Interviu cu Natalia Iepuraş, administrator ZEL ”Ungheni-Business”
– Recent, ZEL”Ungheni-Business” şi-a marcat cea de-a 10-a aniversare. Care sunt cele mai importante realizări în această perioadă? Ce nu s-a reuşit şi de ce?
- Rezultatele frumoase pe care le-am obţinut se datorează, în primul rând, rezidenţilor zonelor economice libere, dar şi climatului economic favorabil pe care-l avem datorită autorităţilor publice locale şi centrale. În toţi aceşti ani, ZEL „Ungheni” şi-a demonstrat funcţionalitatea şi capacitatea de atragere a capitalului, acesta fiind direcţionat spre o dezvoltare durabilă a economiei locale, dar şi a celei naţionale.
Indicatorii economici înregistraţi la sfârşitul anului 2011 ne-au plasat pe primul loc, după volumul vânzărilor industriale, şi pe locul doi după numărul locurilor de muncă şi volumul de investiţii. Criza ne-a afectat şi pe noi. În 2009 am avut o scădere considerabilă, începând din 2010 se observă o redresare. Totuşi, cel mai bun, potrivit indicatorilor economici înregistraţi, este anul 2011.
Astfel, vânzările nete ale rezidenţilor au depăşit suma de 1 mld. lei, iar valoarea totală a investiţiilor atrase constituie 36 mil. dolari. Şi rezultatele trimestrului doi al anului curent sunt frumoase, investiţiile au atins cifra de 38 mil. dolari. Tot în această perioadă, vânzările nete au înregistrat o creştere de 1,12 ori comparativ cu perioada similară a anului trecut. Sunt rezultate foarte bune pentru o perioadă atât de scurtă. Deja am depăşit suma de jumătate de miliard de lei pentru vânzări. Pentru anul curent preconizăm rezultate mult mai bune comparativ cu 2011 – circa 1,5 mld. lei vânzări din zona economică liberă.
Cât priveşte nereuşitele sau lucrurile nefinisate, nu cred că le avem. Cel puţin, nu la nivel macroeconomic. Altceva este că agenţii noştri economici se plâng de lipsa forţei de muncă calificate. Trebuie să recunoaştem că aceasta e o problemă nu doar pentru ZEL ”Ungheni-Business”, ci pentru toate celelalte zone, fiindcă orice investitor are nevoie de specialişti calificaţi cu experienţă de muncă. Cred că, până la urmă, este o problemă rezolvabilă. Unii rezidenţi au deschis chiar nişte centre proprii de instruire a personalului, direct la fabrică. În ceea ce priveşte managementul întreprinderii, sunt recrutaţi specialişti din Bălţi, Chişinău sau chiar de peste hotare.
Să nu uităm că ZEL ”Ungheni-Business” a fost creată în baza întreprinderilor deja existente. Acestea prestează, la ora actuală, servicii de arendă. Spre deosebire de alte ZEL-uri, la Ungheni există o diversificare – avem agenţi economici care prestează servicii de arendă şi agenţi economici care produc, nemijlocit.
În cei 4 ani de când sunt în funcţie de administrator al zonei, am făcut „curăţenie” în rândul rezidenţilor. Consider că e mai bine să fie puţini şi să muncească eficient, decât să fie mulţi şi să ne lăudăm doar cu numărul lor mare. Acum avem 37 de agenţi economici şi unul în proces de lansare.
– Atât investitorii, cât şi mediul de afaceri autohton se plâng, de cele mai multe ori, de o slabă infrastructură a ţării, de corupţie, birocraţie sau imperfecţiuni legislative, considerându-le nişte bariere în dezvoltarea economică durabilă. Care sunt problemele specifice ZEL-„Ungheni”?
– Provocările legislative sau fiscale nu sunt atât de mari, încât să ne plângem că nu pot fi soluţionate. Se pot rezolva în comun cu colaboratorii de la serviciul vamal, organele de control etc. Periodic, organizăm mese rotunde la care discutăm acest aspect al activităţii rezidenţilor noştri şi căutăm în comun rezolvarea acestora.
Este mai avantajos pentru agenţii economici, fiindcă noi ca organ administrativ dialogăm cu organele de control, după care înştiinţăm rezidenţii despre eventualele identificări. Pe lângă aceasta, conform legislaţiei, la verificări trebuie să fie prezent un reprezentant al administraţiei ZEL. Avem controale planificate peentru un an calendaristic, care sunt aprobate de către Guvern. Alte controale nu pot şi nu trebuie să pericliteze activitatea agenţilor. Investitorul a venit să facă afaceri, dar nu să fie verificat la nesfârşit. Altceva este că la noi oamenii vor salarii mari.
– Ce avantaje, în afară de cele fiscale, ar putea atrage investitorii în ţara noastră sau, bunăoară, spre ZEL-”Ungheni”? Înţeleg că nu prea mai sunt de găsit braţe ieftine de muncă, moldovenii caută o remunerare mai aproape de cea europeană. Ce altceva le propunem?
– Aş menţiona, în primul rând, facilităţile vamale şi cele zonale pe care le au rezidenţii ZEL. Forţa de muncă ieftină este, într-adevăr, un avantaj esenţial şi rămâne încă pe prim-plan în atragerea investitorilor. Ei fac economii pe seama aceasta, de la un salariu de 3 mii euro la unul de 300 euro cu cât sunt remuneraţi angajaţii zonelor economice libere din RM. Beneficiile pentru investitori sunt aceste salarii mai mici pentru angajaţi şi facilităţi la import şi export, graţie lipsei de taxe vamale. Urmează cota 0 la TVA. Chiar dacă din 2011 a fost introdus impozitul pe venit şi pentru rezidenţii ZEL, acesta este redus la jumătate şi constituie 6%.
– Ce aşteptări are ZEL-„Ungheni”? Au loc negocieri cu potenţiali investitori? Care este volumul de investiţii ce ar putea fi atras de pe urma acestor colaborări?
– Avem acum în lansare proiecte mai bune, după părerea mea. E vorba, de exemplu, de Euro Years, o companie belgiană, care se va ocupa de producerea fibrelor sintetice pentru industria de textile. Este un proiect în premieră pentru Republica Moldova. Chiar şi în ţara vecină, Ucraina, există o singură fabrică de producere a fibrelor sintetice. Investiţiile acestei companii vor depăşi suma de 6 mil. de dolari la etapa iniţială, compania va avea circa 100 de angajaţi la un salariu de până la 4500 de lei. În zona noastră se vor produce numai fibre sintetice. Conform proiectului, 30% din producţie vor fi achiziţionate de producătorul local de covoare, Moldabela SRL. Restul producţiei va fi exportat.
Un alt agent economic pe care îl aşteptăm să se lanseze este compania de produse cosmetice Ruby Rose, care îşi va începe activitatea până la finele anului curent.
CAM SRl, o întreprindere italiană, intenţionează, de asemenea, să deschidă o filială în Republica Moldova. Activitatea acesteia va fi producerea utilajelor de încasare, selectare şi fărâmiţare a deşeurilor de construcţie. Este un proiect, cu adevărat, grandios ca investiţie şi ca realizare, dar ţine încă de viitor. La etapa iniţială e vorba de mai mult de 1 mil. euro. Ei preconizează vânzări de 5 mil. euro anual.
Când s-a decis formarea acestor zone, a fost invocat motivul reformării economiei, de la consum la producere şi exporturi. În ce măsură acest scop este realizat? Totuşi, ZEL-urile au un potenţial limitat de producere, dar şi de resurse umane.
Zona noastră pune accent anume pe proiecte economice de producere industrială. Avem şi produse care se importă în RM şi apoi se exportă, însă aceste operaţiuni nu au o pondere mare în activitatea rezidenţilor.
Anterior, exista un impediment serios pentru producătorii industriali din zona economică liberă şi anume, restricţii la import şi export. Era un raport de 30% la 70% care trebuia respectat cu stricteţe. Situaţia a fost depăşită, restricţia s-a anulat definitiv. Acum, agentul economic decide singur cât exportă sau nu.
– În opinia Dvs., ce impact are o zonă economică liberă asupra procesului de integrare a economiei naţionale în sistemul relaţiilor economice externe?
– Chiar dacă unii experţi economici blamează conştient conceptul zonelor economice libere şi le cataloghează drept proiecte de termen scurt, acestea au un impact foarte pozitiv asupra economiei naţionale per ansamblu. Vreau să remarc că cei care au elaborat diverse studii pe problema ZEL-urilor, nu cunosc situaţia reală. Sunt lucrări elaborate mai mult din birou.
Chiar dacă nu toate ZEL-urile din ţară sunt funcţionale, cele care înregistrează indicatori economici pozitivi au avut o pondere de 9% din totalul de exporturi în 2011. E un indicator foarte bun. Acele zone funcţionale au o poziţie foarte bună în economia RM şi trebuie depus efort ca să fie menţinute, pentru a crea un climat economic favorabil pentru investitori.
Un rezultat demn de atenţie este valoarea taxelor achitate în bugetul republican şi în cel local. Doar pentru 2011, ZEL-„Ungheni” a achitat taxe la bugetul de stat în valoare de 36,5 mil. lei, aceasta înseamnă o generare de 17,6% din impozitele colectate în raionul Ungheni, 67,2% din investiţiile efectuate şi 53,4% din vânzări efectuate. În ZEL-„Ungheni” sunt mai multe investiţii făcute decât în raionul Ungheni, în general.
Şi economia locală se dezvoltă foarte mult. Spre exemplu, a fost construit un hotel nou în zona ZEL care are mereu are clienţi. Magazine deschise pe lângă noi, frizerii, asistenţe medicale. A adus la o dezvoltare economică şi a agenţilor economici din preajma noastră. Are de câştigat nu doar ZEL-ul, ci zona în întregime.
– Câţi angajaţi are ZEL-Ungheni astăzi şi care este necesarul pentru suplinirea cererii de lucrători? Care este salariul mediu oferit acestora?
– Actualmente sunt angajate 2085 persoane de către cei 37 de rezidenţi ai zonei. Ştiu că Lear Corporation are nevoie de aproximativ 300 de angajaţi. Salariul mediu, oferit de rezidenţi este de 4 mii de lei, deşi eu pun la îndoială acest lucru. Cred că o să verificăm suplimentar atunci când vor fi prezentate dările de seamă ale rezidenţilor.
– Anterior se vorbea că Lear Corporation ar avea intenţia să mai deschidă o fabrică la Ungheni. Mai este de actualitate acest subiect? Când şi-ar putea începe activitatea această unitate?
– Nu trebuia să fie deschisă la Ungheni, se căuta, de fapt, o altă zonă a ţării. Eventual, era vorba de Chişinău, apoi Orhei, Bălţi... Din păcate, această întreprindere a ales oraşul Iaşi (România), afacerea este, deocamdată, în fază de proiect. Însă Lear Corporation intenţionează, totuşi, să deschidă încă o fabrică şi în Republica Moldova. Poate chiar în zona economică liberă de la Bălţi. Anul acesta se poartă negocieri. Cred că pe la începutul anului viitor, o să fie mai multă claritate privind acest subiect.
A dialogat Lilia Platon
