Până în 2020, Moldova îşi va asigura 20% din energia consumată prin utilizarea surselor regenerabile. Acesta este obiectivul principal trasat de Ministerul Economiei în Planul naţional de acţiune în domeniul energiei din surse regenerabile pentru anii 2013-2020 (PNAESR).
Planul defineşte obiectivele sectoriale pentru a atinge 20% din energia consumată din sursele regenerabile (ESR) către anul 2020, stabilind acţiuni legislative, de reglementare şi administrative necesare pentru realizarea acestor obiective şi promovează utilizarea surselor regenerabile de energie.
Conform planului, energia electrică din surse regenerabile va fi generată preponderent de instalaţiile de energie eoliană, începând cu anul 2016. Generarea de energie electrică utilizând sursa eoliană va fi completată parţial de energia produsă din biomasă cu începere din anul 2015, precum şi de cea produsă de instalaţiile hidroelectrice mici existente (care în anul 2009 au contribuit cu circa 2% energie din surse regenerabile la mixul de energie). În măsura creşterii competitivităţii echipamentelor, şi tehnologia solar fotovoltaică va contribui către sfârşitul deceniului.
Potrivit lui Vadim Ceban, directorul Direcţiei Generale Securitate şi Eficienţă energetică din cadrul Ministerului Economiei, PNAESR a fost elaborat în conformitate cu prevederile Directivei 28 a Comisiei Europene din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Viziunea documentului urmăreşte consolidarea platformei de producere a energiei electrice prin retehnologizarea CET-urilor, integrarea capacităţilor din regiunea transnistreană şi dezvoltarea strategică utilizând energia eoliană.
Totodată, în Plan sunt incluse prevederi de protejare a intereselor investitorilor şi consumatorilor. Astfel, câştigătorii licitaţiilor vor avea asigurată vânzarea energiei electrice produse din surse regenerabile prin contract pe o perioadă de 15 ani. Preţul va fi indexat anual cu inflaţia si rata de schimb. Preţul de start al licitaţiilor va fi ajustat în timp şi în funcţie de evoluţia costului tehnologiilor. Investitorii vor depune garanţii pentru a se asigura o rată de implementare corespunzătoare.
La rândul lor, investitorii au propus un şir de ajustări de ordin legislativ, în special referindu-se la unele modificări în Codul Funciar şi Forestier în ceea ce priveşte schimbarea destinaţiei terenurilor. Totodată, ei s-au pronunţat pentru revizuirea cadrului general de autorizare, în scopul simplificării acestuia.
Conform impactului estimat, implementarea PNAESR va genera investiţii de minimum 250 milioane de euro, locuri noi de muncă şi un efect pozitiv asupra PIB.
În deceniul următor se planifică dezvoltarea unei pieţe naţionale funcţionale concurenţiale, integrată în piaţa internă de energie (PIE). În ceea ce priveşte accesul ESR-EE (Energia Surselor Regenerabile în Energia Electrică) la reţea, legislaţia în vigoare cuprinde dispoziţii referitoare la suportarea limitată de către producător a costurilor de racordare la reţea, în timp ce operatorul reţelei de transport şi de sistem va depune eforturi în vederea punerii în aplicare a cerinţelor legislaţiei primare referitoare la asigurarea unor informaţii transparente cu privire la termenii, condiţiile şi termenele-limită pentru racordarea la reţea prin publicarea instrucţiunilor conexe.
Energia din surse regenerabile folosită pentru încălzire şi răcire va fi produsă preponderent din biomasă, sub formă de lemn, deşeuri de lemn şi deşeuri agricole. Energia solară termală este o altă sursă sigură care urmează să contribuie la producerea de energie din surse regenerabile.
Energia din surse regenerabile pentru sectorul transporturi va proveni din biomotorină, bioetanol şi energie electrică din surse regenerabile. În Republica Moldova deja se produce biomotorină însă, în prezent, este exportată în Germania, prin urmare nu este luată în considerare la definirea obiectivului indicativ.
Producerea de energie termică se bazează în prezent pe deşeuri agricole şi de lemn; opţiunea cu cel mai mic cost ar fi sporirea anume a acestui tip de energie termică. Pentru diversitate şi accesibilitate mai mare în mixul de energie termică pentru Moldova este inclusă, la fel, energia solară.
Avantajul principal al acestor tipuri de resurse energetice este lipsa emisiilor de gaze cu efect de seră în urma proceselor de transformare a lor în alte tipuri de energie. Evident că la arderea biomasei solide se elimină CO2, însă cantitatea emisă este echivalentă celei emise la putrezirea ei şi respectiv absorbită de altă vegetaţie în procesul de fotosinteză.
Pentru localităţile suburbane, rezerva de biomasă o reprezintă deşeurile agricole ce nu pot fi folosite ca hrană pentru animale sau excesul acestora. Pentru oraş însă există două posibilităţi de obţinere a energiei din biomasă: prima este obţinerea energiei termice din deşeurile vegetale, a doua reprezentând generarea biogazului din deşeurile menajere şi cele municipale lichide. Cea de-a doua tehnologie însă necesită investiţii importante şi randamentul nu este prea mare. Şi dacă vorbim despre deşeuri, trebuie menţionat faptul că o soluţie energetică argumentată economic este construirea unei centrale de incinerare a deşeurilor, dar aceasta iarăşi necesită investiţii mari şi are anumite particularităţi tehnice care trebuie analizate foarte bine înainte de implementare.
Şi municipiul Chişinău are un asemenea plan de sporire a eficienţei energetice. Primăria municipiului Chişinău îşi propune ca până în anul 2020 să reducă cu 20% emisiile de CO2, să sporească eficienţa energetică cu 20%, precum şi utilizarea energiei regenerabile cu 20%. Activităţile ce urmează a fi întreprinse au fost enumerate în Planul de Acţiune privind Energia Durabilă pentru municipiul Chişinău (PAED), elaborat de Primăria municipiului Chişinău, în parteneriat cu IDIS “Viitorul” şi suportul financiar al Uniunii Europene.
Din tot consumul energetic înregistrat în 2010, cu excluderea sectoarelor industrial şi agricol, cota cea mai mare de consum o deţin clădirile rezidenţiale, care consumă circa 40% din consumul de energie – electrică, termică, combustibili şi gaz natural.
Sinteza datelor colectate relevă că, în anul 2010, în teritoriul administrat de municipiul Chişinău, consumul final de energie aferent clădirilor şi echipamentelor din sectorul municipal, rezidenţial şi al serviciilor reprezintă 72% din consumul final de energie şi este de 5 387 928 MWh. Transportul reprezintă 28% din consumul final, fiind în cantitate de 2 137 466 MWh. Emisiile de CO2 datorate consumului de energie în clădiri, echipamente şi instalaţii reprezintă 73%, iar cele generate în transport 27%.
Deşi energia electrică ocupă locul 4 ca pondere în consumul final de energie (14,5%), aceasta generează cea mai mare cantitate de emisii de CO2 (28,8%), iar gazul natural utilizat direct în locuinţe, cele mai mici.
Prin acţiunile cuprinse în PAED, în raport cu situaţia existentă în 2010, fiecare dintre cele două mari categorii de activitate îşi va reduce în 2020 consumul de energie finală, respectiv emisiile de CO2: cu 23,2% Clădiri, echipamente, instalaţii şi industrii; 12,9% Transport.
Pe domenii de activitate, consumul de energie finală este prevăzut să fie în 2020 mai redus decât cel din 2010 cu: 48%, Clădiri şi echipamente-instalaţii municipale; 24% transportul public; 20% parcul municipal; 20% clădiri rezidenţiale; 17% clădiri, echipamente terţiare (care nu sunt municipale); 11% transportul privat şi comercial; 0,28% iluminatul public municipal.
Faţă de 2010, fiecare din următoarele tipuri de combustibil utilizate sub formă de energie termică-electrică se va reduce cu: 18% energie electrică, 31% energie termică, 17% gaz natural, 23% motorină, 20% benzină, 16% cărbune, 23% lemn de foc.
Cristina MIRON
