Zilele acestea executivul urmează să răspundă unei interpelări depuse de către un deputat privind sumele TVA acumulate în cont de către producătorii agricoli în prima jumătate a anului curent. Interpelarea respectivă readuce în discuţie subiecte legate de cota optimă pe care ar trebui să o achite ca TVA agricultorii, constatându-se un gen de inechitate în raport cu una dintre cele mai importante ramuri ale economiei naţionale.
“Agricultura R. Moldova este influenţată, în mare parte, de mai mulţi factori, printre care se numără degradarea solului şi condiţiile climatice, seceta devenind un fenomen foarte frecvent în ultimii ani”, se spune în interpelarea respectivă.
“În condiţiile în care producţia agricolă (90 la sută) este reprezentată de 7 produse – cereale, struguri, legume, fructe, porcine, lapte şi păsări de curte – este evident că cerealele (inclusiv grâul, orzul, porumbul şi floarea-soarelui) sunt primele pe lista culturilor supuse riscurilor climatice. Reducerea dependenţei agriculturii de astfel de fenomene este o provocare majoră pe termen mediu şi lung în acest sector. În context, statul ar trebui să intervină cu măsuri eficiente de facilitare a accesului producătorilor agricoli la resursele financiare necesare pentru moment.
Una dintre aceste măsuri ar putea fi nu alocarea mijloacelor de la bugetul de stat, dar gestionarea eficientă a Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA), achitată de producătorii agricoli care, procurând carburanţi, chimicale şi alte mărfuri şi servicii, achită TVA în mărime de 20%, iar TVA la comercializarea produselor agricole este de 8%.
Astfel, întreprinderile agricole care produc şi livrează produse pe teritoriul ţării, acumulează în cont sume mari de TVA, plătite în avans la bugetul de stat. La moment, prevederile Codului fiscal stabilesc restituirea TVA doar la livrările de mărfuri efectuate la export şi în cazul efectuării investiţiilor (cheltuielilor) capitale”.
Aşadar, se recunoaşte (pentru a câta oară) că producătorul agricol iese din această zonă de turbulenţe neiertătoare destul de şifonat, cu buzunarele scuturate şi cu speranţa grav afectată de toate câte se întâmplă.
Drept soluţie de refacere a capacităţilor se impune, în majoritatea statelor care au trecut prin criza generată de pandemie, alocarea de fonduri suplimentare, creşterea subvenţiilor, reducerea sau chiar anularea ratelor bancare, ceea ce poate încuraja agricultorul să se întoarcă cu faţa spre afacerea sa.
Reducerea cotei TVA, spun mai mulţi experţi, nu este cea mai bună soluţie.
Un studiu comparativ realizat acum câţiva ani îşi propunea drept obiectiv identificarea avantajelor şi dezavantajelor cotei reduse a TVA sau cotei zero, raportând producătorul agricol la importatorii de produse agricole şi la procesatori.
Autorii studiului constatau că “pe piaţa consumatorului final, producătorii agricoli neplătitori de TVA şi în regim de 8% au un uşor avantaj faţă de producătorul agricol cu regim TVA de 20% (parţial subsidiaţi). Dar este important să remarcăm că puţini producători agricoli şi importatori accesează direct piaţa consumatorului final. Doar microproducătorii agricoli (de obicei neplătitori de TVA) îşi valorifică acest avantaj prin realizarea producţiei în pieţele agricole şi gherete din regiunea din care fac parte sau pe piaţa din Chişinău.
Pe de altă parte, piaţa procesatorilor de producţie agricolă, distribuitori şi retaileri plătitori de TVA reprezintă interesul major al agenţilor economici ce propun producţia agricolă. Regimul fiscal schimbă radical avantajele economice ale concurenţilor, comparativ cu piaţa consumatorului final. În felul acesta “producătorul agricol cu regim TVA de 8 la sută este pe aceeaşi poziţie cu importatorul de produse agricole cu regim TVA de 20 la sută” ceea ce demonstrează că “regimul TVA de 8 la sută nu oferă avantaj economic faţă de importatori”.
Experţii constată că regimul TVA de 8 la sută nu doar că nu oferă avantaj economic faţă de importatorii de produse agricole, dar reprezintă un regim foarte fertil pentru evaziune fiscală, ce afectează bugetul statului. Astfel, acest regim este de puţină utilitate producătorului agricol onest şi integru şi foarte atractiv pentru acei agenţi economici al căror obiectiv primordial nu este crearea de valoare adăugată sustenabilă în sectorul agricol.
Producătorii agricoli neplătitori de TVA sunt cei mai dezavantajaţi în faţa procesatorilor şi distribuitorilor de produse agricole. Această categorie de producători agricoli are avantaj doar pe piaţa consumatorului final, dar capacitatea de accesare a pieţei date este extrem de redusă, fiind forţaţi în multe situaţii să cedeze din preţ şi să comercializeze producţia în detrimentul său şi în favoarea distribuitorilor angrosişti. Astfel, acest regim şi limitarea înregistrării în calitate de plătitor TVA creează o barieră impunătoare în calea dezvoltării micilor producători agricoli.
Un alt punct de vedere indică asupra faptului că, la ora actuală, TVA-ul în agricultură este de 8 la sută, iar când producţia agricolă este furnizată într-o altă formă, TVA se ridică la 20 la sută. Această diferenţă reprezintă o povară pentru procesatori. Experţii spun că statul ar trebui să găsească o soluţie de aplicare a unui TVA de 8 la sută pe întreg lanţul, aşa cum este în industria laptelui. Şi o a doua problemă ar fi restituirea de către stat a diferenţei de TVA.
În Parlament se vorbea că guvernul urma să constituie o comisie care ar avea drept obiectiv formularea soluţiilor care ar duce la eliminarea acestor probleme.
„Există o problemă de câţiva ani în ceea ce ţine de aplicarea cotei TVA la produsele agricole”, se constata în cadrul Comisiei permanente de profil. “A fost luată o decizie ca la începutul anului să fie creat un grup de lucru în cadrul Guvernului – cu agricultorii, cu exportatorii, reprezentanţii fiscului şi ai ministerului de resort, pentru a discuta care ar fi mecanismul de aplicare a TVA în agricultură. Noi avem o problemă destul de serioasă de aplicare pe lanţ a TVA. Seminţele de floarea soarelui se procură cu un TVA de 8 la sută, iar uleiul se comercializează cu un TVA de 20 la sută. Asemenea situaţii se constată şi pentru alte produse. Guvernul urma să examineze mai multe versiuni, fie aplică pe întreg lanţul un TVA de 8 la sută, fie aplică un TVA de 20 la sută sau statul îşi asumă restituirea diferenţei de 12 la sută din TVA”.
Economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă, aminteşte că “atunci când a fost propusă aplicarea TVA de 8 la sută, s-a urmărit susţinerea producătorilor agricoli şi anume a celor care produc materie primă agricolă sau anumite tipuri de produse. Până aici totul parcă era bine, dar în situaţia existentă, prin această decizie se descurajează totalmente industria de prelucrare a producţiei agricole. Spre exemplu grâul, dacă este vândut ca şi materie primă, atunci se aplică TVA de 8 la sută, iar dacă se introduce în procesul tehnologic pentru a-i creşte valoarea, atunci TVA devine 20 la sută”.
Expertul constată că, prin TVA de 8 la sută la materia primă şi 20 la sută la produsul final “se distruge tot ce înseamnă industria prelucrării producţiei agricole. Dacă e să ne referim la fabricile de prelucrare a sfeclei de zahăr, acestea au reuşit să obţină aplicarea TVA de 8 la sută, la fel şi cele din sectorul de producere a laptelui. Mai mult ca atât, situaţia devine gravă când are loc aşa-numitul „sandwich”. Şi aceasta se produce atunci când materia primă are TVA de 8 la sută, materia prelucrată – de 20 la sută, iar producţia finită – din nou 8 la sută. Aici se nenoroceşte complet orice proces tehnologic intermediar pentru activitatea agricolă. Iar agricultorul se vede nevoit să inventeze diferite scheme sau să distrugă totalmente industria prelucrătoare”.
Aşadar, problema există şi ea merită să fie soluţionată în ritmuri grăbite. Chiar dacă o parte din timpul pe care îl avem la îndemână, îl consumăm îmbrăcându-ne sau scoţându-ne masca.
Constantin Olteanu
