Banii trimişi din străinătate constituie o parte importantă a produsului intern brut (PIB) a majorităţii ţărilor slab dezvoltate printre care face parte şi R. Moldova. Dacă moldovenii, care muncesc în străinătate nu ar trimite bani acasă, un sfert din gospodăriile din ţară s-ar fi situat sub pragul sărăciei.
Pandemia provocată de noul coronavirus a schimbat lumea. Mulţi migranţi şi-au pierdut slujbele şi au revenit acasă. Alţii au parte de incertitudine în ţara lor de destinaţie, fără venituri şi, în consecinţă, fără posibilitatea de a-şi susţine familiile. Mulţi dintre cei dependenţi de transferurile din afară, inclusiv copii, s-au pomenit deodată sub pragul sărăciei. O cincime din toate gospodăriile cu copii din Moldova sunt gospodării cu migranţi, concentrarea acestora în zonele rurale fiind de trei ori mai mare decât în cele urbane, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică pentru 2019.
“Ţara în întregime, precum şi populaţia vulnerabilă a Moldovei în particular, depinde într-o măsură înaltă de remitenţe, cu 1,91 miliarde de dolari americani trimişi acasă în 2019, echivalentul a 16% din PIB. Astfel, Republica Moldova se situează în top-20 cele mai dependente de remitenţe state din lume. Din cauza impactului negativ al Covid-19 asupra ţărilor care sunt principalele destinaţii pentru migranţii moldoveni şi a impunerii măsurilor de izolare, se aşteaptă o scădere a remitenţelor cu 24-27%, asociată cu o reducere de 14% a consumului şi de 23% a investiţiilor. Dat fiind faptul că 25 la sută din veniturile totale ale gospodăriilor de la ţară revin remitenţelor, oamenii din zonele rurale vor fi cei mai loviţi în această privinţă”, potrivit Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Organizaţia Mondială a Muncii arată că un sfert din gospodăriile din Moldova primesc remitenţe, iar pentru o jumătate dintre acestea, banii din străinătate constituie mai mult de 50% din veniturile disponibile. Iar 23,4% din gospodării ar fi ajuns sub pragul sărăciei fără banii trimişi de peste hotare. Or, 17% din toţi migranţii susţin că ei deja au încetat să transmită bani din cauza pandemiei. Acest fapt va afecta 108.750 de persoane din 37500 de gospodării care vor ajunge sub pragul sărăciei.
Remitenţele vor rămâne cel mai probabil un element de bază al economiei R. Moldova pe termen mediu. Cu toate acestea, evoluţiile demografice indică asupra reducerii acestora către 2030.
“Un sfert din gospodăriile din Republica Moldova s-ar fi situat sub pragul sărăciei, dacă nu ar fi fost remitenţele. Întrucât 17% dintre toţi migranţii au încetat să trimită bani din cauza COVID-19, 37000 gospodării din R. Moldova ar putea cădea sub pragul sărăciei – ceea ce înseamnă circa 109.000 persoane”, se mai arată în analiza PNUD.
R. Moldova depinde foarte mult de remitenţe, având un salariu mediu brut de aproximativ 370 EUR în anul 2019, unul dintre cele mai mici în Europa de Est. Migranţii au trimis acasă 1,9 miliarde USD în 2019, ceea ce reprezintă circa 16% din PIB-ul acelui an. Acest fapt poziţionează Moldova în topul celor 20 de ţări extrem de dependente de remitenţe. În 2019, 246.000 de muncitori migranţi moldoveni, intenţionau sau erau gata să lucreze temporar peste hotare. Aceasta reprezintă circa 27% din populaţia activă a R. Moldova.
Experţii PNUD se arată convinşi că punerea la dispoziţie a unor sume mici de capital pentru servicii financiare, precum asigurările sau împrumuturile mici investiţionale pentru activităţi generatoare de venituri, va îmbunătăţi considerabil economiile gospodăriilor, spre deosebire de folosirea exclusivă a remitenţelor pentru consum. Programe precum PARE 1+1 şi DAR 1+3 trebuie multiplicate pentru extinderea investiţiilor bazate pe remitenţe.
Remitenţele rămân a fi unul din motoarele principale ale creşterii economice din R. Moldova, spune Andrian Lupuşor, directorul executiv al Centrului Analitic Independent Expert-Grup.
„Rolul remitenţelor în toată lumea, nu doar în Moldova, este de a finanţa consumul. Faptul că aceste remitenţe nu au contribuit în mod direct la creşterea investiţiilor, nu s-au transformat direct în investiţii, este o situaţie absolut normală pentru că factorii principali care au determinat emigrarea şi, respectiv, creşterea remitenţelor au fost de ordin social-economic, adică din cauza sărăciei, cei care au plecat nu au reuşit din surse interne să acopere acest consum. Respectiv, remitenţele în mod logic vin să compenseze această insuficienţă de venituri la nivel local”.
Expertul afirmă că o parte din banii moldovenilor, care muncesc în străinătate ajung în sistemul bancar al R. Moldova sub formă de depozite bancare. Ulterior, aceste depozite se transformă în credite, în investiţii. Cea mai mare parte a depozitelor la termen deschise la bănci aparţin anume persoanelor fizice şi o bună parte din aceste persoane sunt familiile migranţilor care creează aceste depozite din contul remiterilor. Este o situaţie normală ca remitenţele să finanţeze consumul, însă în mod indirect rolul remitenţelor pentru economia ţării este mult mai larg.
În analiza impactului crizei economice provocate de pandemia COVID-19 asupra transferurilor de bani de la migranţi, Banca Mondială afirmă că în 2020, din cauza pandemiei de coronavirus, volumul transferurilor de bani în lume s-ar putea reduce cu 20%. Această diminuare poate fi cea mai rapidă în istoria modernă. În mare parte, aceasta va fi provocată de reducerea nivelului salariilor şi ocupării migranţilor, care sunt cei mai vulnerabili în timpul crizei economice. Conform prognozelor BM, volumul remitenţelor către ţările cu venituri mici şi medii va scădea cu 19,7% – de la 554 miliarde USD în 2019 la 445 miliarde dolari, iar pentru multe gospodării vulnerabile aceasta va reprezenta o pierdere a sursei lor principale de venit.
Se estimează că volumul remitenţelor va scădea în toate regiunile, dar cea mai semnificativă reducere va avea loc în Europa şi Asia Centrală (-27,5%) – din cauza pandemiei coronavirusului şi a reducerii preţurilor petrolului. Urmează Africa sub-Sahariană (-23,1%), Asia de Sud (-22,1%), Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (-19,6%), America Latină şi Caraibe (-19,2%), Asia de Est şi Pacific (-13%).
Dar chiar şi în condiţii de reducere, remitenţele vor juca un rol şi mai important ca sursă de finanţare externă pentru astfel de state, deoarece se aşteaptă o scădere mai semnificativă a nivelului investiţiilor străine directe (cu peste 35%). Se preconizează că în 2021 remitenţele către ţările cu venituri mici şi medii se vor redresa, iar nivelul acestora va creşte cu 5,6%, până la 470 miliarde de dolari. Cu toate acestea, după cum subliniază Banca Mondială, prognozele privind remitenţele sunt la fel de incerte precum previziunile impactului COVID-19 privind creşterea economiei mondiale şi prognozele asupra măsurilor de combatere a răspândirii acestei boli.
„În trecut, transferurile de bani erau de natură contraciclică, atunci când migranţii, dimpotrivă, trimiteau mai mulţi bani acasă tocmai în timpul crizei şi tocmai în perioadele dificile. De această dată, pandemia a afectat toate ţările şi a provocat incertitudini suplimentare. Remitenţele sunt o sursă vitală de venit pentru ţările în curs de dezvoltare. Recesiunea economică cauzată de COVID-19 are un efect grav asupra capacităţii de a trimite bani acasă”, declara David Malpass, preşedintele Grupului Băncii Mondiale.
Victor Ursu
