Interviu cu Viorel Chivriga, coordonator de program la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale “Viitorul”
– V-aţi lansat într-un program de alfabetizare a producătorilor agricoli privind Acordul de Liber Schimb cu UE. Care este reacţia fermierilor ce se află într-o situaţie dificilă. Au mai multe revendicări, o parte dintre care, se pare, au fost acceptate, dar şi anul agricol nu este dintre cei mai favorabili.
– Este adevărat. Dar un fermier informat este mai puternic, este un antreprenor care poate să soluţioneze toate problemele pe care nu le rezolvă fermierii noştri.
Există şi o explicaţie. În primul rând, lipsa de informaţii privind pieţele de desfacere a produselor de multe ori le-a jucat festa. În al doilea rând, este vorba de aceeaşi ofertă pe care o înaintau agricultorii. O ofertă care trebuie să fie cunoscută. O ofertă care trebuie să fie competitivă şi să trezească, în primul rând, interesul consumatorilor, a celor care procură. Nu contează, este piaţa internă sau piaţa externă.
Dacă vorbim de piaţa imensă a Uniunii Europene, aceasta este o piaţă de mare interes nu doar pentru producătorii agricoli, ci pentru toţi antreprenorii din Republica Moldova. Este adevărat că este foarte dificil să pătrunzi pe noi pieţe, dar aceasta nu înseamnă că oamenii nu trebuie să cunoască subtilităţile, condiţiile de intrare pe aceste pieţe, regulile de joc pe care trebuie să le urmeze. În cazul dat pot să obţină o informaţie care ar putea să-i ajute să fabrice produse solicitate pe piaţa internaţională. De la producere începe totul. Aş vrea să amintesc că nu numai piaţa europeană este interesantă pentru producătorii din Republica Moldova, dar toate pieţele unde ar putea avea sorţi de izbândă, unde ar putea să intre, să se menţină şi să fie în competiţie cu producătorii locali.
– Aţi spus că este dificil să intri pe piaţa europeană. De ce este dificil să penetrezi această piaţă?
– Este o piaţă foarte importantă. O piaţă care reprezintă 500 milioane de consumatori. Cele mai mari tranzacţii se efectuează pe această piaţă, de producători agricoli de talie mondială. Este vorba de producători de vin, de cereale, producători de fructe. Şi în acelaşi timp este o piaţă cu o competiţie liberă, nu ca cea din Republica Moldova. Învinge cel care este mai tare, care vine cu o ofertă sustenabilă, una stabilă, cu produse care sunt solicitate de consumatori. Şi care cunosc în desăvârşire arta promovării produselor lor. Sunt multe lucruri noi de învăţat pentru fermierii din Republica Moldova.
Situaţia de la noi este arhicunoscută. Mai toţi producătorii din sectorul agricol erau orientaţi spre piaţa CSI. Este, la fel, o piaţă interesantă, o piaţă care se dezvoltă. Dar este o piaţă pe care intri mult mai uşor decât pe piaţa UE. O destinaţie care oricând poate produce surprize, prin embargo sau alte restricţii.
Şi în acest caz este nevoie de o schimbare. În primul rând la nivel de mentalitate. Astăzi, comparativ, este simplu să intri pe o piaţă, dar ar putea să fie dificil să te menţii pe ea. Lucrul acesta a fost demonstrat cu prisosinţă în anii 2005-2007, atunci când pentru prima dată a fost sistat exportul de băuturi alcoolice, produse animaliere şi vegetale. Şi după septembrie 2013, când au fost sistate exporturile de băuturi alcoolice pe piaţa rusă, iar apoi în 2014 produsele vegetale şi animaliere.
– Şi care este soluţia?
– Pentru a nu nimeri într-o mreajă de tipul celei întinse de fraţii noştri de la Moscova, din instituţiile ruseşti Rospotrebnadzor şi Rosselhoznadzor, era vital necesară o diversificare a pieţelor de desfacere. Şi lucrul acesta trebuie să-l facă moldovenii pentru a nu fi presaţi dintr-o capitală, fie Moscova sau alta, şi pentru a avea un comerţ stabil. În acelaşi timp trebuie să ţinem cont şi de faptul că comerţul internaţional aduce şi unele beneficii care sunt ascunse.
Atunci când comercializezi nişte produse, în mod inevitabil ai nişte beneficii de alt gen care duc la dezvoltarea economiei naţionale, este vorba de transferul de experienţă care vine în Republica Moldova din statele din care importăm, expertiza pe care o primim datorită faptului că producătorii, inclusiv cei agricoli, capătă o experienţă inedită atunci când îşi livrează produsele pe pieţe mai complexe, cum este cea a Uniunii Europene, cum sunt pieţele din America sau Asia.
În acelaşi timp vin tehnologii, vin banii de care avem nevoie ca aerul, aici, în Republica Moldova. Lucrul acesta dezvoltă şi o cooperare mai strânsă, nu doar dintre agenţii economici din Republica Moldova cu cei din afara ţării, dar şi instituţiile noastre care trebuie să asimileze experienţa pe care nu o au şi care vine din afară. Aceasta duce iarăşi la creşterea capacităţii instituţionale, în primul rând a Ministerului Economiei, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, unor Agenţii, cum este Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. Şi asta se referă şi la unele instituţii strict specializate anume pe comerţul internaţional, cum este, de exemplu, Serviciul Vamal sau cum este misiunea Ministerului Finanţelor. Este un beneficiu pentru noi toţi.
Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de un adevăr care a fost mai totdeauna neglijat de producătorii din Republica Moldova. În majoritatea cazurilor procesul de producere era abrupt şi nu avea conexiune cu tranzacţiile comerciale, în primul rând se gândeau la producere, apoi la comercializarea producţiei. În acest caz, are loc o revenire la normalitate. Producătorii agricoli, mai ales cei din sectorul agrar, încep să producă ceea ce pot să vândă aici, pe piaţa internă şi pe cea externă.
Un lucru trebuie consemnat. În ultimul timp vorbim de comerţul internaţional şi uităm de consumatorii noştri. Au şi ei dreptul de a consuma produse calitative, produse care ar fi comparative cu cele de pe pieţele internaţionale. Datorită zonei de comerţ liber cu Uniunea Europeană, dar şi altor acorduri pe care le avem, consumatorii noştri deja au o opţiune, foarte importantă, de a alege produse dintr-un asortiment mai larg. Şi aceste preferinţe sunt segmentate şi au tangenţă şi cu competiţia care apare în Republica Moldova. Deci, produsele ce nu sunt calitative şi inofensive, nu-şi au locul pe piaţă. Are loc o însănătoşire a unui sistem care a fost bolnav, cu maladii cronice şi care de fiecare dată se încerca să fie resuscitat, dar nu era reformat.
– Atunci când vorbim de comerţul exterior, livrările pe o anumită piaţă pot fi sustenabile în cazul în care vom avea o ofertă pe măsură. Să nu se întâmple la fel cum s-a întâmplat deseori, exportăm câteva sute de tone de vişine sau cireşe, fie chiar şi de o calitate extraordinară, şi cu aceasta se termină livrările. Ce facem? Creăm structuri intermediare sau de comercializare?
– Nu cred că e cazul să fie create noi structuri. E nevoie de a înregistra performanţe în sectorul de producere, în primul rând, şi în comerţul internaţional. Pentru a înregistra performanţe avem nevoie de întreprinderi puternice, care nu este neapărat să gestioneze afaceri pe suprafeţe imense, dar care trebuie să înregistreze randamente mari apropiate de cele din Uniunea Europeană. Asta înseamnă, în primul rând, o modernizare foarte rapidă a sectorului agroalimentar şi tehnologii avansate care trebuie să fie realizate integral. Asta ar însemna cunoştinţe profunde în ceea ce priveşte metodele intensive de producere în agricultură, specializare în agricultură, o revenire la tradiţiile pe care le-am pierdut. Şi asta ar contribui mult la apariţia unor oferte de export care ar fi interesante în afara ţării.
– Şi dacă vorbim de comerţul cu Uniunea Europeană putem vorbi despre faptul că avem unele exemple de succes?
– Avem foarte mulţi producători agricoli, în special din industria alimentară, care au o experienţă foarte bună şi care sunt foarte vizibili pe piaţa europeană. Există companii din industria vinicolă care nu mai exportă în CSI, care sunt axate pe piaţa europeană, pe alte pieţe, şi care au schimbat foarte mult în ceea ce priveşte modul în care produc şi modul cum intră pe alte pieţe. Pentru ei nu mai contează livrările mari la preţuri mici, cum se întâmpla pe piaţa estică, dar atrag atenţia calităţii producţiei, anumitor nişe pe care se simt foarte confortabil, ca, de exemplu, pe piaţa europeană. Creşterea vânzărilor pe pieţele din Polonia, Cehia, România arată că este loc şi pentru vinificatorii moldovenii, chiar în condiţiile unei concurenţe enorme.
– Şi asta în condiţiile în care ţările pe care le-aţi numit sunt mari producători de produse alimentare…
– Dacă luăm în considerare prezenţa pe piaţă a marilor producători de vinuri din Spania, Portugalia, Franţa, Italia, Germania, România, Bulgaria, e foarte greu să intri pe aceste pieţe. Pe de altă parte, sunt şi anumite nişe destul de interesante pentru producătorii din Republica Moldova. Câteva exemple concrete. Cei care sunt specializaţi în prelucrarea nucilor şi care exportă miez de nucă în Uniunea Europeană, reprezintă un segment foarte performant pentru Republica Moldova. Practic tot miezul de nucă este exportat în Uniunea Europeană. Este un exemplu pe care îl putem considera o istorie de succes.
Să luăm un alt exemplu. Prunele uscate sunt foarte solicitate în UE. Producătorii nu mai au stocuri la sfârşitul anului agricol. Sunt exemple şi de alt gen. Chiar în zonele în care UE este privită cu alţi ochi, ca autonomia găgăuză sau oraşul Bălţi, există companii care au făcut exporturi destul de mari, destul de bune, pe piaţa europeană, cum ar fi exporturile de struguri de masă din Ciadâr-Lunga în ţări ca Cehia, Polonia, România sau Bulgaria.
– Deja de aproape un an a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb. S-a schimbat ceva de atunci? Lucrurile se mişcă?
– Aşteptările au fost mult mai mari. Era clar că odată cu semnarea acordului de asociere se începe o muncă asiduă. Este un acord destul de voluminos, un acord ce presupune o serie de reforme care nu sunt convenabile unui cerc destul de extins de persoane care nu neapărat se află în opoziţie în Republica Moldova, o parte se află la conducerea ţării. Lucrul acesta se întâmplă deoarece reformele ating interesele unor grupuri economice destul de influente din Republica Moldova. Un exemplu, eu nu cred că cineva din justiţie va fi de acord să plece din sector de bună voie doar din cauza că trebuie să fie făcute reforme. Acelaşi lucru poate fi spus despre unii funcţionari din blocul economic. Vorbind de măsuri de reformă pe prim plan apar şi probleme care au legătură cu capacitatea instituţiilor de stat. Foarte multe instituţii de stat sunt la pământ. Dacă dorim cu adevărat o apropiere de Uniunea Europeană, trebuie să înţelegem că trebuie să ajustăm şi cadrul legal, să apropiem instituţiile noastre prin metodele, prin funcţiile şi prin responsabilităţile pe care le au la cele europene. Trebuie să pregătim oameni care să-şi cunoască bine meseria şi să gândească cu totul altfel decât gândesc mulţi funcţionari din Republica Moldova.
Pe de altă parte, sunt procese care trebuie să fie preluate, procese care presupun, în primul rând, performanţe în sectorul public, viziuni noi şi o motivare nu numai pentru funcţionarii de stat, dar şi pentru acei care pretind la o funcţie publică în ţara asta. Sunt elemente cheie care trebuie să prindă rădăcini în Republica Moldova.
Vorbim şi despre măsuri de reformă care par să fie vagi dacă nu intri în esenţă, dar ele ating toate domeniile vitale. Nu este un lucru simplu de realizat. De exemplu, achiziţiile publice. Este un domeniu extrem de important pentru toată lumea din Republica Moldova, pentru instituţiile de stat, pentru administraţia publică locală, pentru oamenii de afaceri, pentru sectorul necomercial. Dacă nu se face o regulă elementară în domeniul respectiv, atunci nu o să avem dezvoltare rurală, nu o să avem comunitate de afaceri care poate pretinde şi poate pătrunde în sectorul respectiv. Toate acestea din cauza că nu este concurenţă, există trafic de influenţă, interesul unui grup mic de persoane ca numărul participanţilor la tendere să fie unul mai mic şi, într-un final, se procură bunuri şi servicii care nu sunt necesare, de care nu au nevoie oamenii.
Sau să luăm mediul concurenţial. Avem o lege euroconformă. O lege privind ajutorul de stat. Avem un cadru normativ destul de performant, preluat din Uniunea Europeană. Avem un Consiliu al Concurenţei apropiat de cele europene. Dar când ne uităm la rezultatele finale, ele sunt foarte mici în comparaţie cu cele din UE. Motivul? Resursele umane incapabile să-şi facă meseria în cadrul instituţiei şi lipsa concurenţei libere în ţară.
– Şi rezistenţa faţă de reforme a celor de sus se reflectă şi la nivelele de mai jos…
– Lucrul acesta este vizibil în toată ţara. Este o rezistenţă faţă de reforme ce împiedică enorm dezvoltarea ţării. Şi, de fapt, este o frână, în apropierea mai rapidă a Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Putem să vorbim până la nesfârşit despre o posibilă aderare la UE, dar aceasta nu va fi posibilă atâta timp cât va exista prăpastia între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Nimeni nu o să accepte în rândurile sale un stat care nu ştie ce vrea, cu o elită, pe care, de fapt, o numim elită, care este coruptă, nu-şi face temele şi una care se apropie de oameni o dată în patru ani, în campania electorală. În acelaşi timp o ţară care este afectată de toate viciile posibile, inclusiv corupţie, trafic de influenţă şi multe altele este o sperietoare chiar şi pentru instituţiile europene. Şi aici văd o legătură între ceea ce se întâmplă în Republica Moldova şi nedumerirea oficialilor europeni care este tot mai vizibilă în ultimul timp.
– Mulţumesc pentru interviu.
A discutat Vlad Bercu
