Instrumentele şi schemele de acordare a stimulentelor economice sunt diverse, ele trebuie să fie orientate spre atingerea obiectivelor legitime ale statului şi anume: bunăstarea cetăţenilor, asigurarea locurilor de muncă, asigurarea condiţiilor bune de desfăşurare a activităţi antreprenoriale şi a persoanelor angajate, existenţa unui sistem de protecţie socială şi de sănătate, de protecţie a mediului. Or, în Republica Moldova stimulentele economice constituie 4,5% din PIB.
“În statele-membre ale UE, ajutorul de stat este considerată suma de 200 000 Euro. Un simplu calcul, ţinând cont de definiţia clasificării IMM-urilor denotă că acest ajutor ar reprezenta 2% din cifra de afaceri a întreprinderilor mici. În Republica Moldova acest cuantum este de 2 miliarde de lei şi reprezintă 8% din cifra de afaceri a întreprinderilor din categoria celor mici. Această diferenţă de cuantum în puncte procentuale, poate fi considerată un tratament discriminatoriu pentru IMM-urile care nu reuşesc să obţină acest ajutor de stat. Ţinând cont de gradul de transparenţă şi corupţie estimat în ţară, este un moment care trebuie reconsiderat sau schemele de ajutor să fie notificate şi informaţiile să devină şi acestea disponibile online”, potrivit opiniei consultantei, Georgeta Mincu, din studiul “Evaluarea stimulentelor economice pentru dezvoltarea IMM-urilor”.
Analizând cuantumurile ajutoarelor de stat pentru toate obiectivele, observăm că ajutoarele de stat înregistrează tendinţe substanţiale de creştere faţă de anul 2013, cu 8%, iar în 2015 o creştere de peste 18%. În acelaşi timp, fondurile alocate pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii scad în fiecare an de aproximativ 3 ori. O atare intervenţie pe piaţă nu este una care soluţionează eşecuri de piaţă, dar din contra, creează o concurenţă neloială, aceasta a dus la scăderea, în anul 2015 a numărului de IMM-uri private cu aproximativ 400 de unităţi, dintre care 100 sunt cu capital mixt, iar în acelaşi timp numărul întreprinderilor publice municipale neeficiente creşte, chiar dacă numărul salariaţilor în cadrul acestor întreprinderi, de asemenea, scade.
“Oportunitatea acordării ajutoarelor, cuantumul acestora, precum şi modalitatea concretă sau instrumentele cel mai potrivite de acordare trebuie să fie stabilite prin studii şi analize de oportunitate derulate înainte de instituirea efectivă a facilităţilor propuse. Orice sume excedentare acordate întreprinderilor au potenţialul de a acorda acestora un avantaj economic nejustificat, de natură de a afecta, în mod excesiv, concurenţa de pe piaţă. În această situaţie, efectele negative ale acordării ajutoarelor de stat tind să depăşească efectele pozitive ale acordării lor, şi acest fenomen este prezent în economia Republicii Moldova la moment”, susţine Mincu.
Consultanta e de părere că valoarea ajutorului de stat acordat a înregistrat o tendinţă oscilantă. Acesta s-a majorat de la 4,2 milioane de lei în anul 2011 la 4 873,24 milioane de lei în anul 2012, fapt datorat creşterii accentuate a ajutorului de stat pentru dezvoltare regională, urmat de o mică scădere în 2013, iar în anul 2015 s-a majorat din nou până la 5,4 milioane de lei, ceea ce a constituit o creştere cu 28,16% faţă de anul 2011. Măsurile respective de sprijin au fost acordate fără respectarea regulilor ajutorului de stat, cum ar fi condiţiile de acordare, criteriile clare etc. În total, în perioada 2011–2015 au fost raportate peste 600 de măsuri de sprijin acordate întreprinderilor de către furnizorii de ajutor de stat.
“Avem situaţii când preţurile de comercializare sunt limitate atât de concurenţa manifestată pe piaţă, dar şi de existenţa unor praguri de suportabilitate a preţurilor la nivelul cumpărătorilor sau a celor reglementate de stat. În asemenea situaţii, orice majorare a costurilor de producţie afectează nivelul profitabilităţii activităţilor economice, şi în consecinţă, poate afecta îndeplinirea obiectivului întreprinzătorului, acela de maximizare a profiturilor, astfel obiectivul întreprinzătorului intrând într-o contradicţie cu cel al statului. În cazurile în care, în zonele în care concurenţa nu se manifestă sau nu conduce la satisfacerea interesului public, avem eşecuri de piaţă. Rolul soluţionării sau diminuării eşecurilor de piaţă revine statului, deoarece întreprinzătorii nu au interesul economic să investească în soluţionarea eşecurilor de piaţă, pe de altă parte, sunt conştienţi că orice investiţie în direcţia diminuării eşecurilor de piaţă le va afecta competitivitatea şi le va diminua profiturile”, a precizat Mincu.
Potrivit ultimelor date ale Consiliului Concurenţei în anul 2015, stimulentele financiare pentru soluţionarea eşecurilor de piaţă din surse bugetare au constituit 260 milioane de euro şi 330 milioane euro din surse externe. Iar în topul domeniilor cu cele mai mari ajutoare de stat sunt: serviciile de interes economic şi general (utilităţi şi infrastructură) – 1 miliard de lei, serviciile financiare – 734 milioane de lei, cercetare şi inovare – 285 milioane de lei. În timp ce pentru susţinerea IMM-urilor şi crearea locurilor de muncă ajutorul de stat în 2015 a constituit doar 35 milioane de lei.
“O schemă de stimulente ar trebui să fie deschisă pentru toate dimensiunile întreprinderilor şi să acorde o atenţie deosebită nevoilor speciale ale IMM-urilor. Sistemul de stimulente ar trebui să aibă criterii clare de atribuire şi conceput astfel încât să fie cât mai uşor de utilizat la costuri administrative scăzute atât pentru întreprinderile participante, cât şi pentru furnizorii de stat”, potrivit studiului.
Stimulentele economice, în special ajutoarele de stat, cel mai deseori sunt oferite sub forma renunţărilor bugetare decât sub forma cheltuielilor bugetare. Spectrul acestor renunţări se referă la o serie foarte mare de cazuri, circa peste 60 situaţii în care se acordă – scutiri, amânări, reduceri etc. de taxe, impozite, preţuri de vânzare a patrimoniului public. Principalul furnizor de ajutor de stat la categoria scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări la plata impozitelor şi taxelor este Serviciul Vamal deţinând 99,53% din ajutorul raportat la această categorie.
Studiul evidenţiază că mecanismul de acordare a ajutorului de stat în ţară este determinat de următoarele provocări: i) neconcordanţa în ce priveşte acordarea anterioară a ajutorului de stat cu prevederile legislaţiei în vigoare şi a aquis-ului comunitar; ii) transparenţa redusă a mecanismelor de acordare a ajutorului de stat atât cel anterior, cât şi cel exterior; iii) insuficienţa fundamentării deciziei acordării ajutorului de stat pe o analiză economică a efectelor acestuia.
La capitolul stimulentele fiscale, acestea trebuie să fie aprobate prin lege şi consultate public corespunzător, preferabil să fie toate aprobate în Codul Fiscal. În cazul în care stimulentele fiscale sunt negociabile şi oferite prin hotărâri, decizii, reglementări şi alte acte de genul acestora, ele scapă de supraveghere şi devin predispuse la influenţe nejustificate. Criteriile de eligibilitate pentru acordarea stimulentelor fiscale trebuie să fie clar definite şi uşor de verificat pentru a permite o abordare bazată pe reguli. Este esenţial ca ministerele şi agenţiile implicate în acordarea de stimulente fiscale să-şi coordoneze activităţile lor.
Georgeta Mincu recomandă reducerea ponderii ajutorului de stat acordat sub formă de renunţări la venituri bugetare (scutiri, reduceri, amânări) şi majorarea ajutoarelor acordate sub formă de cheltuieli bugetare (fonduri de susţinere a antreprenoriatului, investiţii în tehnologii şi echipamente moderne, garanţii financiare şi credite preferenţiale).
Victor URSU
