Totuşi, viaţa producătorilor de zahăr nu e chiar atât de dulce. După mulţi, foarte mulţi ani de trecere de la proprietatea de stat la cea privată, deci după impunerea unor abordări nesocialiste, ca să numesc astfel o anume perioadă de vreme, ne vedem constatând aceleaşi probleme cu care se confruntă şi producătorii de zahăr, şi cultivatorii de sfeclă.
Intrarea pe piaţa zahărului din Moldova a producătorului german a fost şi este de o importanţă majoră nu doar pentru domeniul respectiv. Acest investitor european a transferat în ţara noastră un nou model de gestionare, cultivând în mediul cultivatorilor de sfeclă o nouă gândire.
Deci, la momentul sosirii în nordul Republicii, Sudzucker s-a pomenit preocupat mai puţin (deşi, suficient de mult) de reutilarea întreprinderii şi mai mult de orchestrarea unei relaţii eficiente între fabrici şi cultivatorii de sfeclă. Creşterea producerilor de zahăr depindea direct de volumul achiziţiilor de sfeclă. Producătorii de zahăr “de vizavi” ţinteau practic spre aceleaşi câmpuri, ceea ce impunea gândirea şi punerea în aplicare a unor mecanisme deosebite. În plus, proasta înzestrare tehnică a agricultorilor, neglijarea (tot din sărăcie) a tehnologiilor, lipsa unor instrumente de stimulare păstrau aceleaşi cote mici la recolte. Decizia de a credita cultivatorii de sfeclă din contul recoltei din toamnă a fost una absolut corectă. Cu atât mai mult că cât impunerea unor norme tehnologice făcea ca roada să fie una previzibilă. Previzibile au devenit şi veniturile agricultorilor, ceea ce le-a permis procurarea de mijloace tehnice performante, odată cu care s-au redus şi costurile lucrărilor.
Este adevărat că şi relaţia dintre producătorul de zahăr şi stat nu a fost una permanent însorită. Deşi zahărul autohton a beneficiat chiar de câţiva ani de regim de salvgardare, au fost şi guvernări care au dat atenţie problemelor acestei industrii dulci abia după mari presiuni din partea producătorilor. În plus, peste cultura strategică a nordului ţării a planat permanent pericolul avalanşei de zahăr din trestie, avalanşă care, odată ajunsă în Moldova, ar fi spulberat din calea ei întreprinderi de procesare, mii de hectare de sfeclă, mii de locuri de muncă şi mii de familii care îşi îmbrăcau copiii, îi hrăneau şi îi ţineau prin şcoli doar pentru că în toamnă primeau un ban pe sfeclă.
Deşi s-a scurs suficient timp în care multe din problemele industriei zahărului au fost soluţionate, tot în acest timp au apărut alte probleme. În prezent, se constată că piaţa zahărului din Moldova este afectată de costurile de producţie ridicate, de contrabandă prin regiunea transnistreană, şi de comerţul cu acest produs în bază de patente. Asta afirmă Uniunea Producătorilor de Zahăr din Moldova. În acelaşi timp, producătorii susţin că ar avea nevoie de subvenţii din partea statului, inclusiv pentru îngrăşăminte organice, ce ar spori recolta la hectar. Între timp, responsabili din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului declară că vor fi întreprinse toate procedurile necesare pentru susţinerea producătorilor locali.
Prognozele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADRM), arătau că anul acesta pot fi obţinute aproximativ 650 de mii de tone de sfeclă de zahăr din suprafaţa totală indicată a plantaţiilor de sfeclă, cu un randament mediu estimat de 40,6 t/ha, din care vor fi produse aproximativ 84 de mii de tone de zahăr. Faţă de anul trecut, suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr a scăzut cu 6 mii ha (27%), iar producţia de zahăr – cu 7,4 mii tone (8%).
În anul curent starea plantaţiilor de sfeclă a fost, în linii mari, satisfăcătoare. Doar în anumite zone, în special în raionul Făleşti, pe câmpurile întreprinderilor agricole individuale (nu mai mult de 10% din culturi), culturile rădăcinoase au fost afectate de putregaiul negru. Cu toate acestea, în anul curent, cel puţin până la acest moment, amploarea acestei probleme este cu mult mai mică, comparabil cu anul trecut.
Iată cum descrie situaţia în câmp, dar şi la procesatori Anatolie Gorodenco, un bun cunoscător al stării de lucru în acest sector: „Atunci când la începutul lunii august am realizat prognoza recoltei globale şi cea la hectar, după ploile abundente înregistrate în lunile iunie-iulie, aşteptam o recoltă record de 55-60 de tone la hectar, iar recolta globală a fost estimată la 550-560 de mii de tone numai pentru compania Sudzucker Moldova, iar dacă luăm în calcul şi cealaltă companie, Moldova-Zahăr, atunci estimările ajungeau la 800-900 de mii de tone.
Cu părere de rău, seceta care a parvenit pe parcursul lunii august şi septembrie, când practic nu au căzut precipitaţii productive, până la moment avem 70 de zile fără precipitaţii, cu excepţia unor microzone din nordul republicii, a afectat calitatea şi cantitatea de sfeclă pentru zahăr. Aparatul foliar şi sfecla au crescut masiv, dar seceta a influenţat negativ dezvoltarea rizocarpului. Pe mai multe suprafeţe, atât din zona Făleşti, cât şi din zona de nord, a început uscarea rizocarpilor în câmp şi putrefacţia lor. În prezent, avem o cantitate deosebit de mare de rizocarpi uscaţi sau semiuscaţi, putrezi şi, totodată, o parte dintre ei sunt veştezi. În acest context, ne străduim să mergem în întâmpinarea fermierilor, deoarece ei nu poartă nici o vină. Dar nici noi, procesatorii, nu putem să primim sfecla necondiţionat. Încercăm prin toate metodele să achiziţionăm producţia chiar dacă procentul de impurităţi este destul de mare, iar din sfecla putredă sau veştedă nu putem extrage zahăr. Cheltuielile sunt foarte mari. Dacă e să comparăm cu situaţia normală, atunci la moment avem cheltuieli de aproximativ 1,5-1,8 ori mai mari.
Situaţia creată este destul de complicată, fermierii sunt şi ei derutaţi. Dar împreună depunem eforturi pentru a depăşi aceste probleme. Am purtat discuţii cu fiecare producător în parte, am explicat de ce intervenim cu propunerea de a modifica preţul iniţial. Şi aceasta din cauza că avem o micşorare bruscă a preţului la zahăr atât în exteriorul ţării, mă refer la comunitatea europeană, cât şi pe piaţa internă. Dacă anterior exportam zahărul la preţul de 400-500 de euro tona, atunci la moment, preţul a scăzut până la 320-310 euro tona. În aceste condiţii nu reuşim să acoperim cheltuielile pentru materia primă, nemaivorbind de prelucrare, transportare, încărcarea sfeclei, care constituie sume enorme. În acest caz, compania suportă pierderi de circa 3 mii de lei la fiecare tonă de zahăr. Mai mult ca atât, în comunitatea europeană preţul la sfecla de zahăr este de 23 de euro, noi oferim 40 euro pentru fiecare tonă. Astfel, am propus să micşorăm preţul pentru a putea împreună depăşi situaţia creată”.
Potrivit reprezentanţilor companiilor producătoare de zahăr, dinamica negativă a producţiei în industrie se datorează mai multor motive de nivel paneuropean şi naţional. Aşadar, din cauza eliminării cotelor pentru producţia de zahăr în Uniunea Europeană, în ultimii ani, pe piaţa europeană există o ofertă în exces a acestui produs şi o reducere semnificativă a preţurilor. Acest lucru a condus la o reducere a ofertei de zahăr din Moldova în cadrul cotelor euro preferenţiale. Mai mult, din cauza lipsei subvenţiilor ţintite şi a celui mai mare preţ pentru sfecla de zahăr din Moldova (în comparaţie cu alte ţări din regiune), competitivitatea zahărului intern pe piaţa europeană este foarte problematică.
În plus, după cum au menţionat reprezentanţii companiilor producătoare de zahăr în cadrul unei reuniuni recente la MADRM, întreprinderile interne de profil se confruntă, de asemenea, cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte vânzarea zahărului din sfeclă pe piaţa internă, unde trebuie să „concureze” cu contrabandiştii şi comercianţii de zahăr care activează în bază de patente. Conform estimărilor experţilor, în ultimul an, zece mii de tone de zahăr de contrabandă au intrat pe piaţa din Moldova. Cota sa principală este vândută cu ridicata şi cu amănuntul de către deţinătorii de patente comerciale. Participanţii la şedinţă au convenit că vânzarea produselor alimentare pe baza unei patente este permisă numai dacă vânzătorul este producătorul acestora.
Constantin Olteanu
