Banca Mondială estimează majorarea transferurilor din Federaţia Rusă

Banca Mondială estimează majorarea transferurilor din Federaţia Rusă

Un semnal bun pentru finanţarea deficitului de cont curent!?

În cel mai recent raport al Băncii Mondiale se prognozează o majorare a volumului transferurilor din Federaţia Rusă pe fundalul creşterii robuste a preţurilor petrolului. Principalele ţări unde remitenţele se aşteaptă a fi în creştere mai sunt Georgia, Tadjikistan, Kârgâzstan şi Armenia.

În cel mai recent raport al Băncii Mondiale se prognozează o majorare a volumului transferurilor din Federaţia Rusă pe fundalul creşterii robuste a preţurilor petrolului. Principalele ţări unde remitenţele se aşteaptă a fi în creştere mai sunt Georgia, Tadjikistan, Kârgâzstan şi Armenia.

Banii moldovenilor trimişi acasă ajută enorm economia locală, finanţând deficitul de cont curent într-o măsură mai mare decât au făcut-o autorităţile pe partea absorbţiei de fonduri europene sau investiţii.
Potrivit statisticilor Băncii Mondiale, în străinătate muncesc 700 mii de moldoveni. În trei luni din 2012 fiecare dintre ei a trimis acasă în medie câte 602,07 de dolari. Chiar şi influenţaţi de cele mai negre ştiri despre zona euro, conaţionalii noştri au reuşit să trimită în trimestrul trei, aproape tot atât cât au trimis pe tot parcursul anului 2005 – 514,51 mil. de dolari.
„Rata de schimb din ţările unde sunt transferate remitenţele are un rol semnificativ în volumul transferurilor, fapt ce poate fi considerat drept o „încurajare” a migranţilor de a trimite mai m­ulţi bani”, se mai spune în raportul Băncii Mondiale.
Fără să fie sprijiniţi de autorităţi în vreun fel, prin acordarea unei facilităţi de transfer sau prin vreo reducere de impozite, gastarbeiterii au continuat să trimită bani acasă, fie pentru copiii rămaşi în îngrijirea rudelor, fie pentru compensarea pensiilor prea mici ale părinţilor, fie pentru a investi la locul de baştină. Adevărul e că autorităţile Republicii Moldova au programe puţine privind valorificarea remitenţelor moldovenilor. Acestea au lansat acum câţiva ani Programul Pare 1+1, care are drept scop atragerea banilor moldovenilor care muncesc peste hotare în dezvoltarea afacerilor din Republica Moldova. Dar roadele acestuia par să fie insignifiante faţă de volumul total al remitenţelor. Pentru comparaţie, în anul 2011 prin Programul Pare 1+1 au fost atrase investiţii de 35 mil. de lei, echivalentul a 2,95 mil. USD, în timp ce volumul total al transferurilor a fost de 48 de ori mai mare. Majoritatea banilor trimişi în Republica Moldova contribuie la impulsionarea consumului şi la dezvoltarea domeniului de retail, afacere care este de fapt cea mai profitabilă în prezent faţă de lansarea unei afaceri de producţie, care necesită timp pentru recuperare a plasamentului de capital. Totodată, mai sunt şi o serie de proceduri birocratice şi controale din partea instituţiilor statului, care împiedică dezvoltarea afacerilor – impedimente invocate de fiecare dată de experţii internaţionali în topurile internaţionale unde este inclusă şi Republica Moldova.
Conform Băncii Mondiale, în 2011, volumul total al transferurilor a constituit 23% din PIB, care a fost de 82 miliarde 174 milioane de lei. Iar datele Băncii Naţionale a Moldovei relevă că transferurile de bani din străinătate în favoarea persoanelor fizice rezidente şi nerezidente s-au redus cu 8,3 mil. USD, la 134,05 mil. USD, în septembrie 2012, faţă de aceeaşi lună a anului precedent. În trimestrul unu din 2012, transferurile de mijloace băneşti au însumat 288,99 mil. USD, în trimestrul doi – 361,70 mil. USD, iar în trimestrul trei – 421.45 milioane de dolari SUA.
Este cunoscut faptul că sumele trimise de un emigrant în ţară scad pe măsură ce perioada petrecută în străinătate creşte. Cum o mare parte dintre moldovenii din străinătate au plecat în ultimii 5-6 ani, este foarte probabil ca sumele trimise de aceştia în Republica Moldova (ca procent din economii) să fie mai mari decât ale celor care au plecat cu 10-15 ani în urmă. Este posibil ca un alt motiv să fie economiile pe care le fac muncitorii emigranţi, de circa 50%. Această cifră, din nou, pare extrem de mare. De obicei, veniturile acestor oameni se situează sub medie, iar în acest context, pare imposibil să economiseşti jumătate din venit.
Prin urmare, dacă în ultimii cinci ani volumul remiterilor a fost de peste un miliard de dolari, înseamnă că o sumă de cel puţin câteva milioane este depusă în bănci sub formă de economii.
În cei deja peste zece ani de când s-a început cel mai mare val de emigrări, piaţa aceasta s-a maturizat. În primul rând, s-au produs schimbări de natură structurală în rândul celor care pleacă în străinătate – vârstă, ocupaţie, experienţă, iar mulţi dintre cei ce intră pentru prima data pe piaţă sunt ajutaţi de rude şi cunoscuţi stabiliţi de ani buni în străinătate. Piaţa are astăzi o structură diferită decât acum zece ani. Creşte numărul celor care lucrează în baza pregătirii profesionale sau şi-au dobândit între timp o nouă profesie, creşte numărul celor care obţin diplome în străinătate şi continuă să muncească acolo, a crescut şi numărul celor care deţin şi cetăţenie românească şi, respectiv, nu mai sunt obligaţi să muncească la negru, necalificat. Deci, o parte tot mai mare din remitenţe este o componentă stabilă.
Este clar că o parte dintre moldovenii care lucrează în străinătate nu se vor mai întoarce, indiferent de oportunităţile pe care le va oferi Republica Moldova.
Totodată, transferurile din străinătate nu cuprind doar remitenţele, însă, pe de altă parte, muncitorii moldoveni mai trimit bani şi sub formă de cash, intrări care nu sunt monitorizate, dar care compensează partea din transferuri care nu reprezintă remitenţele. Prin urmare, suma comunicată de BNM reflectă într-o bună măsură totalul banilor trimişi în ţară de către cei care muncesc în străinătate.
Impactul moldovenilor care trăiesc în afară se vede atât în prezent, cu pierderi de venituri impozabile pentru Republica Moldova şi o piaţă a muncii care suferă de lipsa forţei de muncă pregătită în anumite sectoare, cât şi în viitor, devenind tot mai greu de susţinut sistemul de pensii, medical, de asigurări sociale.
Republica Moldova a avut de pierdut din mai multe puncte de vedere în urma emigrării forţei de muncă şi a creierelor tinere. Aceasta este o pierdere netă, pentru că ne confruntăm cu mari greutăţi în acoperirea forţei de muncă calificate din ţară şi este o pierdere şi din punctul de vedere al investiţilor pe care statul le-a făcut pentru pregătirea acestor oameni. Dar, pe termen scurt, e un beneficiu material, pentru că ei trimit anumite sume de bani în Republica Moldova.
Mai multe studii arată că o familie de moldoveni câştigă în străinătate, în medie, 1200 de euro pe lună, în condiţiile în care, în Republica Moldova, salariul mediu brut este de aproximativ 214 de euro/lună.
Analizând dinamica plecării moldovenilor în străinătate, constatăm o pierdere enormă pentru piaţa forţei de muncă, cauzată în principal de lipsa de perspective în diferite sectoare ale economiei. Republica Moldova ar avea nevoie de valoarea adăugată pe care aceşti 700 mii de oameni ar putea-o aduce în economie, atâta timp cât s-ar crea condiţiile necesare readucerii acestora în sistem.
Oamenii au plecat în străinătate pentru că au comparat alternativele: fie stau în Republica Moldova şi lucrează pe bani puţini, fie pleacă în afară să lucreze, posibil, în condiţii mai grele, dar pentru un salariu mult mai mare. Atâta vreme cât există această diferenţă de productivitate între noi şi ţările occidentale, există o atractivitate a ideii acesteia, de a lucra acolo pe bani mai mulţi. Acest lucru se poate schimba, dar durează extrem de mult.
Mai putem opri migrarea? Pentru a readuce moldovenii în ţară, sunt necesare măsuri de durată, cum ar fi un echilibru economic şi siguranţa locului de muncă.
Este o acţiune pe termen lung şi priveşte îmbunătăţirea, în general, a climatului economic şi social pe care le oferă generaţiilor tinere, fapt care deocamdată nu se întâmplă în Republica Moldova.
O alta problemă este migrarea elitelor, care are un impact puternic asupra Republicii Moldova, pe termen lung. Plecarea celor mai pregătiţi dintre noi este, probabil, cea mai gravă sursă de risc pentru viitorul Republicii Moldova.
De asemenea, statul trebuie să impulsioneze forţa de muncă din străinătate să se reîntoarcă în ţară, prin luarea unor măsuri concrete. Cuantumul taxelor stabilite asupra salariului în sarcina angajatului şi angajatorului aproape că este egal cu jumătate din suma primită net de angajat. De asemenea, birocraţia cu care se confruntă societăţile private este descurajatoare pentru derularea de investiţii noi. Reducerea numărului de taxe şi procese birocratice ar conduce la reducerea costurilor de funcţionare ale statului şi ar da un impuls creării de companii noi.

Transferul mijloacelor băneşti din străinătate efectuate de persoanele fizice prin băncile din Republica Moldova (mil. USD)

Anul

Total intrări

Inclusiv
prin Sistemul internaţional
de transfer

1999

89.62

52.21

2000

152.94

101.78

2001

211.99

140.08

2002

254.12

161.35

2003

317.29

175.59

2004

422.41

238.42

2005

683.25

514.51

2006

854.55

666.54

2007

1,218.23

986.68

2008

1,660.09

1,386.17

2009

1,182.02

982.23

2010

1,244.14

1,072.24

2011

1,453.79

1,276.61

2012 trei trimestre

1,072.14

950,51

Victor URSU

Numarul ziarului: 
Nr.47 (467) din 28 noiembrie 2012