Seminarul organizat de Comisia Naţională a Pieţei Financiare privind activităţile şi funcţiile Depozitarului Central vor contribui la tranzacţionarea valorilor mobiliare de stat la Bursa de Valori

În perioada 16-17 iulie 2013, Comisia Naţională a Pieţei Financiare din Republica Moldova, cu susţinerea Instrumentului pentru Cooperare Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene (TAIEX), a organizat Seminarul cu tema „Activităţile şi Funcţiile Depozitarului Central de Valori Mobiliare”.

Seminarul a fost susţinut de Sanda Nan şi Alina Dragomir, experţi din partea Autorităţii de Supraveghere Financiară din România (ASF), care, pe parcursul celor două zile, au prezentat experienţa acumulată şi reformele sectoriale promovate în contextul integrării europene a pieţei de capital din România în ceea ce priveşte Depozitarii Centrali.

Seminarul a debutat cu descrierea configuraţiei pieţei de capital din România şi a instrumentelor financiare depozitate şi decontate prin sistemele administrate de Depozitarii Centrali. Discuţiile au continuat pe marginea procesului de autorizare a Depozitarului Central (condiţiile, documentaţia ce trebuie să însoţească cererea de autorizare, precum şi validarea conducerii Depozitarului Central). Acestea au fost urmate de dezbateri cu privire la supravegherea şi monitorizarea Depozitarului Central şi a sistemului de compensare-decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, cu accent pe obiectivele vizate în procesul de supraveghere şi monitorizare. Totodată, s-a discutat despre instrumentele utilizate de autorităţi în procesul de supraveghere şi monitorizare, incluzând categoriile de raportări efectuate de Depozitarul Central.

Sanda Nan a subliniat rolul Depozitarului Central, menţionând că orice tranzacţie cu instrumente financiare este urmată de operaţiuni de compensare, decontare şi transfer al dreptului de proprietate. Aceste operaţiuni se efectuează de către Depozitarul Central în scopul efectuării în mod Centralizat a operaţiunilor cu valori mobiliare şi pentru asigurarea unei evidenţe unitare a acestora.

Alina Dragomir a specificat că printre instrumentele utilizate de către ASF pentru supravegherea Depozitarului Central de valori mobiliare sunt următoarele: raportări periodice şi ad-hoc realizate de către Depozitarul Central conform reglementărilor ASF, solicitări de date, informaţii, documente, solicitarea modificării/completării reglementărilor şi/sau a practicilor Depozitarului Central, inspecţii periodice şi tematice efectuate la sediul Depozitarului Central.

ASF supraveghează sistemul de compensare-decontare administrat de Depozitarul Central cu privire la: respectarea condiţiilor impuse la acordarea autorizaţiei, desfăşurarea ordonată şi transparentă a operaţiunilor de compensare şi decontare a valorilor mobiliare, precum şi cu privire la îndeplinirea cerinţelor privind protecţia investitorilor.

Obiectivele fundamentale avute în vedere în cadrul activităţii de supraveghere realizată de către ASF sunt: promovarea încrederii pe pieţele de instrumente financiare şi în investiţiile în instrumente financiare; asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor de instrumente financiare; asigurarea respectării standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pieţele de instrumente financiare; evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele de instrumente financiare; prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau a intereselor acestora.

Banca Naţională a României (BNR) monitorizează funcţionarea sigură şi eficientă a sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii financiare.

Obiectivele principale ale BNR în domeniul monitorizării sistemelor sunt: menţinerea stabilităţii financiare, asigurarea unui canal adecvat de transmitere a politicii monetare, asigurarea eficienţei sistemelor de plăţi, respectarea de către operatorii de sisteme de plăţi a cadrului legal, menţinerea încrederii publicului în sistemele de plăţi, în instrumentele de plată şi în moneda naţională.

Prezentările şi discuţiile din cea de-a doua zi a seminarului au debutat cu legăturile electronice între sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, un subiect extrem de important, în special, în contextul creşterii numărului tranzacţiilor transfrontaliere. Dezbaterile s-au concentrat pe elementele avute în vedere la stabilirea legăturilor electronice în ceea ce priveşte evaluarea integrităţii financiare şi a încrederii operaţionale a sistemelor, monitorizarea permanentă a potenţialelor surse de risc operaţional, de credit şi de lichiditate la care sunt supuse entităţile implicate în adoptarea măsurilor necesare pentru minimizarea acestora. S-a discutat pe marginea principiilor incluse în Codul de conduită european pentru compensare şi decontare, în cadrul Principiilor CPSS-IOSCO pentru infrastructurile pieţelor financiare publicate anul trecut, precum şi în cadrul Proiectului de Regulament privind îmbunătăţirea decontării operaţiunilor cu instrumente financiare în Uniunea Europeană şi Depozitarii Centrali şi de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare, aflat în curs de negociere la nivelul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene.

Au fost puse în discuţie şi procedurile de compensare-decontare utilizate de Depozitarii Centrali din România, cu descrierea măsurilor de administrare a riscurilor (ex.: fondul de garantare şi marje, limita de tranzacţionare, buy-in, sell-out, împrumutul de instrumente financiare), aplicarea principiului „livrare contra plată”, finalitatea decontării, modele de deţinere în conturi a instrumentelor financiare, cu prezentarea sistemului de conturi globale utilizat de Depozitarii Centrali din România (incluzând aspecte privind reconcilierea zilnică a deţinerilor, condiţiile tehnice şi operaţionale aplicabile intermediarilor şi Depozitarului Central, obligaţiile de raportare a deţinerilor).

Alina Dragomir a declarat că Depozitarul Central din România poate să menţină următoarele sisteme de conturi: conturi individuale de valori mobiliare deschise în numele proprietarilor de valori mobiliare (secţiunea registru), conturi globale de valori mobiliare deschise de către participanţi în care sunt înregistrate valorile mobiliare aflate în proprietatea clienţilor.

Totodată, fiecărui cont i se acordă un număr de identificare unic conform procedurilor Depozitarului Central. Iar participanţii la sistemul Depozitarului Central pot utiliza unul sau mai multe conturi globale, precum şi un cont propriu (house). Informaţiile furnizate emitenţilor (lista deţinătorilor de valori mobiliare) se bazează pe raportările transmise de participanţi.

“Este strict interzis transferul de proprietate între clienţii participanţilor care se găsesc într-un cont global, altfel decât prin tranzacţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de reglementările ASF. Nici un transfer între contul house şi contul global de clienţi sau între subconturile individuale ale clienţilor din cadrul contului global, evidenţiate în sistemul propriu de back-office al intermediarului – participant la sistemul Depozitarului Central, nu poate avea loc în lipsa unei tranzacţii, cu excepţia: operaţiunilor de împrumut de valori mobiliare, operaţiunilor de constituire a garanţiilor financiare cu transfer de proprietate formate din valori mobiliare, operaţiunilor de însuşire a garanţiilor fără transfer de proprietate constituite din valori mobiliare”, a menţionat Alina Dragomir.

În România, intermediarii au obligaţia de a utiliza în sistemele de back-office o aplicaţie software care să evidenţieze zilnic în subconturile individuale ale clienţilor atât identitatea fiecărui client, cât şi deţinerile acestuia, cu înregistrarea expresă a sarcinilor existente asupra valorilor mobiliare deţinute, ca urmare a efectuării operaţiunilor de împrumut de valori mobiliare, precum şi a celor de constituire a garanţiilor asociate acestora. Sistemele de back-office ale intermediarilor trebuie sa aibă capacitatea de a arhiva istoricul tuturor tranzacţiilor cu valori mobiliare şi a operaţiunilor aferente acestora, inclusiv a operaţiunilor de împrumut de valori mobiliare şi de constituire de garanţii asupra valorilor mobiliare.

Alina Dragomir a precizat că “în iunie 2009, Comitetul European al Reglementatorilor de Valori Mobiliare (CESR) şi Sistemul European al Băncilor Centrale (ESCB) au publicat „Recomandările pentru sistemele de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare şi pentru contrapărţile centrale din Uniunea Europeană”, adresate autorităţilor de reglementare a valorilor mobiliare şi autorităţilor de supraveghere bancară. Recomandările ESCB-CESR au la bază Recomandările CPSS-IOSCO pentru sistemele de decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare (2001) şi Metodologia de evaluare aferentă (2002), precum şi Recomandările CPSS-IOSCO pentru contrapărţile Centrale (2004)”.

Recomandările CPSS-IOSCO din 2001 şi 2004 au fost revizuite, ceea ce a condus la elaborarea “Principiilor CPSS-IOSCO pentru infrastructurile pieţei financiare” şi a metodologiei aferente, publicate în aprilie 2012, respectiv în decembrie 2012.

În acelaşi timp, experta Sanda Nan a spus că în România participanţii compensatori sau băncile de decontare sunt instituţii de credit autorizate de către BNR sau de către o altă autoritate de supraveghere dintr-un alt stat membru care au încheiat contract de decontare cu Depozitarul Central, contract de participare la sistemul ReGIS şi contract de constituire şi executare garanţii cu BNR, care participă în procesul de decontare a fondurilor băneşti a tranzacţiilor cu instrumente financiare înregistrate în sistemul Depozitarului Central şi la care participanţii la sistemul de compensare-decontare şi registru administrat de Depozitarul Central sunt titulari de conturi de decontare.

Împărtăşind experienţa României în ceea ce priveşte tranzacţionarea valorilor mobiliare de stat la bursa de valori, expertele de la ASF au menţionat că în România există trei sisteme de plăţi, respectiv unul pentru plăţi de valoare mare în lei (ReGIS), unul pentru plăţi de valoare mică şi volum mare în lei (SENT), precum şi un sistem de plăţi de mare valoare în euro (TARGET2-România). Totodată, există un sistem de depozitare şi decontare pentru titluri de stat şi certificate de depozit emise de banca Centrală (SaFIR) şi două sisteme de compensare/decontare a valorilor mobiliare – RoClear (menţinut de Depozitarul Central, membru a grupului Bursa de Valori Bucureşti.) şi SIBEX (menţinut de Depozitarul Sibex, membru al grupului Sibiu Stock Exchange), care decontează prin sistemul ReGIS. Toate sistemele menţionate decontează în sistemul prin conturi ale instituţiilor de credit deschise la BNR.

În acest context, Nina Savin, directorul Departamentului operaţiuni de piaţă la BNM, a menţionat: „România se află la o etapă mai avansată în reglementări. Ţinând cont de faptul că sunt deja în UE şi aplică mai bine directivele UE în domeniul respectiv, au reglementări mai detailate. Rămâne să ţinem cont de asta, în condiţiile în care în România obligaţiunile de stat deja sunt tranzacţionate la bursa de valori. Urmează ca noi să organizăm acest lucru pe parcursul anului curent, echipa deja este formată şi sper să reuşim”.

Seminarul s-a încheiat cu dezbateri privind strategiile pentru dezvoltarea mediului local. Discuţiile au vizat elementele de noutate aduse de Proiectul de Regulament UE privind Depozitarii Centrali şi de proiectul TARGET2-Securities dezvoltat de Eurosistem care vor schimba mediul serviciilor post-tranzacţionare la nivelul Uniunii Europene în anii următori. S-a subliniat importanţa interconectării infrastructurilor de piaţă şi dezvoltarea de noi servicii, având ca obiectiv oferirea accesului la instrumente financiare străine pentru investitorii locali şi creşterea lichidităţii pieţelor de instrumente financiare.

Florin Levănţică

Numarul ziarului: 
Nr.30 (501) din 7 august 2013