Interviu acordat de Viorel Dandara, preşedintele Uniunii Asigurătorilor din Moldova
– Câţi membri are pe moment Uniunea Asigurătorilor?
– La ora actuală şapte dintre cele 18 companii care deţin licenţa de activitate sunt membri ai Uniunii Asigurătorilor din Moldova (UAM). Ştiu că o să mă întrebaţi de ce un număr atât de mic, însă merită de menţionat că cele 7 companii membre ale UAM deţin mai mult de 85 la sută din piaţa asigurărilor, iar cinci dintre acestea sunt şi membre ale Biroului Naţional al Asigurătorilor Auto. Iniţial, erau doar trei companii membre ale UAM.
– Calitatea de membru al asociaţiei presupune anumite cotizaţii? Cum credeţi, acestea sunt mari sau mici?
– Suma cotizaţiei nu este una constantă. Aceasta este stabilită de regulă odată cu aprobarea bugetului Uniunii până la începutul anului gestionar. Dacă e mare sau mică această sumă, aş spune că acest fapt trebuie raportat la aspiraţiile fiecărei companii. În situaţia când reprezentanţii acesteia înţeleg şi pun preţ pe faptul că interesele lor sunt sau pot fi reprezentate de o structură corespunzătoare în domeniu, suma va părea una rezonabilă, mai ales că tot membrii o stabilesc de comun acord.
– Cum consideraţi, UAM reuşeşte să fie o putere reală care face lobby intereselor asigurătorilor?
– Consider că, în mare măsură, îi reuşeşte acest lucru ţinând cont de ultimele modificări propuse şi intrate în vigoare la Legea cu privire la asigurări şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. La aceste modificări s-a lucrat mult şi intens pentru a avea un cadru legal propice pentru activitatea în domeniul asigurărilor. Membrii asociaţiei de regulă se întrunesc o dată sau de două ori pe lună pentru discutarea problemelor curente, dar şi anumitor avize destinate instituţiilor guvernamentale (preponderent CNPF). De fapt, nici un aviz nu este remis fără a consulta minuţios propunerile tuturor membrilor UAM, pentru ca în final să venim cu o viziune unică asupra problemelor abordate.
– Care este agenda asociaţiei în viitorul apropiat?
– O activitate pe care, de altfel, o realizăm permanent este promovarea intereselor asigurătorilor din Moldova în actele normative emise de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Pe moment, suntem în proces de creare a paginii web a Uniunii. Acesta fiind un instrument de imagine, de informare, documentare şi, în final, de dezvoltare a UAM, punem un mare accent pe crearea unui site atractiv, informativ şi util. Planificăm ca până la sfârşitul anului să lansăm acest produs. Pe lângă aceasta, fiind adeptul instruirii continuie şi reieşind din faptul că majoritatea companiilor de asigurare sunt companii de interes public, Uniunea împreună cu alte asociaţii profesionale şi instituţii publice planifică să organizeze o serie de seminare şi mese rotunde pentru echipele manageriale, precum şi pentru alţi angajaţi din cadrul companiilor de asigurări. Aceasta, de fapt, face parte şi din cerinţele structurilor europene, care promovează o instruire şi perfecţionare continuă a personalului instituţiilor publice dar şi celor private.
– Apropo, în ce măsură sectorul asigurărilor se pliază pe directivele UE în domeniu? Ce se face în această privinţă?
– În primul rând se armonizează cadrul legal conform normelor europene. O etapă imediat următoare trebuie să fie instruirea angajaţilor din domeniul asigurărilor, or, o lege este moartă atâta timp cât nu-i este acordat suportul necesar pentru implementare.
Dacă e să vorbim despre racordarea la prevederile europene, aş menţiona ca un impediment faptul că primele de asigurare sunt stabilite de CNPF. În acest context, aş sugera liberalizarea semnificativă a politicii de stabilire a preţurilor pentru produsele de asigurare or, companiile ar trebui să stabilească tarife reale, suficiente pentru ca să-şi poată onora obligaţiunile la capitolul despăgubiri.
Pentru implementarea cu succes a legislaţiei în domeniu ar trebui atraşi specialiştişi din UE. Probabil, acest lucru ar putea fi făcut într-o strânsă colaborare dintre stat, sectorul privat şi cel neguvernamental.
– Câte tipuri de asigurări sunt oferite în R. Moldova? Câte dintre acestea au cifra 0 la numărul de contracte şi Prime Brute Subscrise? Cum explicaţi aceasta?
– Dacă e să analizăm informaţia privind activitatea de bază a asigurătorilor în trimestrul II a anului în curs emisă de către CNPF, observăm un spectru destul de variat al tipurilor de asigurări şi ar fi poate incorect să nominalizez o cifră concretă. Este evident, că unele cum ar fi asigurările de incendiu şi alte calamităţi ale culturilor agricole şi a animalelor lasă de dorit. Dacă e să privim situaţia prin prisma contractelor de asigurare şi reasigurare încheiate în perioada menţionată la acest gen de asigurări, acestea variază respectiv de la 0 la 147, cifre destul de modeste pentru zona de risc în care se află ţara noastră. Avem zero contracte încheiate şi la capitolul asigurărilor de căsătorie şi de naştere şi nu numai. În general, ar fi oportun de menţionat că oricare ar fi explicaţiile populaţiei la acest compartiment, le consider mai mult formale, deoarece în mare măsură acestea se reduc la insuficienţă de resurse financiare, moment care din contra, ar trebui să condiţioneze asigurările de riscuri şi nu invers. Pe de altă parte, cred că este necesară o promovare permanentă a culturii asigurărilor în rândul populaţiei, posibil nu doar prin spoturi publicitare.
– Cum comentaţi relaţia dintre asigurători şi brokeri? Ce a demonstrat recentul conflict dintre emitenţii de Carte Verde şi brokeri? Care dintre ei “tremură” mai tare pentru asigurările obligatorii şi susţine că celălalt ar trebui să se ocupe de asigurările facultative?
– Caracterizez aceste relaţii ca fiind normale, de business. Fiecare încearcă să tragă jăratec la turta sa, ceea ce, în final, este ceva firesc. Însă, convingerea mea este că regulile pieţei, inevitabil, vor pune totul şi pe toţi la loc. Referitor la disputele (eu aşa prefer să le numesc) dintre emitenţii de Carte Verde şi brokeri aş spune că aceasta a demonstrat că fiecare dintre ei îşi poate expune părerea şi, în acest caz, a făcut uz de această posibilitate. Aş evita să măsor toţi brokerii cu aceeaşi măsură. Da, sunt brokeri corecţi, activi, cu iniţiativă, însă sunt şi din cei nu prea corecţi în lucrul cu asigurătorul. În general, consider că companiilor de asigurări nu le-ar fi comod şi convenabil să elimine de pe piaţă brokerii. Prin utilizarea serviciilor brokerilor, asigurătorii îşi optimizează cheltuielile. Aceştia îşi vând produsele neinvestind foarte mult în dezvoltarea propriei reţele.
Pe de altă parte, nimeni nu are de câştigat când piaţa este foarte divizată şi mărunţită şi merită de menţionat că asigurările obligatorii presupun şi un grad sporit de disciplină. În acest context, nu cred că brokerii disciplinaţi vor fi neglijaţi în procesul de lucru cu produsul “Carte Verde”.
Îmi permit o paralelă cu situaţia creată: dacă soţul şi soţia se ceartă puţin, nu ar fi cazul ca vecinii să creadă că aceştia divorţează, or, disputele în orice familie sunt un fenomen normal. Exact aşa s-a întâmplat şi în cazul polemicii dintre asigurători şi brokeri la subiectul Carte Verde. În această situaţie cred că mai mult s-a mers pe principiul de a anticipa ceva.
– Ce puteţi spune despre protecţia consumatorilor în domeniul asigurărilor?
– În general, cred că în domeniul asigurărilor se respectă dreptul consumatorilor. Or, aceasta este cea mai bună publicitate pe care poate să şi-o facă un asigurător. Este suficient să fii incorect o singură dată cu clientul şi îl pierzi. De fapt, aş puncta aici altă prolemă: incorectitudinea clienţilor faţă de companiile de asigurări. Am în vedere unele cazuri de fraudă pe care le comit unii asiguraţi pentru a beneficia de despăgubiri într-un mod ilegal.
– Cum comentaţi noile prevederi ale Legii cu privire la asigurări şi Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule?
– Printre cele mai semnificative modificări legislative care reglementează activitatea participanţilor profesionişti pe piaţa asigurărilor aş enumera:
– concretizarea obligaţiunii organizaţiilor de stat (publice), care au competenţe să cerceteze accidente de vehicule ori alte evenimente, în ce priveşte transmiterea informaţiei necesare companiilor de asigurări pentru aprecierea şi achitarea despăgubirilor;
– implementarea sistemului de control intern la asigurător prin cerinţa referitoare la organizarea sistemului de risc-management;
– introducerea noţiunii de cheltuieli de achiziţie şi a obligaţiunii de a elabora anumite reglementări interne cu privire la cheltuielile în cauză;
– adoptarea noţiunii de ”agent bancassurance” care conduce la apariţia unui nou intermediar pe piaţa asigurătorilor;
– obligarea intermediarului în asigurări de a încasa primele de asigurare la un cont de decontare ce va fi utilizat doar pentru achitarea cu asigurătorul în ce priveşte primele de asigurări încasate;
– extinderea obligaţiunilor auditului extern al companiei de asigurări şi a actuarului acesteia, care este obligat să se expună referitor la politica ”antiraider” a asigurătorului şi să contribuie la promovarea sistemului de risc-management etc.
Modificările şi completările menţionate anterior nicidecum nu pot diminua importanţa celorlalte modificări care, de asemenea, în mare măsură, catalizează armonizarea legislaţiei naţionale din domeniu cu cea internaţională.
În fine aş reitera, că este important să fie perfecţionată legislaţia, dar nu mai puţin semnificativă este implementarea şi respectarea normelor legale de către toţi participanţii de pe piaţa asigurărilor, principiu care, efectiv, poate direcţiona sectorul asigurărilor din ţara noastră spre vectorul european.
A dialogat Tatiana Solonari
