Recesiunea în care s-a pomenit Republica Moldova a lovit în economia ţării, dar şi în instituţiile financiare care şi-au redus semnificativ finanţările. În februarie curent, soldul creditelor acordate de băncile moldoveneşti a însumat 37,3 miliarde de lei, cu 13% mai puţin faţă de luna similară a anului 2015.
După ce economia Moldovei a intrat în zona gri, băncile moldoveneşti au înăsprit acordarea împrumuturilor. Instituţiile financiare au revizuit ratele de dobândă la creditele deja acordate, iar la cele noi ratele dobânzilor au ajuns la peste 20%. Bancherii au crescut dobânzile pe fundalul politici monetare restrictive a BNM. Rata de bază este de 19%, iar norma rezervelor obligatorii este de 35% or, banca centrală îşi justifică intenţia prin ţinerea în frâu a inflaţiei prin sterilizarea excesului de lichiditate din piaţă.
Mecanismul de transmitere a politicii monetare a avut loc cu întârziere în rândul bancherilor în condiţiile în care majorarea bruscă a ratelor dobânzilor ar fi pus pe butuci debitorii. Economiştii susţin că şi creşterea progresivă a dobânzilor va pune în dificultate clienţii şi va duce la creşterea împrumuturilor neperformante.
Statisticile BNM arată deja că solicitanţii de credite sunt în continuă descreştere. Chiar şi aşa, ramura cu cel mai scăzut grad de risc rămâne cea a comerţului în condiţiile în care bancherii au oferit 11,3 miliarde de lei cu o pondere în totalul împrumuturilor de 30,2%. Bancherii explică acest lucru prin faptul că ramura comerţului rămâne cea mai puţin riscantă faţă de alte domenii.
Împrumuturile acordate agriculturii şi industriei alimentare au avut o pondere de 16,8%, creditele de consum – 8% din totalul creditelor acordate.
Agroindbank, Moldindconbank şi Victoriabank deţin cea mai mare cotă în totalul creditelor acordate comerţului.
Dacă e să comparăm datele la ramurile finanţate de bancheri acum 12 ani, atunci se remarcă faptul că în 2004 creditele acordate industriei/comerţului constituiau circa 45%, creditele acordate agriculturii şi industriei alimentare ocupau o pondere de aproape 29%, iar creditele de consum constituiau mai puţin de 3% din soldul total al creditelor. Altfel spus, ponderea cumulativă a creditelor acordate acestor ramuri ale economiei era practic aceeaşi, de aproximativ 72%.
În ceea ce priveşte monedele în care au fost acordate împrumuturile, 56,5% au fost acordate în monedă naţională, 25,4% – în euro şi 17,4% – în USD. Aproape o treime din totalul creditelor au fost acordate de Agroindbank, 24,3% – de către Moldindconbank şi o pondere de 15% în totalul creditelor acordate o deţine Victoriabank.
Economiştii susţin că băncile vor continua să scumpească creditele în condiţiile în care inflaţia se va menţine la un nivel de două cifre. „Pe parcursul anului 2016 inflaţia va rămâne la nivelul de două cifre, fiind determinată de efectele majorării tarifelor la energia electrică şi termică, scumpirea serviciilor comunale, precum şi de reducerea ofertei de produse agricole pe fondul unui an agricol nefavorabil. Totuşi, rata anuală a inflaţiei va începe să scadă gradual chiar de la începutul anului 2016, având în vedere creşterea bazei de comparaţie şi disiparea presiunilor inflaţioniste non-monetare. Pentru anul 2016 anticipăm un nivel mediu al inflaţiei anuale de 11%”, subliniază centrul analitic Expert Grup.
Expert Grup constată că, deşi ratele de politică monetară ar trebui să determine băncile să procure mai puţine mijloace băneşti de la banca centrală şi, concomitent, să majoreze livrările de lichidităţi către BNM, acestea procedează invers. Băncile sunt nevoite să procure resurse băneşti la costuri mai înalte de la BNM şi să renunţe la furnizarea mijloacelor băneşti la rate mai avantajoase. Astfel, BNM operează preponderent în calitate de creditor net al băncilor comerciale, iar această situaţie diferă de evoluţiile din anii precedenţi când banca centrală activa drept debitor net al sectorului bancar.
Un factor care a determinat această evoluţie se referă la majorarea semnificativă a ratei rezervelor obligatorii pentru mijloacele atrase în lei. De la sfârşitul anului 2014, norma rezervelor obligatorii a fost majorată în mai multe etape succesive şi a crescut de la 14% în decembrie 2014, la 35% în septembrie 2015. Este evident că, în condiţiile reducerii soldului depozitelor şi a conservării mai mult de o treime din mijloacele băneşti atrase, băncile necesită lichidităţi pentru a-şi realiza operaţiunile. În acest context, băncile recurg la împrumuturile de la BNM, chiar şi în condiţiile unor costuri mai mari aferente procurării de lichidităţi. La fel, continuarea tendinţei de diminuare a depozitelor şi de deteriorare a calităţii activelor ar putea avea efecte nefaste asupra nivelului de lichidităţi deţinut de bănci.
Victor URSU
