În anul curent, reuniunea de la Davos s-a desfăşurat fără a se lăsa urme pe zăpada din împrejurimile acestei locaţii. S-a vorbit de pe monitorul calculatorului, care a avut totuşi proprietatea de a reda marea îngrijorare a giganţilor economiei mondiale.
Nu, nu despre Davos vom scrie în cele ce urmează. Despre Moldova va fi vorba, însă nu înainte de a ne aminti despre nişte prognoze care se făceau cu prilejul reuniunii de la Davos. Prognoze care vizau evoluţia economiilor în anul 2020, economii care cuprind în încrengătura lor şi economia Moldovei.
Aşadar, în jurul respectivului eveniment, Fondul Monetar Internaţional constata, pe fundalul unei redresări moderate a creşterii, un semn de nesiguranţă legată de tensiunile dintre SUA şi China, alături de care, creşterea modestă din India, puneau presiune pe economia mondială.
Tot atunci, Deutsche Welle tiraja estimări din care se vedea că, creşterea economiei mondiale din 2020 “este măsurată la 3,3 la sută, cu 0,1 procente sub estimarea inclusă în raportul său anterior din octombrie”.
E de remarcat faptul că nici una din prognozele vociferate acum un an nu treceau în lista factorilor importanţi cel mai decisiv element care a determinat căderea economiei mondiale – criza pandemică.
Dacă nu au ştiut cei care stau cu degetul pe pulsul lumii, cu atât mai mult nu au avut de unde şti oamenii simpli din R. Moldova, cei care în ultimele câteva săptămâni au fost rugaţi să răspundă la pachetul de întrebări formulate de sociologii Academii de Ştiinţe din Moldova (AŞM).
AŞM realizează asemenea sondaje de mai mulţi ani, iar răspunsurile, structurate în conformitate cu criteriile stabilite, configurează imaginea anului în întregime, inclusiv în ceea ce priveşte dimensiunea economică şi socială a vieţii oamenilor.
Întrebarea e: prin ce se face demnă de a fi analizată opinia exprimată de cetăţean în acest an? Prin caracterul specific al problemelor cu care s-a confruntat acesta în perioada respectivă. Mai mult decât atât, raportate la răspunsurile date în sondajul din anul 2019, se vede bine care este impactul declinului economiei asupra populaţiei şi în ce măsură acesta influenţează părerea oamenilor despre procese, politici şi perspective.
În mod tradiţional, sondajul “de bilanţ” vine cu întrebarea “Cum a fost anul 2020 în comparaţie cu anul 2019?”. Aproape jumătate din respondenţi au afirmat că anul 2020 a fost mai greu decât cel precedent.
Acum un an, la aceeaşi întrebare, un asemenea răspuns au dat 24,7 la sută dintre cei chestionaţi. Dublarea răspunsurilor s-a produs din contul a circa zece la sută din numărul celor pentru care anul 2019 s-a dovedit a fi mai bun decât 2018, la care se mai adaugă 15 la sută din cei pentru care cei doi ani – 2018 şi 2019, arătau la fel. Este absolut firesc ca părerile (şi cifrele) să se modifice de la un an la altul fie în sensul bunăstării, fie în cel al sărăciei, însă o schimbare atât de categorică poate fi generată doar de situaţii de ordinul cataclismelor.
În eventualitatea în care admitem că “anul greu” ar fi echivalentul unei vieţi “mai proaste”, iar “anul bun” echivalentul unei vieţi “mai bune” ne permitem să coborâm uşor panta timpului şi să amintim care au fost răspunsurile cetăţenilor în anul 2016. Şi atunci, ca şi acum, răspunsurile intervievaţilor nu erau luate din cărţi sau din amintiri din copilărie, ci se conturau fie din imaginea unei mese pline, fie din imaginea unei mese cu te miri ce.
La întrebarea “Cum a fost viaţa dumneavoastră…”, 18,7 la sută au spus “Ceva mai bună”, iar 16,9 la sută – “Ceva mai proastă”. Că “a fost la fel” au răspuns aproape jumătate din respondenţi. Constatăm, deci, un anumit decalaj, însă trebuie să recunoaştem, că până la urmă cifrele sunt aproape similare celor din 2018, chiar dacă autorii sondajului şi-au reformulat pe parcurs întrebările, iar cetăţeanul – răspunsurile.
O analiză mai atentă a sondajelor arată că un şir de probleme care îl pun pe cetăţean în situaţia de a califica un an sau altul drept an greu, ţin de lipsa banilor. Acest gol care a rămas practic neacoperit în totalitate de mulţi, mulţi ani se conturează ca urmare a pensiilor niciodată suficient de mari pentru a schimba răspunsul la întrebarea “Cum trăiţi?”, ca urmare a salariilor mai multor categorii de angajaţi mulţumiţi pentru că “au de lucru”, dar nemulţumiţi de nivelul remunerării.
Este de accentuat faptul că aceste constatări pe care le facem reflectând asupra unor răspunsuri din sondaje nu pot avea calitatea de obiecţie în raport cu cineva, ci exprimă în exclusivitate o stare anume a economiei şi o descriere obiectivă a relaţiei dintre oameni şi viaţa lor cu toate câte le are aceasta între parantezele ei – casă, spital, şcoală, dependenţe, drumuri, grădini şi, de ce nu, sondaje.
Ei bine, în cadrul sondajului pentru situaţia noastră din anul 2020, aproape 26 la sută din totalul chestionaţilor au spus că dintre lucrurile care îi îngrijorează mai mult scot în prim plan “sărăcia, lipsa banilor, preţurile prea mari la produsele alimentare, după care alţii 23 la sută dau importanţă impactului pe care îl are asupra vieţii lor şomajul şi lipsa locurilor de muncă.
Mai spunem că întrebarea autorilor sondajului nu e una formulată exclusiv pentru anul 2020. Ea este adresată de la un an la altul, iar cifrele par a fi trase la indigo.
În anul 2009, bunăoară, cu ceva mai mult de un deceniu în urmă, cetăţeanul era întrebat de asemenea “Care sunt lucrurile care îi îngrijorează mai mult?”. Sărăcia acumula cele mai multe răspunsuri – 24,3 la sută, după care urma “viitorul copiilor” cu 16,6 la sută din răspunsuri, preţurile, şomajul, corupţia. Boala, un factor atât de diferit ca esenţă atunci, acumula 3,3 la sută din opinii. Privitor la boală, numărul de răspunsuri date în 2009 este destul de apropiat de numărul răspunsurilor din 2005. Atunci de sănătate se arătau preocupaţi puţin sub trei la sută. În schimb, aproape 40 la sută din respondenţi se arătau îngrijoraţi de sărăcie, după care urmau preţurile – 18,7 la sută şi şomajul cu 9,8 la sută din răspunsuri.
La ora la care ducem spre punctul final acest text, constatăm că am lăsat deja în spate o lună din cele douăsprezece câte le are anul 2021.
Probabil vom avea şi peste un an un sondaj, în care vom fi invitaţi să trecem peste el cu ochiul şi să facem concluzii. E greu să anticipăm acum care vor fi cifrele peste un an.
Cert e că avem ceva timp până atunci, pentru a creşte cât de cât veniturile şi a coborî de pe podium “sărăcia”. Avem ceva timp pentru a rămâne acasă şi, ca urmare, a reduce din numărul celor care se văd împinşi să ridice în clasamente şomajul, migraţia, lipsa locurilor de muncă. Doar că pentru aceasta e nevoie nu doar de răbdare şi doar ca să treacă timp. Mai e nevoie de politici bine promovate, de efort şi de voinţă.
Constantin Olteanu
