Accesul limitat la finanţare reprezintă una dintre principalele constrângeri în dezvoltarea afacerilor – aceasta este concluzia de bază a unui studiu de piaţă al sectorului de microfinanţare din regiunea transnistreană. Deşi în ultimii ani sectorul respectiv din regiune a atestat o dezvoltare, rămâne cu mult în urmă faţă de cel din Republica Moldova.
Studiul a fost realizat în cadrul Programului PNUD-UE „Susţinerea măsurilor de promovare a încrederii” şi a inclus o analiză profundă atât a sectorului bancar, cât şi a celui nebancar. Autorii au propus şi recomandări în scopul de a îmbunătăţi accesul populaţiei, dar mai ales al tinerilor antreprenori la finanţare. Astfel, se propune acordarea unui şir de facilităţi de microfinanţare a acestora, inclusiv cursuri de instruire şi asistenţă pentru accesarea împrumuturilor.
„Implementarea unui mecanism de microfinanţare în regiunea transnistreană este oportună, mai ales în condiţiile în care aportul întreprinderilor mici şi mijlocii în economia regiunii este de numai 10%. De aceea, Uniunea Europeană este gata să susţină iniţiative de acest fel”, a declarat Wicher Slagter, şeful Secţiei politică şi economie a delegaţiei UE în Republica Moldova în cadrul unei mese rotunde, desfăşurate la Chişinău.
Microfinanţarea în Transnistria se referă la furnizarea de servicii financiare, precum micro-creditele, economiile şi împrumuturile, dar şi asigurările pentru familiile cu veniturile mici. Ca şi în Republica Moldova, sectorul de microfinanţare din regiunea transnistreană are scopul de a îmbunătăţi nivelului de trai, de a reduce vulnerabilitatea populaţiei, cât şi de a reabilita anumite domenii economice.
Studiul denotă că 26% dintre respondenţi se împrumută de pe piaţa de microfinanţare şi de la bănci, ceea ce indică un grad scăzut de acces la finanţare. 42% dintre respondenţi s-au creditat pentru domenii înguste, 32% – pentru nevoile foarte înguste, iar 20% dintre cei chestionaţi califică finanţarea drept insuficientă. Volumul mediu al unui împrumut contractat a constituit 2750 dolari.
Totodată, întrebaţi dacă ar folosi împrumutul contractat, 42% au răspuns afirmativ, 25% – nu sunt siguri, iar 33% nu sunt interesaţi. Iar suma medie pentru cei 42% care s-ar împrumuta este de 8900 USD. Potrivit autorilor, rezultatele acestui sondaj indică nu neapărat lipsa interesului de creditare a populaţiei ci, mai curând, teama în ceea ce priveşte riscul de supraîndatorare.
Studiul mai arată că sectorul de finanţare din Transnistria nu este cea mai frecventă sursă de creditare. De exemplu, 25% dintre respondenţi preferă creditarea de la bănci, în timp ce pe piaţa de microfinaţare se împrumută doar 16%.
În ceea ce ţine de gradul de satisfacţie a respondenţilor faţă de împrumuturile contractate de pe piaţa de microfinanţare, 48% dintre aceştia s-au arătat nemulţumiţi, 20% au spus că au utilizat leasing-ul financiar în trecut, iar 80% – că nu au apelat la astfel de servicii.
Anul trecut, numărul contractelor de credit încheiate cu entităţile de finanţare a fost de 121 753 pentru persoanele fizice şi de 15 442 pentru persoanele juridice. Numărul istoriilor de credit înregistrate: persoane fizice – 94 238, juridice – 5 577, numărul de credite contractate de la băncile comerciale: persoane fizice – 53 034, juridice – 6 263.
Concluziile studiului arată că serviciile de microfinanţare din regiunea transnistreană sunt slab dezvoltate în comparaţie cu cele acordate în Republica Moldova şi că e nevoie de un transfer de experienţă, dar şi de atragere a finanţărilor din exterior pentru a iniţia şi dezvolta afaceri de microcreditare. Totuşi, autorii studiului susţin că sectorul de microfinanţare din regiunea examinată are şi puncte forte. Astfel, există o lege a organizaţiilor de microfinanţare şi sectorul este reglementat, legea respectivă permite aplicarea unui mecanism de a atrage microeconomii ca pondere în cooperative de creditare. Legislaţia nu conţine restricţii privind fondatorii instituţiilor de microfinanţare. De asemenea, lipseşte reglementarea externă de stabilire a dobânzilor pentru împrumuturi.
Punctele slabe ale sectorului sunt lipsa de legi şi reglementări specifice de diferite niveluri, precum cele cu privire la cooperativele de consum, cooperativele de creditare reciprocă, cele pentru uniunile de credit sau fondurile private de pensii. În acelaşi timp, normele stabilite în Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară nu sunt aplicabile la reglementarea serviciilor de microfinanţare, iar Banca Centrală are drepturi nelimitate în activităţile instituţiilor de credit prin emiterea de directive, regulamente şi instrucţiuni. De asemenea, lipseşte un mecanism eficient de redresare în caz de dificultate a sectorului de microfinanţare.
Lilia Platon
