Sectorul bancar din Republica Moldova rămâne subdezvoltat, iar intermedierea financiară este redusă or, acest lucru poate submina perspectivele economice pe termen lung şi activitatea investiţională. În prezent, activitatea de creditare este limitată doar la companiile mari, în timp ce companiile mici au de suferit. Reforma bancară pe care am iniţiat-o are ca scop schimbarea situaţiei prin reorientarea băncilor către rolul lor principal: transformarea bazei de depozite mari în credite sănătoase pentru economie. Este opinia guvernatorului BNM, Sergiu Cioclea exprimată într-un interviu pentru FMI.
Potrivit lui, banca centrală, în urma reformelor din sistemul bancar, intenţionează să atragă investitori strategici după ce FMI a oferit credibilitate Republicii Moldova.
“Pentru BNM contează foarte mult transparenţa sectorului bancar, implementarea normelor anti spălătoriilor de bani şi o supraveghere mai bună pentru credibilitatea din societate. Este de la sine înţeleasă transparenţa care promovează în cele din urmă o formă de “democraţie economică”, în care întreprinderile au acces la finanţare pe baza planurilor de afaceri şi a profilurilor de risc, şi nu pe posibilele afilieri politice”, a explicat Cioclea.
Cea mai mare provocare pentru sectorul bancar moldovenesc a fost restabilirea încrederii în faţa cetăţenilor, pieţelor financiare şi a partenerilor internaţionali după frauda din anul 2014. “Am avut nevoie de timp, eforturi considerabile pentru a înlătura lacunele şi criza care s-a abătut asupra sectorului bancar”.
Băncile sau societăţile financiare non-bancare, întreprinderile de asigurare şi societăţile de investiţii care fac parte din conglomerate financiare vor fi supravegheate suplimentar după ce săptămâna trecută Guvernul a adoptat o lege în acest sens.
Proiectul de lege stabileşte criteriile de identificare a unui conglomerat financiar şi aspectele ce trebuie urmărite la nivelul acestuia, cum ar fi nivelul capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile în interiorul grupului, sistemele de control intern şi procedurile de gestionare a riscurilor, reputaţia şi competenţa conducerii grupurilor financiare.
De asemenea, sunt prevăzute condiţiile pentru desemnarea autorităţii responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare (coordonatorul), atribuţiile acestuia, cooperarea şi schimbul de informaţii între autorităţile competente.
Legea defineşte conglomeratul financiar drept activităţile unui grup ce se desfăşoară, în principal, în sectorul financiar, dacă raportul dintre totalul activelor din bilanţul entităţilor reglementate şi al celor nereglementate din sectorul financiar din cadrul grupului şi totalul activelor din bilanţul grupului în ansamblul său depăşeşte 40%. Totodată, activităţile din diferite subsectoare ale sectorului financiar sunt semnificative dacă, pentru fiecare subsector în parte, media aritmetică între raportul dintre totalul activelor din bilanţul acelui subsector şi totalul activelor din bilanţul entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului şi raportul dintre cerinţele de solvabilitate ale aceluiaşi subsector şi totalul cerinţelor de solvabilitate ale entităţilor din sectorul financiar din cadrul grupului depăşesc 10%.
“Activităţile desfăşurate între subsectoarele grupului se consideră, de asemenea, a fi semnificative, dacă totalul activelor din bilanţul subsectorului cel mai puţin important din grup depăşeşte 500 milioane de lei. În cazul în care grupul atinge pragul menţionat, dar subsectorul cel mai puţin important nu depăşeşte 500 milioane de lei, autorităţile competente relevante iau de comun acord decizia să nu considere grupul un conglomerat financiar şi să nu aplice prevederile referitoare la concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sau că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară, nu ar fi corespunzătoare sau ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare”, se mai arată în proiectul de lege.
Coordonatorul (autoritatea competentă responsabilă de exercitarea supravegherii suplimentare a entităţilor care constituie un conglomerat financiar) desemnat informează întreprinderea-mamă care se află la conducerea grupului sau, în absenţa unei întreprinderi-mamă, entitatea reglementată care are volumul cel mai mare în totalul activelor din bilanţ în subsectorul cel mai important al grupului cu privire la faptul că grupul a fost identificat ca fiind un conglomerat financiar, precum şi cu privire la desemnarea coordonatorului. Coordonatorul informează în această privinţă şi autorităţile competente care au licenţiat/autorizat entităţile reglementate din grup, precum şi autorităţile competente ale altui stat, cu care sunt încheiate acorduri de cooperare în acest sens, în care societatea financiară holding mixtă îşi are sediul central.
În cazul în care anumite persoane deţin participaţii sau asocieri în participaţie cu una sau mai multe entităţi reglementate sau exercită o influenţă semnificativă asupra unor astfel de entităţi, fără a deţine o participaţie sau asocieri în participaţie, autorităţile competente relevante determină de comun acord, având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare, dacă şi în ce măsură trebuie exercitată supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate, considerând entităţile respective că ar constitui un conglomerat financiar.
Entităţile reglementate sau societăţile financiare holding mixte, după caz, trebuie să raporteze periodic, cel puţin o dată pe an, coordonatorului orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar, precum şi toate tranzacţiile semnificative în interiorul grupului, ale entităţilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia. În cazul în care nu se stabileşte altfel de către coordonator prin actele sale, o tranzacţie în interiorul grupului se consideră a fi semnificativă dacă valoarea acesteia depăşeşte cel puţin 5% din valoarea totală a cerinţelor de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.
În cazul în care entităţile reglementate sau o societate financiară holding mixtă, persoane juridice din Republica Moldova, fac parte dintr-un conglomerat financiar şi nu se conformează cerinţelor referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile în interiorul grupului şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor, acestea pot fi avertizate, suspendate din funcţie sau amendate cu 0,05% şi 1% atât la cifra de afaceri, realizată în cursul exerciţiului financiar anterior de către entitatea reglementată din subsectorul asigurărilor, filială a societăţii financiare holding mixte, care a realizat cea mai mare cifră de afaceri, cât şi la capitalul iniţial minim reglementat al entităţii reglementate din subsectorul bancar/non-bancar şi cel de investiţii.
Economiştii sunt de părere că sistemul financiar din Republica Moldova este suprareglementat, iar problema este, de fapt, în infiltrarea politicului în activitatea entităţilor financiare din Republica Moldova, lucru care a fost sesizat de mai multe ori de către partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova.
Victor URSU
