Viaţa bate filmul, iar realităţile prognozele. Trăim a cincea lună în pandemie, în regim de situaţie excepţională, iar apoi în condiţii dictate de Comisia Naţională Extraordinară de Sănătate Publică, însă cel puţin două previziuni, care erau date ca certitudine, nu-şi găsesc confirmare.
Experţii locali, dar şi cei externi, anticipau o scădere a transferurilor, care, în opinia lor, ar fi un factor ce va duce la scăderea consumului şi la încetinirea economiei. Datele Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) arată, însă, contrariul. Remiterile nu au scăzut, dimpotrivă, în iunie au crescut considerabil. Prin intermediul băncilor licenţiate au fost transferate din străinătate în favoarea persoanelor fizice mijloace băneşti în valoare netă echivalentă cu 143,21 milioane de dolari SUA, în creştere cu 42,2 la sută comparativ cu iunie 2019. Iar în prima jumătate de an, creşterea a fost de 9,8 la sută. Economiştii explică această creştere prin faptul că odată cu instituirea stării de urgenţă sau alertă în multe ţări ale lumii, migranţii nu mai aduc personal banii câştigaţi peste hotare, dar îi transferă prin bănci. Este adevărat că, luând în considerare provenienţa transferurilor pe ţări, nu poţi să nu te întrebi: cum poate fi explicat faptul că din ţări în care muncesc un număr relativ mic de moldoveni, vin mult mai mulţi bani, decât din ţări ca Italia sau Federaţia Rusă, unde numărul migranţilor se ridică la peste o sută de mii în Italia şi câteva sute de mii în Rusia. Sunt aceştia bani trimişi de conaţionalii noştri sau şi investiţii ascunse în remiteri?
S-a mai spus că mulţi cetăţeni de-ai noştri, rămaşi fără lucru în Italia, Spania, Marea Britanie sau oriunde în alt loc vor reveni acasă. Şi aceste sute sau mii de persoane vor pune o mare presiune pe piaţa muncii. Unii sau o mare parte vor intra în şomaj. Situaţia însă nu e atât de gravă cum se aşteptau unii. În primele şase luni ale anului au fost înregistraţi peste 900 de migranţi care au apelat la serviciile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), peste 100 dintre care şi-au găsit un loc de muncă, a anunţat în cadrul unor dezbateri publice directorul ANOFM, Raisa Dogaru. Cei mai mulţi migranţi au venit din Rusia, Germania şi Italia. Sute, dar nu mii, deşi traversările frontierei, pe calea de intrare, în ultimele luni se ridică la mii sau chiar zeci de mii. Dar şi pe sensul de ieşire numărul este la fel de impunător. Uneori numărul celor care pleacă, aproape egal cu a celor care vin, ca număr de persoane este comparabil cu populaţia unor centre raionale.
Şefa Direcţiei Politici Ocupaţionale şi de Reglementare a Migraţiei în cadrul Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Anna Gherganova, apreciază că la sfârşitul anului se aşteaptă o dublare a ratei şomajului. Migranţii care lucrează peste hotare fără contract de muncă sunt afectaţi cel mai mult. Unii se întorc în ţară, afirmă şefa de direcţie de la minister.
De ce nu se grăbesc să vină moldovenii acasă, mai ales că Guvernul acordă facilităţi, ca, de exemplu, subvenţii pentru acei care doresc să-şi deschidă o afacere în agricultură? Se simt atât de bine cetăţenii Republicii Moldova peste hotare, mai ales în ţări cu mii de persoane infectate? Au resimţit pe pielea lor efectele grave ale crizei sanitare?
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, care este Agenţia ONU pentru Migraţie, a efectuat o evaluare, pe care o numeşte rapidă, a impactului COVID-19 asupra bunăstării migranţilor moldoveni. Sondajul a fost efectuat în perioada 17 aprilie-17 mai printre cetăţenii noştri care muncesc în zece ţări. Ce a arătat studiul?
O primă concluzie este că în ultimii ani, aproximativ 1 000 de familii părăsesc lunar ţara. Această realitate a creat o diasporă care acum remite acasă echivalentul a 16 la sută din PIB-ul ţării. Transferurile de bani reprezintă literalmente colacul de salvare pentru mai mult de 100 000 de familii moldoveneşti care fără ele ar cădea adânc în sărăcie. În acelaşi timp, diaspora este formată din numeroase persoane care au reuşit în ţările lor gazdă, lansându-şi propriile afaceri şi afirmându-se ca buni profesionişti, ceea ce probabil nu ar fi fost posibil să realizeze acasă.
Cercetarea demonstrează clar, însă, că pandemia COVID-19 a transformat dinamica migraţiei în Republica Moldova. Închiderea instantanee a aproape tuturor frontierelor şi alte restricţii legate de COVID-19 i-a determinat pe aproximativ 55 000 dintre cei circa 350 000 de migranţi pe termen scurt să se întoarcă înainte de declararea la 15 martie a stării de urgenţă naţională în Moldova. Restul s-a pomenit în dificultate extremă, deoarece multe dintre locurile de muncă ale migranţilor din sectoarele caracteristice „economiei gig” şi din cele conexe îngrijirii domestice pur şi simplu au dispărut.
Potrivit sondajului, 83 la sută dintre migranţi au răspuns că sunt afectaţi de COVID-19. Aproape 50 la sută şi-au pierdut locurile de muncă, mulţi şi-au pierdut veniturile, dar şi locuinţele pentru că nu au avut bani să le achite, constată Johan Lonnback, şeful Misiunii OIM în Republica Moldova. Oficialul constată că „pentru prima dată în ultimele decenii se conturează probabilitatea revenirii semnificative şi susţinute a moldovenilor în ţara lor de origine. 30 la sută din cei intervievaţi au declarat că în prezent au planuri de revenire”. O parte semnificativă dintre aceştia a declarat că intenţionează să se întoarcă pentru totdeauna.
O altă constatare importantă este aceea că, departe de a fi nevoiaşe sau fără abilităţi, zeci de mii de persoane vor reveni cu competenţe care vor trebui certificate şi valorificate. De asemenea, mulţi vor reveni cu investiţii pentru a lansa noi afaceri acasă.
Cât, însă, de paradoxal ar fi, mai ales în raport cu statisticile BNM privind remiterile, 80 la sută din respondenţi au raportat scăderi de remitenţe trimise în ţară, peste 40 la sută au spus că au încetat să mai trimită bani acasă. Acest lucru va avea consecinţe devastatoare pentru numeroase gospodării din Moldova care depind direct de remitenţe, consideră şeful Misiunii OIM Moldova.
În primul rând, persoanele care au revenit în contextul COVID-19 reprezintă o oportunitate pentru Moldova: mulţi revin cu abilităţi şi/sau sunt gata să investească. Programele naţionale de angajare, procedurile de înregistrare şi alte servicii trebuie să fie mai accesibile.
În al doilea rând, programele de susţinere a investiţilor direcţionate către diasporă, precum PARE 1+1 a ODIMM, nu sunt suficient de mari pentru a satisface cererea viitoare. Programele de investiţii/sprijin pentru IMM-uri (de exemplu, cele obţinute de BERD sau UE) ar trebui să devină accesibile pentru cei reveniţi.
De altfel, Parlamentul a aprobat în lectura finală, în cadrul ultimei şedinţe din sesiunea de primăvară-vară, proiectul de modificare a Legii cu privire la principiile de subvenţionare în dezvoltarea agriculturii şi mediului rural. Proiectul prevede, inclusiv că printre categoriile de beneficiari se vor regăsi şi migranţii reîntorşi, care vor putea solicita subvenţii la efectuarea investiţiilor în sectorul agricol post-investiţional, precum şi pentru proiectele start-up în avans. Se propune a fi stabilit plafonul maxim al înlesnirilor în mărime de 30 la sută din valoarea investiţiei eligibile. Şi acesta nu este unicul suport ce va fi acordat celor reîntorşi acasă şi care vor decide să rămână în Republica Moldova.
O altă întrebare: câţi din cele câteva zeci de mii care s-a întors de peste hotare vor rămâne acasă? Studiul OIM nu dă cifre, dar constată că mulţi din cei chestionaţi au declarat că vor emigra din nou atunci când situaţia se va normaliza. Mai mult de jumătate din toţi respondenţii au indicat că se află peste hotare împreună cu familia, ca urmare, probabil, au prins rădăcini acolo. Mai ales că 74 la sută din cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în Irlanda şi-au reunit familiile, 72 la sută în Portugalia, 69 la sută în Spania. Pe de altă parte, în Israel şi Federaţia Rusă, 85 la sută şi, respectiv, 60 la sută dintre intervievaţi sunt singuri şi ar dori să revină acasă.
Pentru marea majoritate motivele de bază ale emigrării rămân a fi cele de natură economică, dar şi socială, care vizează accesul şi calitatea serviciilor esenţiale, calitatea guvernanţei. Circa 1000 de familii lunar, arată studiul, au preferat în 2019 o altă ţară decât Republica Moldova. Rămâne de văzut cum se vor schimba tendinţele în anii ce vin.
Vlad Bercu
