Pe lângă instrumentele clasice de îndatorare a localităţilor, care vizează creditele bancare, există şi posibilitatea atragerii banilor prin intermediul obligaţiunilor municipale. Chiar şi aşa, Republica Moldova nu înregistrează la moment careva emisiuni de obligaţiuni cu excepţia celor emise de guvern pentru finanţarea deficitului bugetar. Astfel, companiile sau autorităţile locale nu apelează la acest instrument din diferite cauze de ordin legislativ, investiţional sau chiar de infrastructură financiară. Mai mult ca atât, interacţiunea cu piaţa de capital necesită competenţe financiare şi de prognozare economică deosebite pe care puţine entităţi le pot asigura.
Municipiul Chişinău în timpul apropiat urmează să lanseze prospectul privind plasarea obligaţiunilor.
“Avantajul este că municipalitatea îşi poate finanţa proiecte importante nu doar din credite bancare, dar şi din resursele libere atrase de la populaţie. Deja când se va ajunge la elaborarea prospectului se va vedea care sunt investitorii ţintă, or aceasta este la latitudinea emitentului. Dacă prospectul nu va avea restricţii, obligaţiunile vor putea fi procurate inclusiv de cetăţenii din diasporă”, a explicat Nadejda Stanciu, directorul Departamentului Piaţa de Capital din cadrul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF).
CNPF a asigurat tot cadrul legal pentru facilitarea emisiei obligaţiunilor corporative şi municipale, dar a şi înaintat multiple demersuri în vederea aplicării unor condiţii fiscale benefice pentru aceste valori mobiliare. Noi vom continua dialogul cu autorităţile pentru pârghii suplimentare, deoarece miza în viitor este piaţa obligaţiunilor. Piaţa acţiunilor este restrânsă şi, în condiţiile unei dimensiuni extrem de mici a acesteia, acest segment de piaţă nu are mari perspective de a se dezvolta.
“În prezent sectorul bancar, dar şi companiile de asigurări dispun de suficienţi bani lichizi, care ar putea fi direcţionaţi spre piaţa obligaţiunilor municipale, or, este important de menţionat că obligaţiunile municipale sunt valori mobiliare asigurate. Ele se emit într-un procent limitat din veniturile asigurate ale municipiului, iar cota de îndatorare totală, la rândul său, este legal restricţionată la doar 30% din veniturile globale ale municipalităţii. Dacă obligaţiunile municipale se emit pe un termen îndelungat, riscurile ca ele să nu fie achitate este destul de redus”, a menţionat Nadejda Stanciu.
Ca să fie atractive, respectivele obligaţiuni trebuie să ofere o dobânda superioară în raport cu VMS şi să le fie asigurată şi o circulaţie secundară adecvată, pentru ca acestea să fie uşor transformate în lichidităţi, adică să poată fi vândute liber, la prima necesitate. Din această perspectivă, din punct de vedere al emitentului, la plasarea primară nu ar trebui să fie atât de important cine se subscrie, or, oricum ele urmează a fi stinse în raport cu beneficiarii finali.
Potrivit Nadejdei Stanciu, un actual impediment în plasarea acestora ar fi că dobânda obligaţiunilor va fi impozitată cu 12%, dar CNPF va continua demersurile necesare pentru a convinge factorii de decizie în facilitarea impozitării acestor instrumente financiare, or, de altfel, aceasta este o practică internaţională larg aplicată, inclusiv în ţările vecine.
Pentru autorităţile din Chişinău, atragerea resurselor financiare prin intermediul obligaţiunilor este o premieră, la fel ca şi pentru oraşul Sângera şi Ceadâr-Lunga. Municipalitatea intenţionează să atragă resurse financiare de circa 99,2 milioane de lei pentru modernizarea parcului de troleibuze.
„Obligaţiunile municipale sunt instrumente financiare care comportă un risc scăzut şi o dobândă atractivă pentru investitor. Iar pentru Primăria Chişinău, ca emitent de obligaţiuni, este o oportunitate, fiind o sursă adiţională de mobilizare de fonduri, pentru finanţarea investiţiilor capitale”, a declarat Adrian Lupuşor, directorul Expert-Grup.
Vladimir Mitru, consilier în Cabinetul primarului general, a precizat că municipalitatea a prevăzut 99 milioane de lei în bugetul pentru anul 2021, în scopul achiziţionării de troleibuze. Totodată, în baza parteneriatului cu Centrul „Expert-Grup”, s-a decis ca sursa de acoperire pentru o parte din unităţile de transport, 50 milioane lei, să fie asigurată din contul emiterii de obligaţiuni municipale.
„Conform prevederilor contractului cu Uzina din Belarus, noi trebuie să achităm în avans troleibuzele, după care livrarea se face în termen de 3 luni după prima tranşă achitată. Astfel, 49 milioane de lei vor fi acoperite în bază de credit, iar restul – în baza emiterii obligaţiunilor municipale. Trebuie să iniţiem procesul de achiziţionare la început de an, pentru ca în a doua jumătate a anului 2021 să avem deja troleibuzele pe străzile oraşului”, a precizat consilierul primarului general.
În practica internaţională, emiterea de obligaţiuni municipale reprezintă cel mai simplu mod de a atrage un bazin de investitori din afara sectorului bancar. Istoriile de succes de emisiuni de obligaţiuni municipale sunt asociate cu câteva precondiţii precum existenţa facilităţilor fiscale aferente acestui instrument de împrumut, un plan de investiţii bine conceput şi existenţa unor filtre pentru a menţine managementul datoriei locale la parametrii optimi. Un alt atribut al succesului obligaţiunilor municipale este o piaţă de capital robustă, deşi există exemple care arată că obligaţiunile municipale pot constitui ele însăşi un imbold pentru dezvoltarea pieţei de capital, aşa cum ar putea avea loc şi în cazul R. Moldova.
Experienţa mai multor state denotă mai multe oportunităţi oferite de obligaţiunile municipale pentru dezvoltarea locală. Cele mai răspândite avantaje pentru comunităţile locale, urmare a utilizării obligaţiunilor municipale, sunt flexibilitatea în stabilirea termenilor şi condiţiilor de rambursare, povara echitabilă a costurilor şi accesul la beneficii, evitarea costurilor adiţionale prin finalizarea mai rapidă a proiectelor, accesul la resurse nerambursabile din fonduri europene şi alte fonduri de dezvoltare şi creşterea vizibilităţii şi a încrederii investitorilor.
Deşi teoretic legislaţia naţională permite contractarea datoriei de către APL prin emisiunea de obligaţiuni, o serie de constrângeri de ordin fiscal şi legal reduc din perspectivele utilizării acestui instrument. În primul rând, este vorba despre tratamentul fiscal nefavorabil la care sunt supuşi investitorii în raport cu alte instrumente investiţionale (ex. depozitele bancare sau valorile mobiliare de stat). În al doilea rând, limitele în care trebuie să se încadreze deservirea anuală a datoriei par destul de reduse în comparaţie cu capitalul necesar pentru finanţarea unor investiţii ample pe termen lung. În cele din urmă, imposibilitatea emisiunii de valori mobiliare în valută îngustează grupul potenţialilor investitori, excluzând practic diaspora şi investitorii străini.
Potrivit Expert-Grup, autorităţile locale pot contracta o datorie pe termen lung doar dacă suma totală a plăţilor anuale nu va depăşi 20% din veniturile anuale, cu excepţia transferurilor cu destinaţie specială. Excepţie este prevăzută pentru municipiul Chişinău şi Bălţi unde această limită este de 30%. În condiţiile în care veniturile anuale proprii ale unor APL constituie valori relativ joase, limitarea actuală a gradului admis de îndatorare la doar 20% din totalul veniturilor anuale fără transferurile cu destinaţie specială dezavantajează APL de a recurge la emisiunea de obligaţiuni. Or, sumele care ar putea fi contractate prin această modalitate, odată fiind limitate, ar putea fi insuficiente pentru finanţarea unor proiecte investiţionale locale însemnate. În acelaşi timp, practica internaţională prevede un plafon maxim de îndatorare de 30%, dar trebuie ţinut cont de faptul că şi nivelul de autonomie financiară este mai extins, respectiv, veniturile proprii au o pondere mai mare.
Eduard Lupu
