Pe 20 noiembrie, Parlamentul a abrogat modificările aduse la art. 4 din Legea privind gazele naturale sau aşa-zisul “amendament Furdui” care a pus pe umerii consumatorilor costuri suplimentare. Anularea s-a produs mai mult ca urmare a presiunilor pe care le-a făcut presa şi experţii independenţi. Discutăm la acest subiect cu expertul energetic în proiectele BERD, Sergiu Ungureanu.
– Dle Ungureanu, în ce constă amendamentul respectiv şi în ce proporţie a influenţat tarifele aprobate în iulie de ANRE?
– În esenţă, amendamentul respectiv consta în faptul că cheltuielile de tranzitare prin RM erau puse pe seama consumatorilor. Din calcul reiese că zilnic plăteam 800 mii de lei adiţional la preţul gazelor pe care le procuram. Anual, aceasta ar însemna aproximativ 300 mil. lei, sumă considerabilă pentru noi. În calcule mai exacte, suma reprezintă aproape 5% din tarif. Pe intern se consumă anual doar 1 miliard metri cubi de gaze, în schimb, este tranzitat un volum de aproape 15 ori mai mare, iar cheltuielile de infrastructură şi cele legate de transportare iarăşi cad pe consumatorul moldovean, ceea ce nu este corect. Trebuie să se înţeleagă că aici erau incluse şi costurile salariale, costurile de uzură etc., când, de fapt, acestea sunt costurile comerciale ale întreprinderii şi aceşti bani intrau în conturile “Moldova-Gaz”.
– De ce atunci Parlamentul a tergiversat abrogarea respectivului amendament, în condiţiile în care o iniţiativă în acest sens a fost prezentată deputaţilor încă în luna mai?
– Acest amendament ridică multe semne de întrebare pentru comunitatea energetică europeană şi trebuia să ridice semne de întrebare şi pentru deputaţi, de ce a fost admisă modificarea respectivă. Eu cred că la mijloc ar fi mai multe cauze din care s-a tergiversat acţiunea. S-ar putea să fi fost factorul politic şi, în acest caz, problemele economice au rămas pe plan secundar. Ar putea fi şi interesul anumitor grupuri. Amendamentul a fost valabil un an până când comunitatea de experţi a atras atenţia presei, iar Legislativul a abrogat amendamentul, fiind sub presiunea societăţii civile. Nu se ştie cât ar mai fi fost în vigoare, dacă nu se punea presiune.
– Regulatorului i-au fost oferite 15 zile să opereze modificări de tarif. Cu cât ar putea devia acesta faţă de tariful aprobat anterior?
– Este evident că, anulând acest amendament, tariful la gazele naturale trebuie să fie revizuit. Ultima dată, tariful fusese majorat cu 9,8%, acum există temei să fie anulată şi această majorare, la fel cum există temei şi pentru micşorarea costului pentru gazele naturale. Asta deoarece avem anumite elemente de plan internaţional, ţara noastră nu mai cumpără gaze la acelaşi preţ la care procura la începutul anului. În trimestrul III al anului, acesta ajunsese să fie de 210 dolari pentru o mie de metri cubi.
Din tariful pe care-l plăteşte consumatorul final, cea mai mare parte, 70%, este anume acest cost cu care RM îl procură, fie chiar şi costul mediu anulat, invocat de ANRE. Costurile adiţionale care sunt adăugate, adică pierderile, gestionările sistemului şi cheltuielile pentru furnizarea gazelor, constituie o parte destul de mică. Având în vedere că componenta principală din care constă tariful la gazele naturale va scădea, este de aşteptat să se treacă, cel puţin, la examinarea posibilităţii de a reduce tariful pentru consumatorul final. Vreau să remarc că costul gazelor are un impact foarte mare şi asupra altor elemente importante din economia naţională. Spre exemplu, energia termică este obţinută, preponderent, folosind gazele naturale. Aceeaşi sursă generează şi o parte din energia electrică pe care o procură ţara noastră. Deci, o micşorare a tarifului, ar avea un impact semnificativ asupra economiei, mai ales în condiţiile crizei actuale. Astfel sărăceşte populaţia, iar din cauza că necunoscuta tarifelor persistă, agenţii economici nu mai pot să-şi planifice cheltuielile pe termen lung.
– “Moldova-gaz” a cerut să fie incluse în tarif şi devierile financiare şi chiar a difuzat un comunicat că va acţiona în judecată ANRE dacă nu va face acest lucru. Dle Ungureanu, ce înseamnă, de fapt devieri financiare şi cine trebuie să le achite? Este vorba de pierderi din cauza unei infrastructuri proaste sau furturi de gaze?
– În primul rând, trebuie să înţelegem că devierile financiare, invocate de furnizorul de gaze naturale, sunt altele decât ale întreprinderilor din sectorul de energie electrică din cauza diferenţei la costurile de procurare a acestora, dar şi din alte cauze economice. Devierile financiare ale “Moldova-gaz” reprezintă anumite diferenţe dintre veniturile care erau planificate şi cele încasate de facto, cât şi cheltuielile reale. Nu este greşit să spunem că este un bilanţ contabil, până la urmă. Cred că trebuie să intrăm bine în esenţă, în ceea ce priveşte formarea acestor cifre. De altfel, aici sunt multe semne de întrebare. Chiar şi auditul, executat de compania Ernst&Young, nu a analizat decât etapa finală a acestor cheltuieli. A fost calculată formarea tarifului pe baza acelor cheltuieli pe care le-a prezentat întreprinderea, însă nu a fost examinată etapa precedentă până la formarea acestor cheltuieli. Chiar apare ca un “black box” din care “Moldova-gaz” scoate anumite cifre.
Da, poate devierile ar trebui incluse în tariful pentru consumatorul final, însă cred că trebuie să vedem mai întâi care este sursa lor şi legalitatea, mai ales că legislaţia nu prevede includerea unor cheltuieli. Desigur că ANRE trebuie să facă acest lucru şi chiar să-şi intensifice controalele la operatorii de pe piaţă energetică. Nu trebuie să aşteptăm mereu vizite din partea experţilor străini să ne facă rapoarte şi să ne sugereze metodologii, dacă regulatorul nostru este abilitat să facă acest lucru.
– Bine, atunci cât de justificate au fost aceste rapoarte, executate de companii internaţionale de audit la operatorii de pe piaţa energetică moldovenească?
– La ele s-a apelat din cauza că încrederea populaţiei în instituţiile statului este la un nivel minim. Dar chiar şi aceste rapoarte internaţionale de audit ar trebui să fie realizate pe anumite baze foarte bine stabilite, cu nişte calcule exacte şi printr-un mecanism de apelare la respectivii auditori cât mai transparent. Nu poate compania care-şi comandă un audit, tot ea să-l achite, deoarece aici intră într-un anumit conflict de interese. Mai ales că până la urmă, auditul nu a examinat mecanismul de formare a acelor cifre care au intrat în calcul. Or, într-un calcul matematic, foarte mult depinde de cifrele de intrare pe care le raportezi. Din acest considerent, cred eu, operatorii au reacţionat atât de calm la recomandarea ANRE de a fi executate audite.
Companiile furnizoare de energie electrică discutau undeva prin luna martie curent, şi chiar mai înainte, despre necesitatea ajustării tarifelor. De facto, în acel moment, ele deja înregistrau pierderi. Când există un astfel de risc, ANRE trebuie să se mobilizeze şi să facă calculele respective. Fiindcă, dacă nu se fac ajustări de tarif la timpul potrivit, riscăm să intrăm în altă problemă – să intrăm în incapacitate de plată şi să rămânem fără energie electrică sau să o avem pe ore.
– Totuşi, unii experţi s-au expus că tarifele trebuiau majorate doar pentru energia electrică, nu şi pentru gazele naturale. Dvs. împărtăşiţi aceeaşi opinie?
– Mai curând, eu cred că fără un audit complex nu poţi să ai un răspuns exact. Însă există indicatori indirecţi care arată că tarifele pentru energia electrică trebuiau să fie ajustate în creştere – avem preţurile pe regiune, costul gazelor naturale etc., dar trebuie să ştim, repet, care sunt costurile care au intrat în tarif şi care sunt costurile legale care trebuiau să intre în tarif! De altfel, multe cifre şi unele cheltuieli care sunt formate la furnizori nu sunt suficient de transparente şi noi nu putem să ştim din ce sunt ele formate. De aceea, ne folosim de datele indirecte.
În ceea ce priveşte gazele naturale, situaţia e un pic alta. De la începutul anului şi până acum, tariful la gazele naturale din Federaţia Rusă a scăzut aproape cu 50%, iar această componentă este de peste 60% în tarif. Scăzând-o, respectiv, ar trebui să avem şi o scădere per total a tarifelor.
Însă să nu uităm că furnizorii au invocat pierderi şi din diferenţa de curs, iar, deoarece în ultima perioadă au fost fluctuaţii valutare destul de mari, reducerea preţului de achiziţie a gazelor are o influenţă nu atât de mare cum s-ar aştepta unii. Totuşi, dacă analizăm cifrele, tariful pentru gazele naturale sau trebuia să rămână neschimbat, sau trebuia să scadă. Din calculele cu care operăm noi, majorarea tarifelor la gaze, operată de ANRE, nu este justificată.
A discutat Lilia Platon
