După devalizarea Băncii de Economii, Unibank şi Băncii Sociale cu echivalentul a 13% din PIB (datoria de 13,4 miliarde de lei, pusă pe umerii populaţiei), instituţiile financiare internaţionale au obligat autorităţile de la Chişinău să modifice legislaţia pentru a preveni pe viitor furtul banilor din sistemul bancar. Însă economiştii atrag atenţia asupra unei noi poveri financiare pe umerii cetăţenilor după înaintarea unui proiect de lege care presupune achiziţia de către stat a pachetelor de acţiuni ale Agroindbank şi Moldindconbank blocate de către BNM în anul 2016.
Cu asistenţa Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Mondiale şi Uniunii Europene sunt elaborate şi promovate proiecte de legi pentru a ameliora situaţia, a readuce încrederea în sectorul bancar prin transparentizarea acţionariatului şi impunerea unei guvernanţe corporative responsabile. Programul de politici economice şi financiare cu FMI pentru perioada 2016–2019 este dedicat preponderent acestor aspecte.
Or, autorităţile vor ca statul să cumpere pachetele de acţiuni blocate ale Moldindconbank şi Agroindbank de către BNM, iar ulterior să le scoată la vânzare. În acest sens, a fost înaintat şi un proiect de lege. Autorii proiectului îşi motivează intenţia ca urmare a lipsei interesului investitorilor pentru pachetele celor două instituţii financiare.
Pachetul de 41,09% de acţiuni ale Agroindbank a fost expus de mai multe ori la vânzare la Bursa de Valori a Moldovei după ce a fost blocat în primăvara anului 2016. La Moldindconbank au fost blocate 63,8% din totalul acţiunilor. Până în prezent niciun investitor nu a depus vreo solicitare pentru achiziţia acţiunilor de la cele două bănci.
Astfel, autorii invocă necesitatea “asigurării transparenţei şi creşterii calităţii acţionariatului băncilor comerciale din Republica Moldova” ca un aspect “foarte important în menţinerea stabilităţii financiare a sectorului bancar”. Astfel, autorii atrag atenţia că “în scopul îngrădirii băncilor de influenţă negativă a acţionarilor de rea credinţă, prevederile art. 156 din Legea instituţiilor financiare prevăd obligativitatea vânzării de către acţionarii în cauză a acţiunilor deţinute, în caz contrar anularea acestora şi emiterea de către aceste bănci a unor noi acţiuni”.
Totodată, potrivit autorilor, “vânzarea acţiunilor căzute sub incidenţa prevederilor art. 156 din Legea instituţiilor financiare, precum şi a acţiunilor noi emise şi scoase în vânzare de către emitent, reprezintă un proces îndelungat, având în vedere particularităţile realizării investiţiilor majore în sectorul bancar. Potrivit “Observatorului de Politici Publice” al Transparency International Moldova, în lege se mai insistă şi pe faptul că “lipsa de solicitări din partea investitorilor va conduce la anularea acţiunilor noi emise nevândute şi reducerea capitalului social al emitenţilor, ceea ce nu poate fi admis în cazul băncilor de importanţă sistemică”.
Având în vedere că autorii fac referinţă la “primele două bănci de importanţă sistemică” care ar avea o pondere cumulativă (din total pe sistem) a activelor de 46,8%, a creditelor – de 52% şi a depozitelor – de 48,7%, ar putea fi uşor dedus scopul real al acestei iniţiative legislative.
Proiectul prevede instituirea unui mecanism de impunere a “atractivităţii acţiunilor noi emise în locul celor anulate ale băncilor ce vor fi considerate ca sistemic importante”. Autorii propun “implicarea statului prin procurarea şi vânzarea acţiunilor noi emise”, considerând că aceasta “va crea premise pentru identificarea de către stat a unor investitori strategici în vederea procurării acestor acţiuni”.
De remarcat că autorii limitează aplicarea acestor prevederi doar pentru “băncile sistemice, determinate de către Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară (CNSF), în baza deciziei Guvernului”. Şi pretind că “mecanismul prevăzut în acest proiect de lege are drept scop asigurarea stabilităţii financiare a băncilor de importanţă sistemică şi, ca rezultat, protejarea intereselor deponenţilor, ceea ce constituie un factor important în menţinerea stabilităţii financiare a sectorului bancar şi implicit a securităţii economice a statului”.
Economiştii de la Transparency International Moldova sunt de părere că proiectul ar putea atrage statul Republica Moldova în dispute şi litigii cu acţionarii şi beneficiarii netransparenţi de pachete de acţiuni în câteva bănci comerciale din Republica Moldova. Procedurile de anulare a drepturilor de proprietate (inclusiv în instituţii bancare) implică riscuri de atragere a statului în litigii ulterioare.
“Asumarea de către stat a acestor riscuri se poate materializa în costuri exorbitante, pe care le va suporta statul, adică contribuabilul prin bugetul de stat. Autorii proiectului invocă lipsa de interes din partea investitorilor faţă de acţiunile noi ale instituţiilor bancare (care le vor substitui pe cele anulate) şi propun ca statul (Ministerul Finanţelor) să le achiziţioneze. Asta pentru ca ulterior statul (Agenţia Proprietăţii Publice) să le expună spre vânzare la un preţ nu mai mic decât preţul la care au fost achiziţionate de Ministerul Finanţelor. În condiţiile în care nu va exista în continuare interes de a procura aceste acţiuni, statul şi, respectiv, contribuabilii riscă să suporte o nouă povară financiară”, se mai arată în “Observatorul de Politici Publice”.
Constatările economiştilor arată că prin acest proiect riscurile de ordin legal, ce ţin de eventuala expropriere, naţionalizare, comercializare a băncilor sistemice, ar putea fi puse pe seama statului, chiar dacă aceste bănci nu au avut tangenţă cu statul. Ar fi inechitabilă şi injustă împovărarea adiţională a populaţiei din cauza gestionării inadecvate a unor asemenea bănci, consecinţele financiare pentru o atare gestionare trebuie să le suporte foştii şi actualii proprietari ai băncilor. Autorii propun aplicarea acestor proceduri doar în cazul acţiunilor cu probleme ale băncilor de importanţă sistemică. Cele mai bune practici internaţionale recomandă stabilirea clară a criteriilor de clasificare a “băncilor de importanţă sistemică”, astfel ca instituţiile să poată fi incluse sau excluse din această categorie, în funcţie de importanţa şi mărimea în sistemul bancar. Competenţele unei asemenea clasificări îi revin regulatorului bancar, în cazul Republicii Moldova – Băncii Naţionale a Moldovei. Este de menţionat că în prezent nu există criterii clare, făcute publice, în baza cărora să fie clasificate băncile ca fiind de importanţă sistemică, iar delegarea acestei competenţe CNSF ar putea conduce la manipulări cu lista băncilor de importanţă sistemică.
Săptămâna trecută Ministerul Justiţiei anunţa că Republica Moldova a obţinut câştig de cauză la Curtea de Arbitraj de la Stockholm în dosarul iniţiat de două companii ruseşti, OOO “Evrobalt” şi OOO “Kompozit”, pentru pretinsa încălcare a dispoziţiilor Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor capitale. Cele două companii au invocat încălcarea dreptului la protejarea investiţiilor, după ce ar fi procurat acţiuni la Moldova-Agroindbank.
“E un argument în plus că iniţiativa legislativă trebuie retrasă imediat din Parlament, cu cumpărarea de către stat a acţiunilor cu probleme de la proprietarii netransparenţi de bănci cu vânzarea ulterioară a acestora. Rezolvarea problemei pachetului de acţiuni netransparent e necesar de a fi rezolvată prin identificarea de către banca vizată a unui cumpărător de acţiuni sau anularea acestui pachet şi majorarea proporţională a cotelor celorlalţi acţionari fără implicarea statului şi a banilor din buget”, a declarat la emisiunea „Ora expertizei” fostul ministru de Finanţe, Veaceslav Negruţa, după obţinerea câştigului de cauză la Curtea de Arbitraj de către Republica Moldova.
Victor URSU
