Un site care este de pus pe masa de lucru a unui număr foarte mare de vizitatori arată non-stop cum creşte sau descreşte numărul naşterilor pe glob, câte ţigări se fumează pe planetă într-o zi, câte hectare de pădure dispar, cât petrol mai există pe planetă şi pentru câţi ani ne-ar putea ajunge. Acum, la începutul scrierii acestui text, rubrica “Petrol extras astăzi” indică cifra de 66.229 101 barili. Ziua era puţin trecut de mijloc, iar cifra continua să crească. Deci, despre petrol este vorba.
Anul curent a început cu un val de discuţii vizavi de modalitatea de reglementare a preţurilor la carburanţi. De fapt, discuţii de acest fel apar periodic şi ele au ca fundal reducerea sau creşterea preţurilor la pompă. În anul curent, preţurile carburanţilor s-au redus de patru ori. Ceea ce se întâmplă în aceste zile arată că piaţa carburanţilor din Republica Moldova este mai receptivă şi mai conectată ca niciodată la evoluţiile preţului petrolului la bursele internaţionale. Iar bursele nu au cum să nu reacţioneze la evenimentele pe care le citim cu uşurinţă în buletinele de ştiri în care cresc sau descresc îmbolnăvirile cu coronavirus.
Titlurile de primă pagină a ştirilor sunt trase la xerox – piaţa petrolului se prăbuşeşte. Şi asta nu e nici pe departe o găselniţă de stil a redactorilor, ci un adevăr pe care marile proiecte de exploatare le suportă cu dificultate. Acum câteva zile se constata căderea preţului petrolului sub 30 de dolari pentru un baril. O asemenea cotă nu a fost atinsă încă din 2003. Raportată la cifrele anului 2014, această evoluţie descendentă indică un declin de circa 70 la sută.
Deşi o identificare grăbită a cauzei pune în capul listei criza pandemică care prinde în cleştele sale inclusiv economiile-aisberg ale planetei, trendul negativ al preţurilor nu a început odată cu primul strănut din acea localitate anonimă a Chinei. Inversarea vectorilor a început cu boom-ul industriei de extracţie din depozite de petrol şi gaze de şist din Statele Unite. America acceptă noi abordări pe care le combină cu tehnologii ieftine şi curajoase care permit accesul la zăcăminte aflate la mare adâncime. Este pasul prin care America a intrat într-o eră a abundenţei petroliere şi asta nu avea cum să nu influenţeze contextul general. Companii mari şi mici, antreprenori abili şi proprietari de pământuri sub care s-au găsit rezerve de petrol şi gaze, au dublat în ultimii şase ani producţia de petrol din SUA, care a ajuns la maxime istorice, etapă la care Statele Unite îşi revendică independenţa energetică. Au urmat, evident, şi alte intervenţii, unele cu miros de praf de puşcă, altele purtând parfumul fin al cabinetelor diplomatice ale marilor puteri, de cele mai multe ori dorindu-se preţuri prin care s-ar garanta venituri constante.
Astăzi, oferta de petrol – cantităţile aflate la vânzare – depăşeşte cererea, în medie, cu peste un milion de barili pe zi. Dar acum nu se mai poate da vina pe supraproducţie. Cea care determină în mod categoric preţul este cererea în scădere continuă.
Acum două luni, cel mai ieftin bilet de avion tur-retur Chişinău-Chicago trecea de 1500 euro. Astăzi un asemenea bilet poate fi procurat cu doar 490 de euro. În realitate, Moldova a istituit un blocaj total. În blocaj se află majoritatea statelor din Europa. Unele ţări au oprit şi zborurile interne. Nu circulă nici trenurile. Majoritatea automobilelor au rămas îngheţate în parcări. O parte a lumii percepe ceea ce se întâmplă ca o cădere inimaginabilă a preţurilor. O altă parte a lumii – ca o cădere inimaginabilă a veniturilor. Pe 3 martie curent, preţul unei acţiuni la “The Boeing Company” era de 291,40 dolari. Pe 18 martie acesta a căzut pâna la 90,11 dolari. Este adevărat că peste o saptamâna preţul s-a dublat, însă această creştere nu arată o tendinţă de durată.
Dar şi aici e de luat în vedere un anumit preludiu. China apasă pe frână în speranţa evitării supraîncălzirii economiei, Brazilia nu poate ieşi dintr-un prea-lung scandal de corupţie la etajele superioare, Rusia nu poate amortiza efectele embargoului SUA-UE, iar toate acestea împreună determina un nivel scăzut al cererii.
Putem constata că această criză a petrolului exprimată în depozite suprapline şi extrageri cu frâna trasă arată exterm de clar cine sunt cei care au de pierdut. Înainte de toate – cei care şi-au investit capitalul în proiecte legate de petrol. În al doilea rând – marele economii legate de petrol-dolar care constată zilnic bugete deşarte şi care trăiesc cu îngrijorarea că nu vor avea banii pe care îi cer proiectele lor sociale. La modul indirect – numărul perdanţilor este mult, mult mai mare şi acesta înclude chiar şi o parte considerabilă a celor care consideră că au doar de câştigat.
Şi totuşi, cine câştigă? Ieftinirea carburanţilor acţionează peste tot în lume ca stimulent direct pentru creşterea economică. Efectul este extrem de vizibil în SUA, unde, datorită taxelor mult mai mici, prăbuşirea preţului petrolului s-a transmis puternic în preţurile la pompă – galonul de benzină s-a ieftinit de la aproape 4 dolari la jumătatea lui 2014 la 2 dolari în prezent. Efectul: transportatorii prosperă, iar industria auto înregistrează vânzări şi profituri record.
Pe de altă parte, ţări precum România, unde statul revendică, prin taxe şi accize, aproape 60 la sută din ceea ce plătesc şoferii la pompă, ieftinirea carburanţilor este totuşi vizibilă: preţuri medii de 4,4 lei/litru la motorină şi 4,8 lei/litru la benzină, de la circa 6 lei/litru cu un an în urmă.
Republica Moldova aplică ca instrument principal prevăzut în politica bugetar-fiscală accizele. Pentru anul 2020, documentul respectiv a prevăzut o majorare a cotei accizelor, pentru benzină – 5960 lei/tona sau cu 546 lei (10%) mai mult decât în anul 2019, pentru motorină – 2508 lei/tona sau cu 228 lei (10%) mai mult decât în anul 2019 şi pentru gazul lichefiat 3580 lei/tona sau cu 174 lei (5%) mai mult decât în anul 2019. Aparent, creşterea sau descreşterea preţului la pompă nu atinge partea de bani pe care o percepe statul. Dar numai aparent. În condiţii de activitate economică normală, reducerea preţului la pompă stimulează creşterea consumului, iar creşterea consumului majorează împorturile, vânzările şi încasările în partea percepută de stat. Doar că regimul împus de starea de urgenţă schimbă condiţiile de activitate şi generează efecte inverse.
Cert e că cei care vor fi clar avantajaţi sunt producătorii agricoli. Campania agricolă de primăvară are avantajul unor preţuri reduse la motorină, aproape identice cu cele revendicate în repetate rânduri de producători. Preţul mic la carburanţi va influenţa costurile produselor agricole şi preţul cerut la cântar. Deci şi competitivitatea produselor.
Dar toate astea – cu condiţia că dincolo de arat şi de semănat va veni ziua în care vom lăsa acasă masca şi mănuşile.
Apropo de site-ul la care mă refeream la început. La capătul scrierii acestui text, în dreptul rubricii “Petrol extras astăzi”, cifra a crecut în mod neverosimil: 70 950 443 barili.
Constantin Olteanu
