Deşi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), sau cum mai sunt denumite “coloana vertebrală” a economiei, deţin o pondere covărşitoare, activitatea acestora lasă mult de dorit, iar o parte dintre antreprenori sunt “constrânşi” în acţiuni din cauza că au deschis afaceri cu scopul de a obţine un oarecare profit pentru a putea supraveţui, fără tendinţe de a le dezvolta ulterior. Aceasta este concluzia generală a unui studiu recent, elaborat de Institutul de Cercetări Economice, care a examinat activitatea IMM-urilor pe pieţele emergente, printre care şi Republica Moldova.
“Caracterul nevoit (constrâns) al afacerilor din micul business din ţara noastră a fost condiţionat, în mare parte, de lipsa posibilităţilor de angajare a populaţiei. Adică, majoritatea antreprenorilor nu dispun de abilităţi şi capacităţi de administrare a unei afaceri. Acest lucru trebuie luat în calcul, îndeosebi, la elaborarea politicilor de stat privind susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii “, susţine Elena Aculai, autorul acestui studiu.
În Republica Moldova, în rândul antreprenorilor “constrânşi” se alinează, în primul rând, persoanele care deţin patente şi cele cu profesii libere, precum şi o parte dintre proprietarii de afaceri micro care activează în formă de întreprinderi individuale şi societăţi cu răspundere limitată.
Elena Aculai recomandă antreprenorilor care doresc să-şi extindă afacerea să se orienteze, în special pe termen scurt, asupra creşterii volumelor de vânzări ale producţiei, ceea ce le-ar permite să acumuleze profit. “Însă, pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung, antreprenorii trebuie să investească în active, să mărească numărul de angajaţi şi să perfecţioneze calificarea acestora. Dacă e să privim la realitatea IMM-urilor autohtone, atunci ne dăm seama că o mare parte dintre ele activează haotic, iar după o perioadă dispar. În plus, antreprenorul moldovean nu prea îşi dă seama că trebuie să implementeze inovaţii, întrucât şansele de supraveţuire şi dezvoltare pe orice piaţă depind de competitivitatea produsului”, remarcă autoarea.
Astfel, studiul denotă că aproximativ 33,5% dintre antreprenori nu au elaborat şi nu au implementat, în ultimii doi ani, nici un fel de inovaţii în procesul de producţie şi management la întreprinderile lor, alte 20% dintre aceştia nu posedă planuri de dezvoltare a afacerii. Doar 31,6% dintre proprietarii de IMM-uri tind să majoreze volumele de producţie sau să extindă asortimentul de produse, însă direcţiile respective sunt preconizate pentru a asigura efectul pe termen scurt şi deseori nu sunt însoţite de inovaţii.
Potrivit Biroului Naţional de Statistică (BNS), numărul IMM-urilor a fost doar în creştere în ultimii cinci ani şi a constituit, în 2012, circa 49,4 mii de întreprinderi, care au o pondere de 97,5% în PIB. Partea preponderentă a acestor întreprinderi îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului, constituind în jur de 20,0 mii de întreprinderi sau 40,5% din totalul de IMM-uri. Iar în industria prelucrătoare au activat doar 4,9 mii de întreprinderi, ceea ce înseamnă 9,8% din numărul total de IMM-uri. Veniturile din vânzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 7 3057,0 mil. lei, sau 34,5% din venituri din vânzări în total pe economie.
Studiul mai scoate în evidenţă şi un alt indicator care ar asigura dezvoltarea IMM-urilor – prezenţa investiţiilor, ceea ce este mai greu de realizat în condiţiile în care întreprinderile din Republica Moldova au puţine resurse financiare proprii, iar accesul la finanţarea bancară, spre exemplu, este limitat pentru 73,3% dintre antreprenorii moldoveni. Printre procedurile de reglementare care împiedică dezvoltarea afacerilor, aproximativ 64% dintre antreprenori invocă frecvent impozitarea mediului de afaceri şi controalele multiple din partea inspectorilor fiscali (58%). De fapt, aceste probleme sunt identificate, practic, în toate chestionarele din ultimii 15 ani.
“Băncile comerciale nu şi-au schimbat atitudinea faţă de aceste întreprinderi şi nu sunt flexibile când e vorba de creditare. Ele operează şi acum cu dobânzi înalte la termene destul de mari, ceea ce nu avantajează nicidecum antreprenorii. În linii generale, cerinţele băncilor nu corespund cu posibilităţile reale ale multor întreprinderi”, spune Viorica Cerbuşcă, director-adjunct al Organizaţiei pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM). Potrivit ei, antreprenorii care percep importanţa dezvoltării, găsesc posibilităţi de creditare.
În 2013, prin Fondul de Garantare a Creditelor au obţinut finanţare de la bănci circa 160 de întreprinderi, care au contribuit la debursarea creditelor în valoare de 83 mil. de lei, iar investiţiile cumulative au constituit aproape 115 mil. de lei. Viorica Cerbuşcă afirmă că aceşti indicatori s-au dublat comparativ cu anul 2012, întrucât a fost organizată o campanie amplă de informare a antreprenorilor cu posibilităţile acestui instrument statal de susţinere a micului business. Totodată, fiecare leu investit a generat economiei naţionale alţi patru lei.
La moment, principalele programe de suport ale sectorului IMM, finanţate de stat, sau de partenerii de dezvoltare internaţionali, includ programul-pilot de atragere a remitenţelor în economie PARE 1+1, proiecte de ameliorare a competitivităţii, un fond statal de garantare a creditelor şi altul privat, cât şi linii de creditare în cadrul unor programe internaţionale, precum Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Mondială.
Cu toate acestea, IMM-urile au în continuare bariere în dezvoltarea afacerilor. Expertul independent, Ion Tornea, precizează că “antreprenorii fac faţă cu greu dobânzilor înalte impuse de bănci. Chiar dacă dispun de gaj, acesta are o lichiditate scăzută şi antreprenorii sunt nevoiţi să ceară împrumuturi de la organizaţiile de microfinanţare sau companiile de leasing, care percep dobânzi identice sau chiar mai mari decât cele bancare. Cred că situaţia ar putea fi redresată dacă pe piaţa financiară ar apărea companii cu capital de risc”.
În acelaşi timp, experţii susţin că piaţa de capital ar fi şi ea o alternativă de finanţare pentru IMM-uri, care ar atrage investiţii pe termen lung prin intermediul emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni. Aşa cum aceasta nu este suficient de dezvoltată în Republica Moldova din cauza mai multor factori, antreprenorii apelează la sursele clasice de finanţare – băncile, riscând, în acest fel, să se supraîndatoreze.
Preşedintele Asociaţiei Micului Business din Moldova, Eugen Roşcovan, este de părere că politicile economice ale statului nu stimulează o concurenţă loială între întreprinderile mari şi IMM-uri. “Spre exemplu, ultimele sunt marginalizate prin participarea redusă la achiziţiile publice, întreprinderile mari se integrează mai uşor în acest sistem. Ar fi mult mai corect să se aplice anumite prevederi legislative care ar proteja acest tip de întreprinderi, aşa cum se face în alte state, unde acestora li se pune o cotă de 30% pentru marfa procurată în achiziţii publice”, spune Eugen Roşcovan.
În viziunea Elenei Aculai, dezvoltarea sectorului IMM necesită o definiţie clară a criteriilor sale cantitative, or multe întreprinderi nu înseamnă şi creştere a economiei naţionale. “Statul trebuie să ia în calcul trei factori – posibilităţile de a susţine acest sector, structura sectorială a economiei naţionale şi aplicarea standardelor de competitivitate. Dacă acest lucru se va face, atunci ar dispărea o bună parte dintre acei care dezvoltă un business “constrâns” sau impus de circumstanţele social-economice din ţară. Deci, tendinţa de dezvoltare a acestor întreprinderi trebuie să fie dictată de oameni care au şi abilităţi manageriale, nu numai dorinţa de a obţine profit “, punctează cercetătoarea economică Elena Aculai.
Lilia Platon
