Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD (UCIP-IFAD) este o unitate creată prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru implementarea programelor Fondului Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD). Vă propunem un interviu cu Elena Burlacu, manager creditare în cadrul Unităţii.
– Stimată dna Elena Burlacu, care sunt direcţiile prioritare de activitate ale Unităţii Consolidate pentru Implementarea Programelor IFAD?
– Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD are responsabilitatea de a gestiona, coordona şi administra implementarea programelor IFAD în RM. Din anul 2000 şi până în prezent, în Republica Moldova au fost lansate cinci proiecte IFAD, trei dintre care au fost finalizate cu succes şi două sunt în derulare. Scopul Programelor este de a susține dezvoltarea activităţilor agricole, prin crearea locurilor noi de muncă, majorarea veniturilor populaţiei din mediul rural şi accesarea pieţelor de desfacere, ca rezultat al implementării tehnologiilor performante. Reieşind din cele menţionate, Programele au componente similare, activităţile cărora sunt diversificate de la program la program, în funcţie de cerere şi necesitate. Servicii Financiare Rurale este componenta de bază a Programelor, ce oferă agenţilor economici din mediul rural acces la resurse financiare pe termen mediu şi lung. O altă componentă, nu mai puţin importantă, este dezvoltarea infrastructurii publice rurale cu caracter economic, prin implementarea căreia sunt lichidate constrângerile de infrastructură şi care oferă localităţilor rurale oportunitatea de atragere a investiţiilor. Întru completarea acestor componente, în cadrul Programelor sunt oferite servicii gratuite de consultanţă şi de instruire a beneficiarilor, precum şi posibilităţi de studiu şi schimb de experienţă în afara ţării.
– Care sunt principalele dificultăţi cu care vă confruntaţi în activitatea dvs.?
– Creditarea antreprenorilor din zona rurală este direcţionată prin intermediul băncilor comerciale. Dintre aspectele favorabile pentru client, am putea spune că creditele sunt eliberate pe termen lung (până la 8 ani, inclusiv cu o perioadă de graţie de până la 4 ani) pentru dezvoltarea plantaţiilor multianuale şi pe termen mediu (până la 5 ani, cu o perioadă de graţie de până la 2 ani) pentru activităţi de producere şi procesare a produselor agricole. În cadrul proiectului este stabilită formula de calcul a dobânzii, care este una transparentă şi clară pentru solicitanţii de credite, la fel şi condiţiile de creditare. Evident, o problemă, la creditare, este gajul. Banca partener la implementarea programelor IFAD este responsabilă de rambursarea tuturor creditelor, şi în acest context politica băncii prevede măsuri de evaluare a riscurilor şi de asigurare a creditului. Unii reprezentanţi ai sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, îndeosebi agenţii economici nou înregistraţi, nu posedă suficiente active care ar putea fi gajate. Pentru aceste cazuri în republică există şi diferite fonduri de garantare, cu care băncile partenere conlucrează, şi care pot soluţiona problema lipsei de gaj pentru obţinerea unui credit. De creditele IFAD pot beneficia mai multe grupuri-ţintă de antreprenori din zona rurală. Pe de o parte aceştia sunt agenţii economici care sunt finanţaţi prin intermediul băncilor comerciale, şi pe de altă parte sunt persoanele fizice, membri ai Asociaţiilor de Economii şi Împrumut, care sunt finanţaţi prin intermediul instituţiilor de microfinanţare. O activitate nouă în cadrul programelor IFAD este finanţarea tinerilor antreprenori, ale căror proiecte de creditare conţin şi o componentă de grant de 40%, oferit de guvernul Danemarcei. De remarcat că, pentru acest tip de beneficiari, gajul este solicitat doar pentru porţiunea de credit, ca şi dobânda, de altfel. Toate astea pentru a da posibilitate tinerilor antreprenori să iniţieze sau să dezvolte o afacere agricolă.
– Cum vă evaluaţi riscurile?
– În procesul de creditare UCIP-IFAD foloseşte mecanisme de finanţare deja existente în republică. Creditele pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru tinerii antreprenori, sunt eliberate prin intermediul băncilor comerciale, care evaluează clientul, examinează situaţia pe teren, prin intermediul filialelor pe care le are, stabileşte gradul de risc, şi numai după aceea înaintează pachetul de documente către UCIP-IFAD pentru finanţare. Instituţia financiară este în măsură să examineze fiecare situaţie în parte şi să identifice riscurile. În cazul când banca examinează dosarul clientului şi identifică o afacere viabilă, dar clientul nu are suficiente cunoştinţe şi deprinderi practice de dezvoltare a afacerii, atunci UCIP-IFAD intervine cu unele soluţii în funcţie de caz şi de necesitate: consultanţă, instruire, perfecţionarea cadrelor, etc.
– Care sunt instituţiile, instrumentele financiare utilizate mai des în procesul de creditare a agricultorilor? Care este rolul asociaţiilor de economii şi împrumut în această schemă?
– Obiectivul principal al componentei de creditare este accesul la servicii financiare pentru toţi antreprenorii din mediul rural, înregistraţi ca agenţi economici, sau persoane fizice. Întru realizarea acestui obiectiv, în cadrul proiectelor IFAD, sunt acreditate 9 bănci comerciale, prin intermediul cărora sunt finanţate întreprinderile mici şi mijlocii, inclusiv şi tinerii antreprenori, pe de o parte, şi Asociaţiile de Economii şi Împrumut, pentru creditarea persoanelor fizice, pe de altă parte. Asociaţiile de Economii şi Împrumut sunt acele instituţii de finanţare care îşi finanţează propriii membri. Fiecare instituţie financiară îşi are grupul său de clienţi, astfel, acreditarea în cadrul proiectelor IFAD a diferitor instituţii financiare permite de a finanţa proiecte investiţionale înaintate de cele mai diferite grupuri de clienţi.
– În opinia dvs., prin ce diferă instrumentele de micro creditare pe care le avem în prezent în Moldova de cele din ţările europene dezvoltate?
– Instituţiile de microfinanţare europene au o istorie de sute de ani, pe când Asociaţiile de Economii şi Împrumut din Republica Moldova au doar câteva zeci de ani, sunt relativ tinere. Este bine că ele conlucrează cu diferite proiecte, ceea ce le permite să crească, inclusiv şi ca nivel de capacitate instituţională. Pe parcurs, vor deveni nişte instituţii de microcreditare în toată regula. Nu putem spune că asociaţiile sunt acolo unde nu este banca. Pentru diferiţi actori sunt şi diferiţi beneficiari sau clienţi. Şi dacă vorbim de sectorul de microfinanţare, clienţii sunt cei mici, banca se orientează pe un alt grup de clienţi. Şi acesta este un proces normal. Fiecare sector al pieţei financiare se orientează spre anumite grupuri de clienţi.
– Creditele accesate prin sistemul de microfinanţare sunt mai scumpe decât altele. Cum explicaţi acest fenomen?
– În schema de creditare a întreprinderilor mici şi mijlocii, intermediari ai resurselor financiare sunt băncile comerciale, iar în schema de microfinanţare, intermediari ai resurselor sunt instituţiile de microfinanţare, care au rolul de instituţie en-gros, altfel spus creditează Asociaţiile de Economii şi Împrumut, acestea la rândul lor eliberează mijloacele financiare membrilor săi. Astfel, intermedierea creditelor prin două instituţii duce la creșterea preţului. Pe moment nu este posibilă finanţarea la direct a Asociaţiilor de Economii şi Împrumut, aşa cum acestea nu sunt suficient de dezvoltate pentru a evalua şi gestiona riscurile. De menţionat că UCIP-IFAD, în colaborare cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare, depune eforturi pentru îmbunătăţirea schemei de microcreditare.
– Pământul, ca obiect de gaj, a fost mult timp subapreciat de către ofertanţii de credite. Cum credeţi, s-a schimbat atitudinea băncilor şi a agricultorilor faţă de acest tip de proprietate?
– Tendinţa pe care o observăm noi, atunci când examinăm dosarul înaintat de către bancă spre finanţare, e că băncile şi-au schimbat viziunea în evaluarea pământului ca gaj. Tendinţa de creştere a preţului de piaţă la pământ a schimbat atitudinea şi politica ce ţine de evaluarea pământului ca gaj.
– Asigurarea în agricultură, în opinia dvs., ar trebui să fie obligatorie? Ce tendinţe există în acest sens în agricultura R. Moldova?
– Există fondurile de subvenţionare ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, administrate de Agenţia de Subvenţii şi plăţi pentru Agricultură, care sunt folosite la subvenţionarea primelor de asigurare a activităţilor agricole, prin diferite metode. Ar fi bine, şi încercăm şi noi, şi Ministerul, să promovăm printre agricultori ideea că asigurarea este o metodă de diminuare a riscurilor, atât pentru rambursarea creditelor, cât şi pentru evoluţia propriu-zisă a afacerii.
A dialogat
Ana Struţă
