Aureliu Cincilei, viceguvernator al BNM.
– Banca Naţională a Moldovei a prezentat spre consultare publică două proiecte cu privire la plăţile prin intermediul cardurilor bancare, terminalelor de plată, precum şi rolul furnizorilor şi al participanţilor la această piaţă a plăţilor. În acest sens, aţi putea să ne spuneţi despre punctele-cheie ale proiectelor supuse dezbaterilor, despre situaţia actuală şi care sunt motivele care au determinat BNM, în calitate de regulator, să pună în discuţie acest subiect?
– Aceste proiecte vizează stabilirea valorilor maxime ale comisioanelor la plăţile cu carduri, aplicate de către prestatorii de servicii de plată. Reglementările preconizate constituie un pas important în transparentizarea procesului de aplicare a comisioanelor respective. De asemenea, modificările propuse au drept scop optimizarea cheltuielilor din bugetul de stat şi generarea beneficiilor atât pentru comercianţi, cât şi pentru consumatori.
Urmare a sesizărilor primite, Banca Naţională consideră oportună şi necesară micşorarea comisioanelor în cadrul plăţilor pentru servicii guvernamentale cu cardurile de plată şi, în mod etapizat, a comisionului aplicat comerciantului (MSC) în mediul fizic.
Astfel, pentru comisioanele aplicate de prestatorii de servicii de plată la plăţile guvernamentale, Banca Naţională propune stabilirea unui plafon maxim de 0,5% per operaţiune, iar comisionul aplicat comerciantului (MSC) pentru operaţiunile în mediul fizic să fie redus pe etape. Proiectul hotărârii poate fi accesat pe pagina oficială a instituţiei spre consultare publică, fiind în proces de definitivare. După consultarea tuturor părţilor interesate, va fi luată decizia de rigoare.
Conform celui mai recent studiu de piaţă efectuat de BNM, băncile licenţiate din Republica Moldova aplică următoarele comisioane comercianţilor care dispun de POS terminale instalate (în mediul fizic):
– în medie 1,5% la acceptarea cardurilor proprii emise de bancă;
– în medie 2,0% la acceptarea cardurilor emise de alte bănci din R. Moldova;
– în medie 2,7% la acceptarea cardurilor emise de băncile din străinătate.
Statele-membre ale Uniunii Europene (UE) au stabilit că prestatorii de servicii de plată (atât beneficiarul, cât şi plătitorul din cadrul UE) nu oferă şi nici nu solicită un comision interbancar mai mare de 0,2% din valoarea fiecărei tranzacţii efectuate cu un card de debit, iar la utilizarea unui card de credit – cel mult 0,3% din valoarea tranzacţiei.
În anul 2018, comisionul interbancar pentru întregul sector bancar al R. Moldova a constituit, în medie, 1,18%, depăşind cu mult nivelul stabilit în UE.
– La prima vedere, această iniţiativă nu se aplică majorităţii utilizatorilor obişnuiţi de carduri bancare, deoarece se referă în primul rând la distribuirea taxelor percepute între banca emitentă de carduri bancare, centrele de plată şi sistemele internaţionale de plăţi. Este adevărat acest lucru sau credeţi că această problemă se referă la un cerc mai extins de persoane şi în ce măsură sistemul actual ia în considerare interesele reţelelor comerciale, sectorului de servicii etc., precum şi crearea unor condiţii de extindere a infrastructurii plăţilor fără numerar prin intermediul sistemelor de plată?
– Iniţiativele de reglementare propuse spre consultare publică părţilor interesate se aplică prestatorilor de servicii de plată în raportul acestora cu entităţile care acceptă ca metodă de plată cardul bancar. Amendamentele promovate îşi propun sporirea utilizării plăţilor electronice – în particular cele cu cardul de plată, prin diminuarea comisioanelor percepute comercianţilor de către prestatorii de servicii de plată, ceea ce va conduce la o încurajare a comercianţilor de a accepta ca metodă de plată cardurile şi va duce la o creştere a reţelei de acceptare. O potenţială materializare a acestor procese interdependente ar crea premisele dezvoltării unei infrastructuri de acceptare bine dezvoltată, care ar oferi deţinătorilor de carduri de plată posibilitatea de a achita cu cardul oriunde în mediul fizic, fără a fi nevoit să efectueze retrageri de la bancomate pentru a efectua plăţi, inclusiv în scopul efectuării plăţilor cu destinaţie bugetară (servicii publice etc.).
Conform datelor raportate de către prestatorii de servicii de plată, numărul de carduri aflate în circulaţie la finele trimestrului I 2019 a constituit 1,9 milioane unităţi, înregistrând o creştere de 6,9 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Suntem devansaţi cu mult de UE la capitolul carduri per locuitor (în UE un locuitor deţine în medie doua carduri bancare, la noi un card bancar revine la doi locuitori). Cu toate acestea, creşterea cardurilor emise în ultimii ani înregistrează o dinamică ce inspiră optimism.
Pe parcursul trimestrului I al anului 2019, prin intermediul cardurilor de plată emise de prestatorii de servicii de plată din Republica Moldova au fost efectuate, atât în ţară, cât şi peste hotare, 17,8 milioane operaţiuni în valoare de 15,6 miliarde de lei, în creştere faţă de trimestrul I al anului 2018 cu 31,1 la sută ca număr şi cu 21,6 la sută ca valoare.
Astfel, 62,0 la sută din volumul total al operaţiunilor efectuate cu cardurile emise în ţară au reprezentat plăţi fără numerar, iar 38,0 la sută – retrageri de numerar.
Din numărul total al tranzacţiilor efectuate cu cardurile emise în Republica Moldova, 81,9 la sută sunt operaţiuni locale. Din totalul acestora, în trimestrul I 2019, ponderea plăţilor fără numerar a constituit ca număr 54,0 la sută (comparativ cu 45,7 la sută pentru trimestrul I 2018) şi ca valoare – 16,8 la sută (13,7 la sută pentru trimestrul I 2018).
Operaţiunile cu carduri emise în Republica Moldova şi efectuate în străinătate reprezintă 18,1 la sută din numărul total de tranzacţii. Pe parcursul trimestrului I 2019 aceste operaţiuni au indicat o creştere de 48,7 la sută comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Din numărul total de 3,2 milioane operaţiuni efectuate peste hotare, 98,1 la sută reprezintă plăţi fără numerar. Menţionăm că ponderea neînsemnată a retragerilor de numerar peste hotare (1,9 la sută) se explică, inclusiv, prin tarifele înalte percepute de către băncile emitente de carduri, acestea fiind în medie de 1,5% din suma tranzacţiei plus 3 euro.
Dacă e să ne referim la reţeaua de acceptare în Republica Moldova, vom menţiona că aceasta este în continuă creştere. Astfel, numărul total de POS terminale instalate la comercianţi pentru finele trimestrului I 2019 a constituit 16 mii de unităţi, cu 11,6 la sută mai mult faţă de perioada similară a anului precedent.
– Spuneţi-ne, stabilirea unei rate maxime a comisionului este o practică standard şi pentru alte ţări, nu este considerată o ingerinţă în activitatea privată a afacerilor şi este necesară în acest caz o analiză a situaţiei din partea Consiliului Concurenţei?
– În primul rând, voi preciza că reglementarea şi plafonarea este clar şi la modul imperativ prevăzută de lege, deci nu e o „ingerinţă” admisă de Banca Naţională. Totodată, practica internaţională conferă o gamă largă de procedee în ceea ce priveşte reglementarea comisioanelor aferente cardurilor de plată, însă BNM a utilizat ca reper practica Uniunii Europene, aşa cum am spus mai sus.
Respectiv, atâta timp cât Republica Moldova este într-un proces continuu de adaptare a cadrului normativ cu cel comunitar, inclusiv prin prisma Acordului de asociere dintre RM-UE, la elaborarea proiectelor vizate a fost aplicat raţionamentul UE.
De asemenea, iniţiativele de reglementare abordate în cadrul acestui interviu au fost supuse examinării şi expunerii inclusiv Consiliului Concurenţei.
Este adevărat că reglementarea (limitarea) mărimii comisioanelor este o măsură nu tocmai populară printre bancheri şi reprezentanţi ai companiilor de plată. Totuşi doresc să îi asigur că vom căuta o soluţie echilibrată, pentru a ajunge la finalitatea dorită de toate părţile interesate – creşterea numărului de tranzacţii cu cardurile bancare.
Comisioanele aplicate asigură nu doar rentabilitatea economică a serviciilor prestate, dezvoltarea lor, dar şi acoperă riscurile asociate. Cel puţin, în relaţiile cetăţenilor cu statul, este greu de imaginat scheme de fraudare la plăţile cu cardul. Aşadar, şi mărimea comisioanelor care, de fapt, sunt achitate din bugetul de stat (sau altfel – prin micşorarea sumelor impozitelor şi taxelor plătite de noi către stat), ar trebui să reflecte gradul redus al acestui risc şi responsabilitatea socială a sistemului bancar. Iar dacă mediul concurenţial este insuficient de dezvoltat pentru a stimula prestatorii de servicii de plată să ofere produse mai variate, mai calitative şi la un preţ pe măsura aşteptărilor, din partea societăţii vine inevitabil o reacţie, care poate să se manifeste în diferite forme, inclusiv prin legi ce vizează interesele consumatorilor.
– În opinia dvs., analiza dinamicii creşterii numărului utilizatorilor de terminale bancare şi carduri bancare, precum şi a operaţiunilor efectuate de către aceştia, nu a dus încă la apariţia problemei creării unui card bancar naţional intern care ar avea posibilitatea de a presta servicii egale, indiferent de operatori şi de centrele de plată?
– Dacă vă referiţi la crearea unui sistem naţional de plăţi cu cardul, vă comunicăm că acest aspect a fost pe larg analizat atât de către Banca Naţională a Moldovei, cât şi de către experţi străini, în cadrul unui proiect de asistenţă tehnică de care a beneficiat BNM, concluzia fiind că succesul implementării unei astfel de infrastructuri necesită un volum mare de tranzacţii, iar piaţa R. Moldova încă nu a ajuns la astfel de volume.
– Aţi putea să ne spuneţi ce obiective de referinţă pentru dezvoltarea pieţei plăţilor prin intermediul cardurilor bancare şi a POS-terminalelor a determinat BNM pe termen scurt şi mediu?
– În primul rând, aş vrea să menţionez că deşi sumele aferente tranzacţiilor cu cardurile au o dinamică bună – sunt în creştere (30–40% în ultimii ani), noi rămânem mult în urma vecinilor. Astfel, la noi o persoană efectuează în medie 10 tranzacţii pe an cu o sumă medie a tranzacţiei de 18 euro, iar în România aceşti indicatori sunt de 24 de tranzacţii şi suma medie – 30 euro, iar în Ucraina – 53 de plăţi cu o medie de 13 euro. După cum observăm, retardul vizează nu doar frecvenţa utilizării cardului, dar şi valoarea medie a tranzacţiei. Iar acest fapt (luând în calcul o corecţie prin prisma GDP/locuitor) ne duce la concluzia unei apatii din partea celor care vând aceste servicii, a unei lipse de dorinţă de a implementa şi a promova produse noi, a ajusta nivelul calitate-preţ la produsele existente deja pe piaţă. Cu părere de rău...
De fapt, dezvoltarea pieţei cardurilor bancare se referă mai mult la băncile comerciale. Acesta e spiritul concurenţei! Iar profitul-record din anul trecut al sistemului bancar ar fi trebuit să fie forţa motrice pentru spiritul inovativ în domeniul tehnologiilor bancare.
E adevărat, mărimea pieţei face ca băncile noastre să utilizeze ceea ce a funcţionat deja pe alte pieţe, adică e dificil să inventezi ceva nou în acest domeniu. Totuşi, cu regret, nu asistăm prea des la lansarea de produse, care sunt pe larg utilizate chiar de vecinii noştri din Est sau Vest.
Posibil că există o legătură între reticenţa băncilor comerciale de a investi în dezvoltare şi modificările din ultimii ani în structura acţionarilor celor mai mari bănci. Noi, totuşi, aşteptăm o activizare cât mai rapidă a concurenţei în acest domeniu. Mă refer nu doar la carduri şi nu doar la bănci. Domeniul plăţilor devine tot mai dinamic, iar cererea de servicii de plată e în continuă creştere.
Aici am putea menţiona şi alţi jucători din piaţă, care în alte ţări mişcă înainte piaţa serviciilor de plată, cum ar fi prestatorii de servicii de plată nebancari sau operatorii de telefonie mobilă. Dar cifrele profiturilor ne arată că aceştia au o putere de promovare mult mai scăzută decât băncile comerciale.
Cei şase prestatori au avut în 2018 un profit total de 53 milioane lei, iar cei trei operatori de telefonie mobilă – în total aproximativ 431 milioane lei, în comparaţie cu 1452 milioane lei la cele 11 bănci.
Iar dacă mai luăm în calcul şi faptul că proiectele în domeniul plăţilor se lansează, de regulă, în parteneriat cu cel puţin o bancă, am putea spune mai în glumă, mai în serios că, pentru moment, bancherii „au restanţe”.
Cât priveşte funcţia regulatorului în acest context, o regăsesc în postulatul „să nu faci mai rău”, deşi, cu siguranţă, suntem receptivi şi trebuie să urmărim piaţa, să preluăm tot ce e mai bun din experienţa internaţională în domeniul plăţilor.
Banca Naţională a Moldovei este antrenată atât în adoptarea de noi reglementări în domeniul serviciilor de plată, cât şi în modificarea/completarea cadrului normativ existent, în vederea alinierii acestuia la noile prevederi ale Legii cu privire la serviciile de plată şi monedă electronică nr. 114 din 18.05.2012, prin intermediul Legii pentru modificarea unor acte legislative nr. 208 din 12.10.2018 (care prevede un termen limită de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia pentru a aduce în concordanţă cadrul de reglementare secundar cu cel instituit prin lege).
Aceste acte normative sunt:
• Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a prestatorilor de servicii de plată nebancari;
• Regulamentul cu privire la participaţiuni în prestatorii de servicii de plată nebancari;
• Regulamentul cu privire la activitatea prestatorilor de servicii de plată nebancari;
• Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de plăţi interbancare;
• Regulamentul cu privire la cardurile de plată;
• Regulamentul cu privire la transferul de credit.
De asemenea, Banca Naţională a Moldovei actualmente este în proces de transpunere a prevederilor noii directive revizuite a serviciilor de plată – Directiva 2015/ 2366, care oferă noi metode şi soluţii în materie de plăţi, mai multă claritate juridică, setează noi reguli atât pentru prestatorii de servicii de plată existenţi, cât şi pentru cei care urmează să apară şi, nu în ultimul rând, oferă mai multă protecţie utilizatorilor serviciilor de plată.
Sarcina BNM este crearea unui cadru de reglementare care să favorizeze iniţiativa şi concurenţa în domeniul plaţilor.
A discutat Ghenadie Tudoreanu
