa aprovizionării, deci teama că necesarul zilnic de petrol la nivel mondial nu mai poate fi acoperit. Extracţia aurului negru şi rafinăriile lucrează deja la capacitate maximă pe întregul mapamond.
La ora respectivă preţul era de aproximativ 80 de dolari per baril. Instituţiile economice ale lumii voiau să ştie cum influenţează preţul petrolului brut conjunctura economică mondială. În 1999 barilul costa mai puţin de 10 dolari. Pe atunci, doar ideea că preţul ar putea creşte la peste 50 de dolari ar fi declanşat o recesiune. Peste doar şapte ani, însă, aceiaşi analişti constatau că economia internaţională şi-a înjumătăţit dependenţa de petrol începând cu criza petrolieră din anii 70. Astfel, creşterea preţului la ţiţei nu mai afectează atât de puternic conjunctura economică globală.
Promovarea resurselor alternative continuă să reducă dependenţa economiei mondiale de petrol, însă acesta are încă motoarele într-o continuă mişcare.
Marea criză din anul trecut, însă, a avut şi o mică introducere începută încă în anul 2019. În septembrie 2019, o importantă rafinărie de procesare a petrolului din Arabia Saudită a fost atacată de o serie de explozii. Avariile au dus la reducerea producţiei de petrol a ţării cu 50 la sută sau 5 la sută din producţia globală zilnică de petrol. Piaţa a reacţionat rapid, crescând valoarea mărfii cu aproape 15 la sută.
Preţurile au scăzut apoi mai mult, fenomenul continuând în 2020 şi culminând la începutul lui ianuarie. În câteva zile din noul an, preţurile petrolului au zburat, fiind conduse de un alt conflict geopolitic. Asasinarea Generalului Iranian Qasem Soleimani în Iraq a dus la creşterea preţului mărfii: pe 6 ianuarie preţul standardului global Brent Crude a atins cota de 70 USD. Totuşi, în timp ce tensiunile dintre SUA şi Iran s-au calmat rapid, trendul preţului petrolului şi-a schimbat direcţia în jos.
Atunci, pandemia neobişnuită de coronavirus a lovit planeta. În timp ce boala a continuat să se răspândească pe glob, a devenit evident faptul că cererea petrolului se va prăbuşi în curând, deoarece naţiunile au fost forţate să treacă în lockdown, oprind activitatea industrială, turismul şi economiile per total. Mulţi analişti şi-au schimbat rapid perspectivele, aşteptările pentru preţul petrolului pentru restul anului fiind departe de a fi pozitive.
Ca şi cum piaţa nu se zbătea suficient, următoarea dispută dintre doi lideri ai industriei, Arabia Saudită şi Rusia, a făcut preţurile petrolului să cadă şi mai jos. Pe 6 martie, Rusia a raportat că nu va mai tăia producţia conform acordului OPEC. Drept răspuns, Arabia Saudită a anunţat că va creşte producţia de petrol, acest ping-pong duce la stabilirea unui preţ la petrol de 20 dolari per baril, iar Brent Crude era tranzacţionat la 22,74 USD, cel mai jos nivel din 2002.
Spre sfârşitul anului trecut prognozele indicau o uşoară revenire la normalitate. Experţii în domeniu susţineau că “există o probabilitate în creştere că vaccinurile vor deveni larg disponibile începând cu primăvara anului viitor, ajutând la sprijinirea creşterii globale şi a cererii de petrol, în special a combustibilului de avion”.
Ministrul rus al Energiei, Alexandr Novak, era mult mai optimist. El aştepta ca cererea petrolului să-şi revină complet din urmările Covid-19 în al doilea trimestru din 2021. Alexandr Dyukov, CEO al Gazprom Neft, al treilea cel mai mare producător de petrol din Rusia, de asemenea, era de părere că cererea globală a petrolului se va întoarce la nivelurile pre-pandemie în a doua jumătate a lui 2021.
Aşa cum spuneam anterior, creşterea preţurilor petrolului pe piaţa mondială se va reflecta, desigur, şi în preţurile afişate la pompă. Deşi unii s-au grăbit să califice majorările din acest an drept abuzive, noile preţuri au avut totuşi suficientă motivare economică. Când vorbim despre motive de natură economică ne referim, înainte de toate, la relansarea economiei mondiale, care duce în mod sigur spre creşterea consumului de carburanţi. Ceea ce numim noi majorare, în Satele Unite, bunăoară, se numeşte dublare a preţurilor la pompă.
În ceea ce priveşte preţul gazelor naturale, acesta are toate şansele să crească, aşa cum preţul petrolului are puterea sa de influenţă. Este adevărat că Moldova a avut suficient timp pentru a crea rezerve de gaze naturale procurate la preţuri destul de bune, rezerve pe care urma să le depoziteze în spaţiile închiriate în Ucraina. Rămâne de văzut însă dacă avem asemenea rezerve şi cât timp acestea vor putea ţine preţul mai mic decât cel cerut în “magazinul” lumii.
Constantin Olteanu
