Primii struguri prind luciu pe boabe şi, odată cu asta, ameninţă vinăriile din Moldova. Nu prea avem loc prin pivniţe, iar cifrele exporturilor din anul trecut încă nu au fost atinse. Masca pe care am tot purtat-o şi pe care încă o mai purtăm a tăiat din setea lumii. S-au consumat mai puţine băuturi alcoolice, iar incertitudinea care a cuprins lumea a strâns în îmbrăţişarea ei şi industria vinurilor.
Înainte de toate, reducerea consumului a fost generată de blocajele care s-au instituit asupra domeniului HoReCa. S-au închis cafenelele, terasele, restaurantele, hotelurile – toate, fără nicio excepţie fiind punctul în care se consumau vinuri. Fără ceremonii cu zeci şi sute de oameni aşezaţi la mese pe care sclipeau pahare mai mici sau mai mari. Pahare pentru vin. Şi pentru că toate acestea s-au întâmplat, vinurile nu au mai ieşit pe poarta fabricilor. Şi nu e vorba doar de consumul intern, ci mai ales de exporturi, cele care aduceau producătorilor mijloacele de care aceştia au nevoie pentru a investi în tehnologii, în capacităţi, în noi achiziţii de struguri.
Problema achiziţiilor reapare la orizonturi şi ea are două componente de bază. Prima: fabricile nu au mijloace pentru a procura struguri. A doua: fabricile au cramele pline cu vinuri care nu s-au vândut, deci nu au capacităţi pentru vinul nou. Ei bine, atunci când vorbim, despre bani, se poate apela la implicarea băncilor prin acordarea de credite în condiţii care le-ar permite producătorilor să revină la starea normală. S-ar putea implica şi statul, inclusiv prin subvenţionarea dobânzilor sau prin alte instrumente pe care le are la îndemână. Cât priveşte capacităţile, problema a fost destul de gravă şi în toamna anului trecut, iar seria de dezbateri desfăşurate cu sau fără participarea factorului ministerial, nu a identificat în mod clar o soluţie.
Vorbeam despre exporturi, iar acestea, aşa cum estimează experţii, ar putea fi cele mai mici din ultimii douăzeci de ani. Se estimează că anul curent exporturile nu vor depăşi o sută de milioane de dolari. Într-o notă informativă adresată Parlamentului de către IDIS Viitorul se spune că “sectorul viti-vinicol este ramura cea mai dependentă de export. Peste 85% din producţia viti-vinicolă este destinată exportului. Pandemia provocată de noul tip de coronavirus (COVID-19) şi carantina impusă de majoritatea partenerilor comerciali ai Moldovei, pun în pericol această ramură. Astfel, cel mai probabil, în 2020, exporturile care ţin de această ramură, se vor prăbuşi iarăşi, până la nivelul anului 1998, sub 100 de milioane de dolari”.
Potrivit experţilor IDIS, criza exporturilor va afecta nu doar vinificatorii, dar şi agricultorii, fabricile de sticlă, transportatorii şi alte ramuri conexe. Industria vinicolă din R.Moldova este unica ramură unde întreg ciclul de producţie este autohton. Toate verigile lanţului valoric, de la producerea butaşilor, până la turnarea vinului în sticlă, ţin de întreprinderile moldoveneşti din ţară.
Datele statistice arată că aceasta este cea de-a treia criză prin care trec vinificatorii în ultimii cincisprezece ani. Doar că primele două crize au avut la bază blocajele survenite pe piaţa din Est şi dependenţa producătorilor noştri de o singură destinaţie. Aceste turbulenţe au alimentat marele efort în vederea reorientării spre piaţa europeană, efort care a însemnat un plus de calitate pentru vinurile moldoveneşti, dar şi un plus de garanţie pe care o pot da pieţele europene. Ceea ce se întâmplă acum însă e o problemă care nu are Est şi nu are Vest.
În căutarea de soluţii, se identifică inclusiv creşterea consumului intern, însă soluţia nu e una cu efect determinant, aşa cum pe intern consumul de vinuri este foarte mic, fiind dominat de alte băuturi.
Ca şi acum un an, printre soluţii se regăseşte distilarea vinurilor, dar nu neapărat în vederea producerii divinurilor. Se propune, bunăoară, fundamentarea legislativă a obligaţiei de a include în produsele petroliere comercializate a unei cantităţi anume de BioEtanol. Din câte ştim, soluţia aceasta este folosită în Germania de către producătorii de zahăr, care pentru a evita suprasaturarea pieţei, transformă zahărul în BioEtanol, care, ulterior ajunge în rezervor.
Experţii IDIS afirmă că ultima măsură trebuie urgent realizată. Companiile vinicole au surplus de stocuri încă din perioada crizei din 2014- 2016. Întreprinderile viti-vinicole nu au lichidităţi, deoarece nu au reuşit să vândă producţia vinicolă. Unica soluţie de primire a lichidităţilor este transformarea unei cantităţi de vin în BioEtanol şi comercializarea lui în Republica Moldova. Însă, acest lucru poate fi realizat doar prin obligarea legală a companiilor petroliere să comercializeze BioEtanol prin amestecul lui cu alte produse petroliere.
Potrivit experţilor, “prin această normă legală, R. Moldova îşi va onora angajamentele luate faţă de UE, privind creşterea cotei produselor regenerabile în consumul energetic al ţării. Bugetul de stat nu va avea nici o pierdere ca rezultat al implementării acestei măsuri. Costurile vor fi incluse în preţul produselor petroliere. Consumatorii, tot nu vor simţi această creştere de preţ, deoarece în perioadele crizelor economice preţurile la produsele petroliere scad, iar majorarea neesenţială a preţului datorită BioEtanolului nu se va face simţită”.
De altfel, distilarea, ca soluţie a reducerii stocurilor, a fost atent analizată şi în alte state care îşi au hărţile acoperite cu podgorii.
Potrivit unor surse, acum câteva zile, guvernul francez a aprobat o măsură care are în vedere alocarea directă a 177 de milioane de euro pentru producătorii din sectorul viti-vinicol, inclusiv pentru distilarea de criză – se vor achita 78 de cenţi per litru producătorului care va trimite vinul său în distilare şi tot statul va plăti distilatorului pentru a-l transforma în alcool şi, ulterior, pentru a stoca acest produs.
Există şi intervenţii la nivel comunitar, cum ar fi măsuri excepţionale temporare de derogare de la anumite dispoziţii ale Regulamentului UE. Derogarea respectivă urmăreşte identificarea modalităţii de eliminare de pe piaţa Uniunii a unei părţi din cantităţile de vin care nu sunt comercializate şi nu pot fi depozitate în timpul pandemiei COVID. S-ar putea permite distilarea vinului din considerente legate de criză. Pentru evitarea denaturării concurenţei, alcoolul obţinut nu trebuie utilizat în industria alimentară şi a băuturilor, ci trebuie limitat în scopuri industriale, scopuri de dezinfectare, farmaceutice şi energetice.
Evident, Moldova ar trebui să preia până la urmă unul dintre modelele de abordare a crizei prin care trec producătorii de struguri şi vinificatorii. Cert e că timpul este limitat şi că toamna e chiar pe pagina următoare a calendarului.
Constantin Olteanu
