Agricultura moldovenească este foarte dependentă de condiţiile meteorologice, care pe an ce trece devin tot mai dificile. Aşa se întâmplă că în ultima perioadă ţara noastră se confruntă tot mai des cu diferite calamităţi naturale, iar producătorii agricoli nu se grăbesc să-şi creeze un obicei de a-şi asigura în mod constant riscurile la care sunt supuşi. Este adevărat că şi asigurătorii moldoveni, din varii motive, manifestă reticenţă faţă de asigurările în sectorul agricol. Astfel, pierderile sunt suportate de fermieri, aceştia reducându-şi substanţial veniturile, iar asupra producătorilor mici şi mijlocii în permanenţă planează riscul falimentului.
Angela Popil, expert în asigurări, a menţionat, în cadrul unei emisiuni la postul agrotvmoldova.md, că intemperiile naturale, cum ar fi îngheţurile timpurii, inundaţiile, grindina, seceta etc., s-au intensificat în ultimii ani şi aduc prejudicii tot mai mari agricultorilor. Cu toate că există un mecanism de subvenţionare a primelor de asigurare în agricultură (lansat încă în anul 2004) şi statul participă la acest proces, agricultorii şi societăţile de asigurări manifestă un interes scăzut faţă de acest instrument. “Aceasta se întâmplă din cauza că orice cheltuială pusă pe seama agricultorului este una pe care o suportă mai dureros, pentru că în agricultură banii sunt câştigaţi foarte greu. La rândul lor, ca să-şi facă mai atractive produsele de asigurare, companiile propun un nivel de prime mai joase, care sunt insuficiente pentru acoperirea pierderilor”, a afirmat Popil.
Totodată, “în situaţia în care o companie de asigurări de talie medie încasează o sumă de 2 mln de lei pentru riscuri de producere în agricultură şi către sfârşitul anului de asigurare trebuie să plătească 8 mln de lei în calitate de despăgubiri, evident că pentru acest asigurător nu este profitabil sub nici o formă această clasă de asigurări”.
Aceeaşi sursă a menţionat că, potrivit datelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), din 2010 până în prezent volumul de daune avizate asigurătorilor de către producătorii agricoli înregistrează creşteri din an în an. Astfel, în anul 2015 au fost plătite prime de asigurare în sumă de 43,7 mln lei şi au fost achitate despăgubiri în valoare de 5,7 mln lei, în timp ce în anul 2016 încasările de prime au constituit doar 14,97 mln lei, iar daunele achitate – 11,07 mln lei. Pe parcursul anului trecut, rata daunei a alcătuit practic 60-70% din prima de asigurare subscrisă. În această situaţie, când rata despăgubirilor înregistrează cote foarte înalte, iar profitul obţinut este foarte mic, asigurătorii nu mai manifestă interes faţă de clasa respectivă de asigurare. În total, în anul 2016 au fost înregistrate în jur de 400 poliţe de asigurare subvenţionate în agricultură.
Şi expertul IDIS Viitorul, Viorel Chivriga, a menţionat anterior, în cadrul unui interviu pentru Capital Market, că situaţia în domeniul asigurărilor în agricultură a degradat în ultimii doi ani.
Potrivit lui, în anul 2015 au fost asigurate 0,53 la sută din terenurile cu destinaţie agricolă şi 0,38 la sută din efectivul de animale din Republica Moldova.
Expertul afirmă că o explicaţie pentru situaţia creată în domeniul asigurărilor în agricultură ar fi că “nu există un efort comun din partea fermierilor şi a companiilor de asigurare”.
“Sunt riscuri inevitabile, pe care le observă şi o parte şi a doua. Pot să se asigure doar acei care sunt conştienţi de faptul că asigurarea le va permite să facă faţă unor situaţii cum este cea din primăvara anului curent. Mai este un lucru, dacă vrem să asigurăm culturile agricole contra tuturor factorilor de risc, atunci este nevoie de sume destul de mari şi puţini fermieri îşi pot permite acest lucru. Anual, doar 110-130 de companii solicită subvenţionare de către stat a poliţelor de asigurare. Însă, în fine, numărul celor a căror cerere este acceptată este cu mult mai mic”, a mai spus Viorel Chivriga.
Pe de altă parte, Angela Popil susţine că problema de bază constă în percepţia cetăţenilor asupra asigurărilor, care rămâne a fi “încă una sovietică” de pe vremea când exista asigurarea de stat şi era impusă în mod obligatoriu. Până în prezent, cetăţenii încă nu au cultura suficientă a asigurărilor şi nu înţeleg care sunt beneficiile şi avantajele acestora. Astfel, cea mai mare parte a producătorilor agricoli locali nu utilizează instrumente de protecţie financiară, cum este asigurarea. Şi asigurătorii au partea lor de vină, spune Angela Popil, deoarece prin promovarea produselor de asigurare nu încearcă să convingă şi să explice oamenilor, care sunt avantajele şi dezavantajele unei asigurări.
Evident, reputaţia proastă şi reticenţa agricultorilor şi cetăţenilor faţă de asigurări este determinată şi de neachitarea la termen a despăgubirilor de asigurare sau plata acestora într-un cuantum insuficient, din punctul de vedere al asiguratului.
Totodată, în opinia acesteia, asigurătorii moldoveni încă nu au învăţat cultura reasigurării. Experta este de părere că dacă riscurile din agricultură ar fi transmise în reasigurare companiilor străine, asigurătorii moldoveni şi-ar putea acoperi foarte uşor daunele achitate. “Dacă e să luăm în calcul daunele achitate în asigurări în 2016, cota reasigurătorului ar fi de 10,55%, ceea ce este o sumă foarte infimă. Cu părere de rău, acest instrument de reasigurare, care este foarte viabil pentru alte clase de asigurări, nu este practicat în domeniul agriculturii”.
Angela Popil susţine că în pofida tuturor dificultăţilor existente, clasa asigurărilor în agricultură este una promiţătoare, fiindcă asigurând nu doar recolta (care actualmente deţine cea mai mare pondere în volumul despăgubirilor), dar practicând şi asigurări de animale şi de alte categorii de bunuri şi obiecte, care cad sub incidenţa Legii nr. 243, companiile şi-ar putea compensa o parte din prejudiciul achitat pentru asigurarea roadei.
Datele CNPF atestă că în anii 2015- 2016, cele mai mari încasări de prime în agricultură s-au făcut, în special, pentru riscurile de grindină, îngheţuri de iarnă şi de primăvară şi secetă excesivă, majoritatea asigurărilor fiind făcute pentru sfecla de zahăr.
Experta consideră că piaţa asigurărilor din R. Moldova nu va înregistra o dezvoltare perceptibilă atâta timp cât societăţile de asigurări nu se vor învăţa să pună la dispoziţia consumatorului o ofertă variată de servicii şi produse şi nu se vor limita doar la două produse, care sunt asigurări obligatorii, “deoarece din aceste servicii nu se poate face business şi nu se dezvoltă piaţa”. La moment, pe piaţă există 2-3 companii de asigurări, care oferă o gamă mai mare de servicii, celelalte societăţi fiind specializate într-o singură ramură, a afirmat Angela Popil.
Cu scopul de a reduce efectele fenomenelor climatice nefavorabile asupra veniturilor producătorilor agricoli şi de a permite acoperirea întregii game de riscuri asigurate în agricultură, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) a iniţiat elaborarea unui proiect de lege ce prevede crearea unor fonduri mutuale.
Vasile Dogotari, şef adjunct al Direcţiei Juridice şi armonizare a legislaţiei din cadrul MAIA, a precizat, în cadrul unei emisiuni TV, că la baza elaborării proiectului de lege a fost o lege a României, care are experienţă în domeniu dat. Conform proiectului de document, fondul mutual reprezintă o organizaţie necomercială creată de înşişi producătorii agricoli pentru a-şi asigura riscurile în agricultură legate de fenomenele climaterice nefavorabile cum ar fi gerul, furtuna, gheaţa, grindina, ploile torenţiale sau secetele grave care pot fi asimilate unor dezastre naturale.
Reprezentantul MAIA a precizat că pentru a stimula crearea fondurilor date, ministerul şi-a propus să acorde unele subvenţii, care vor fi oferite cu respectarea anumitor condiţii, cum ar fi: acreditara fondului mutual de către MAIA şi indicarea în statutul fondului că unicul scop al acestuia este asigurarea compensaţiilor membrilor săi, în caz de producere a riscurilor în agricultură. Documentul se află la nivel de consultare publică.
Experţii în asigurări afirmă că ideea creării fondurilor mutuale este una bună pentru că va permite agricultorilor să se mobilizeze şi să se consolideze în jurul unui singur scop – de a se proteja pe sine împotriva intemperiilor naturale.
Însă, specialiştii în asigurări mai susţin că este necesar să fie făcută o delimitare clară între riscurile care urmează să fie acoperite de fondurile mutuale şi asigurările private, fiindcă activitatea acestor fonduri nu este una de asigurare, ci de compensare a daunelor suportate de membrii săi, în cazul producerii riscurilor neacoperite de poliţa de asigurare.
Lilia Alcază
