Produsele petroliere – o piaţă a schimbărilor

Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, potrivit regulamentului, a fost informată cu trei zile înaintea majorării şi a luat act de aceasta, iar la conferinţa de presă a ieşit post-factum, deşi din timp cunoştea informaţia despre scumpiri. Trei zile are la dispoziţie ANRE pentru a analiza informaţia venită de la operatori despre intenţia de a modifica preţurile, pentru a putea reacţiona la noile scumpiri. În acest caz, nu se cunoaşte de ce reacţia Agenţiei a venit deja după majorarea preţului.
ANRE face trimitere la indicatorii publicaţi de agenţia mondială specializată PLATT S, care vorbeşte despre o reducere a costului la benzină în iunie-septembrie cu 10 la sută – până la 918 dolari pentru o tonă, iar la motorină – cu 6,4 la sută – până la 859 dolari pentru o tonă. Dacă motivul principal al creşterii actuale este devalorizarea leului, atunci acest indice din iunie până în septembrie este de 4,5 la sută. De la începutul lunii iunie cursul leului faţă de dolar a fost de 13,83 lei, la mijlocul lunii septembrie – deja 14,4 lei. Dar de ce ANRE a analizat perioada iunie-septembrie? Mai logic ar fi fost să facă trimitere de la ultima dată când au avut loc schimbări pe piaţă.
Astfel, preţul la benzină a crescut, ultima dată, la începutul lunii martie – cu 70 de bani – de la 17,75 la 18,85 lei pentru un litru. Cursul a fost atunci de 13,66 lei per dolar, adică din martie până în septembrie, devalorizarea a fost de 6,6 la sută. În expresie valutară, un litru de benzină costa în martie la staţiile PECO 1,38 dolari, iar în septembrie, calculat cu majorarea care a avut loc – de 1,31 dolari.
În ceea ce priveşte motorina, pe 18 iulie (ceea ce cade sub incidenţa perioadei numite de ANRE) preţurile au fost reduse cu 50 de bani – de la 17,65 la 17,35 lei per litru.
Şi astea sunt calculele potrivit cursului oficial, pe când valuta este cumpărată de importatorii de carburanţi la curs comercial, iar băncile au o marjă mai mare pe lângă o dinamică de consolidare a leului sau devalorizare a acestuia.
Argumentul principal al importatorilor este că preţurile nu sunt statice, de aceea nu este întotdeauna corectă doar trimiterea la cotaţia PLATT S, care se schimbă în permanenţă şi nu poate figura drept un pilon exclusiv pentru orientările pieţei interne. Dar nici operatorii nu sunt corecţi întotdeauna, mai ales atunci când preţurile internaţionale se schimbă spre reducere. Observăm acest lucru mult mai rar decât modificările spre creştere a preţurilor.
Nu este un secret, şi asta a fost întotdeauna, că, mai ales în an electoral, fiecare Guvern prin toate metodele posibile încearcă să menţină creşterea preţurilor şi nu doar la carburanţi, pentru a obţine dividende politice.
Potrivit importatorilor, în acest an ei au menţinut preţurile cât a fost posibil şi acum atestă o reducere a rentabilităţii cu 30-40% în comparaţie cu anul trecut. În consecinţă, actuala majorare a preţurilor este calculată la nivel minim – aproape 1,5 procente. Totodată, de exemplu, cursul oficial pentru 25 septembrie a fost de 14,56 lei per dolar, băncile comerciale l-au vândut la preţ de 14,62 lei şi, în vânzare, această valută practic nu există, ceea ce vorbeşte despre o tendinţă de creştere a cursului sau despre necesitatea unor intervenţii urgente şi mari din partea Băncii Naţionale.
Între declaraţiile celor două părţi, adevărul este undeva la mijloc şi el trebuie găsit.
Aici apar banalele dezbateri despre faptul că formarea preţurilor pe piaţa carburanţilor trebuie să fie modificate. În situaţia când operatorii sunt impuşi în două-trei zile să informeze regulatorul despre intenţia de modificare a preţului de vânzare, este imposibil să se reacţioneze la cotaţiile mondiale. Importatorii aduc drept exemplu piaţa Austriei, unde preţurile pe panou pot fi schimbate de două – trei ori pe zi, sau piaţa română care este şi mai mobilă, unde tarifele sunt revăzute zilnic.
Potrivit importatorilor, ei nu pot reacţiona operativ la preţurile mondiale şi la cursul leului. Poate, anume din această cauză pe piaţă circulă zvonuri precum că preţurile sunt stabilite cu rezervă, pentru ca în situaţia unor schimbări să nu deranjeze nici ANRE, nici consumatorii şi să treacă la operaţiuni concrete doar atunci când piaţa deja trece un nou punct critic. Pe de altă parte, dacă operatorii ar avea posibilitate să reacţioneze zilnic la cotările carburanţilor şi cele valutare, atunci ar avea de câştigat în primul rând consumatorii.
Pe acest fundal, astăzi nu fără motiv s-au consolidat dezbaterile privind introducerea noii metodologii de calcul şi aplicare a preţurilor la produsele petroliere. Adică stabilirea noilor reguli de joc pe piaţă.
Directorul ANRE, Sergiu Ciobanu: “Metodologia existentă a fost elaborată încă în anul 2006. Ea este învechită şi trebuie să fie modificată. Eu aş vrea ca toate companiile să participe la elaborarea acestui document. Este important ca piaţa produselor petroliere, care este prioritară pentru ANRE, să se dezvolte”.
Autorii proiectului metodologiei au divizat vânzările angro şi cele cu amănuntul, prevăzând rata profitului maxim. Astfel, pentru cheltuielile legate de activitatea de import şi vânzare angro a produselor petroliere (inclusiv taxele pentru procedurile vamale şi cele ecologice), norma profitului se propune să fie limitată la 55 USD pentru o tonă de benzină şi motorină şi până la 120 USD – pentru o tonă de gaz lichefiat.
Pentru vânzările cu amănuntul a produselor petroliere această limită se propune a fi de 150 USD pentru o tonă. În afară de aceasta, se impune calcul în litri şi tone şi nu doar în tone. Preţurile cu amănuntul pentru produsele petroliere, în conformitate cu proiectul metodologiei, vor fi recalculate o dată la 14 zile, iar preţurile noi vor fi stabilite săptămânal, în noaptea spre marţi. Şi acest lucru va aduce dinamism pe piaţă, aşa cum i se cuvine în contextul păstrării oazelor temporare de stabilitate, ceea de ce are nevoie consumatorul.
Importatorii sunt şocaţi! În primul rând mulţi au menţionat că actuala metodologie nu este atât de proastă aşa cum se încearcă a fi prezentată. Cea nouă, în actualul ei proiect, este incorectă, deoarece nu ia în calcul multe cheltuieli adiacente. De exemplu, nici o uzină nu vinde carburanţi la preţul PLATT S, acesta este doar un punct de orientare pentru cumpărături pe malul Mării Mediteraniene.
Prima uzinei, unde se cumpără carburanţii, la preţul PLATT S se adaugă de la 15 la 30 de dolari la fiecare tonă, dar acest lucru nu se ia în calcul în proiectul noii metodologii. La fel cum nu sunt luate în calcul nici cheltuielile pentru transportare de la fabrica de prelucrare a produselor petroliere până la baza petrolieră în Moldova.
Părerea unui operator de pe piaţă: “Dacă noua metodologie va fi adoptată în redacţia actuală, acest lucru va duce la refuzul importatorului de a vinde carburanţii la preţuri angro. Segmentul va deveni nerentabil şi situaţia va duce la deficitul produselor petroliere. Şi asta nu e şantaj, ci realitate. În final, agrarienii vor fi nevoiţi să cumpere carburanţi la preţ cu amănuntul”.
Aşa cum s-a menţionat anterior, noul val de dezbateri pe piaţa petrolieră întotdeauna se ridică înaintea alegerilor. Autorităţile nu vor să supere alegătorii cu creşterea preţurilor, iar produsele petroliere sunt un punct de reper pentru formarea preţurilor la toate mărfurile şi serviciile.
Dar, de această dată lucrurile sunt şi mai interesante. În sfârşit Moldova se va putea debarasa de încă o urmă a economiei socialiste planificate – tichete pentru carburanţi.
Acest atavism nu există de mulţi ani nici în succesorul URSS – Federaţia Rusă. Ultima din zona post-sovietică a renunţat la tichete Ucraina, din 1 ianuarie 2010.
Încercări serioase de a anula tichetele au fost întreprinse şi de ministerul Finanţelor la începutul anului 2010. Ministerul a calculat atunci că tichetele aduc pierderi la buget din TVA de 270 mil. lei. Însă, autorii iniţiativei s-au ciocnit de o rezistenţă dură din partea ministerului Economiei. Gurile rele vorbesc că motivul ar fi fost în afara relaţiilor de piaţă. Cert este faptul că până la urmă iniţia­tiva a eşuat.
De fapt, taloanele sunt un surogat monetar. La finele anului 2013, în ţară au fost importate 640 mii tone de carburanţi, iar două treimi au fost vândute pe tichete. În expresie monetară ar însemna 7-8 mlrd. lei. De facto, tichetele sunt valută lichidă, cu care unii se răsplătesc cu funcţionarii pentru “servicii mici”. Iar la multe staţii PECO aceste tichete puteau fi vândute la preţuri reduse, sau se putea face plinul automobilului personal din banii companiei, fără ştirea şefilor. Adică, de facto, un anumit volum al masei monetare din ţară se exprimă în “valută” practic necontrolată.
Până la sfârşit nu este clar de ce Guvernul a avut nevoie de cinci ani pentru a anula, în sfârşit, tichetele şi pentru a trece la practica europeană? Poate, pentru că în aceşti ani s-au schimbat proprietarii unor reţele mari. Sau poate nu a avut suficient timp.
Astfel, în iunie, curent, Guvernul a anulat tichetele. De la data de 1 septembrie a fost interzisă vânzarea tichetelor, iar cele care au rămas în circulaţie pot fi folosite până la finele anului.
Cel mai important, potrivit importatorilor, reducerile prevăzute anterior de tichete, se vor reflecta acum pe panourile staţiilor PECO. Şi fiecare companie, în dependenţă de volumul de carburanţi folosit, la finele lunii va motiva într-un fel sau altul cumpărătorii fideli.
De exemplu, cel care va face plinul maşinii cu o tonă de benzină pe lună, va avea un bonus de 30 de litri, sau de o reducere de 3 la sută. Din punct de vedere contabil acest lucru poate fi trecut ca o factură în minus.
Dar despre detaliile şi mecanismele programului de loialitate, trebuie să întrebaţi operatorii de la care vă alimentaţi.
Într-un final se realizează ideea ministerului Finanţelor, care tinde spre impozitarea mărfii din momentul livrării ei, iar toate bonusurile şi reducerile companiilor petroliere să fie prezentate de companii deschis, inclusiv din contul profitului (din punct de vedere al formei de impozitare). Cu alte cuvinte, este vorba despre monetizarea pieţei produselor petroliere. Locul hârtiilor va fi ocupat de bani.
Şi odată ce concurenţa va apărea pe panou, preţurile se vor schimba mult mai rapid decât acum şi vor depinde direct de achiziţionarea unei sau altei partide de carburanţi, iar clienţii vor fi atraşi nu doar de preţuri, dar şi de servicii.
Anularea taloanelor este primul pas spre modificări pozitive pe piaţa produselor petroliere. Crearea unei noi metodologii trebuie să aducă paşi următori. Da, există temeri că, odată scapată la libertate piaţa produselor petroliere, ne-am putea ciocni de înţelegeri de cartel între jucătorii mari. Şi probabil, o altă metodă decât monitorizarea permanentă pentru a nu permite acest lucru, astăzi încă nu există. La fel cum nu există şi o piaţă deschisă, care cu adevărat ar fi creat un preţ real în rezultatul cererii şi ofertei.
De exemplu, în Rusia, la nivel legislativ toate întreprinderile de stat sunt obligate să procure nu mai puţin de 15% din carburanţi la bursa de mărfuri. Evident, în acest caz licitaţia merge spre reducere şi începe o concurenţă sănătoasă. La noi operatorii stabilesc preţurile şi totul depinde care şi cum s-a înţeles. Iar dacă toţi importatorii s-ar întâlni cu cumpărătorii angro şi cu amănuntul la bursă, atunci nimeni nu ar putea vorbi despre înţelegeri de culise şi preţul ar fi format de piaţă în rezultatul cererii şi ofertei.
Apropo, achiziţiile de state care au avut loc la Bursa Universală de Mărfuri din Moldova în anii 2008-2010 şi atunci se vindeau şi carburanţi, a demostrat că în timpul licitaţiilor preţul era în descreştere şi în rezultat, se realizau economii colosale la buget. Acele licitaţii au mai demonstrat un exemplu de concurenţă sănătoasă între vânzători. Mai mult, preţurile formate în timpul licitaţiilor erau un punct de reper pentru toată piaţa.
Ar fi preferabil ca statul să creeze astfel de condiţii în care preţurile la produsele petroliere să fie corecte. Or, Moldova depinde de importatorii de carburanţi în proporţie de 99% (în sudul ţării totuşi este extras şi prelucrat petrol).
Poate după anularea tichetelor şi, în consecinţă, impunerea unor novaţii pe piaţa produselor petroliere, vor fi create condiţii în care nimeni nu va mai avea motive să acuze ramura de înţelegere de cartel, iar consumatorii vor simţi cu adevărat suflul pieţei, adică nu doar creşterea preţurilor, dar şi reducerea lor, atunci când cotaţiile PLATT S merg în jos, iar leul se consolidează faţă de principalele valute de referinţă.

Infomarket