Aţi avut vreodată senzaţia că suntem sortiţi să dăm mită? Nu de alta, dar nu obţii ceea ce-ţi doreşti, eşti purtat din cabinet în cabinet sau nu scapi de control. Şi asta cu tot cu reducerea drastică a controalelor de stat şi crearea ghişeelor unice, care de aceea au şi fost create pentru a elimina întâlnirea cu funcţionarul sau un oarecare prestator de serviciu, care după ce ascultă cererea, îţi sugerează, printre altele „dar ştii că costă”.
După schimbările care au tăiat “ca în carne vie” din corupţie, ne-am trezit în plină reformă, cu aceleaşi metehne care ruinează din interior credibilitatea chiar a unor instituţii sau a unei tagme în genere.
Fiecare a doua persoană consideră că în Republica Moldova nu există nici o instituţie publică care să nu fie coruptă. Iar fiecare al treilea cetăţean şi o treime din antreprenori consideră corupţia drept o foarte gravă problemă. Acestea sunt doar câteva din concluziile Studiului de evaluare a impactului Strategiei Naţionale de Integritate şi Anticorupţie, efectuat de Centrul de Analize şi Investigaţii Sociologice, Politologice şi Psihologice CIVIS. Cercetarea a fost comandată de PNUD Moldova, în cadrul unui proiect finanţat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei.
Este o concluzie generală. Moldovenii par a fi condamnaţi la mită. Şi asta în pofida efortului, la prima vedere, tot mai neîndurător, de combatere a corupţiei şi stârpirii mitei. Realitatea din spatele cifrelor este dramatică. Autorii cercetării PNUD estimează volumul mitei la 405 milioane de lei.
„Aceasta ar însemna o valoare similară a bugetului municipiului Bălţi aprobat pentru anul 2017, care este de 430 milioane lei sau o valoare de 2,28 ori mai mare decât cheltuielile destinate pentru protecţia mediului pentru 2018, în valoare de 176,6 milioane lei, sau două treimi din cheltuielile prevăzute pentru apărarea naţională, în valoare de 629 milioane lei”, explică Ruslan Sinţov, directorul Centrului CIVIS.
E greu să crezi că plătim o mită, echivalentă cu bugetul anual al municipiului Bălţi, al doilea ca mărime din Republica Moldova? Sau că banii pe care îi scoatem din buzunarul nostru şi care în fine ajung în buzunarul funcţionarului, a medicului, a celui care îţi eliberează un act sau te verifică la hotare ajunge pentru cel puţin doi ani ca să protejezi mediul? Este vorba, probabil, de „mita de câteva sute sau mii de lei”, dar nu de cea de milioane, pe care le plătesc doar „casele mari” sau, direct fie spus, rechinii business-ului care, de fapt, tot mai des nimeresc în plasa organelor anticorupţie.
Cine sunt cei mai mari „beneficiari de mită”, în opinia respondenţilor? Cel puţin jumătate din populaţie sau mediul de business declară că următoarele instituţii sunt destul de sau foarte corupte: partidele politice, instituţiile medicale, Serviciul Vamal, Parlamentul, Guvernul/ministerele, poliţia, instanţele de judecată, Procuratura Generală şi cele teritoriale, Poliţia de Frontieră. La polul opus în răspunsurile populaţiei se situează autorităţile publice locale de nivelul unu şi inspecţiile anti-incendiare, iar în viziunea business-ului – băncile, ONG-urile, Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină.
Evident, unii dintre cei vizaţi vor spune că nu este chiar aşa. Dar se întâmplă ca şi în cazul sărăciei, cifrele arată că avem mai puţini săraci, iar sondajele denotă că mai multă lume afirmă că este săracă. Este adevărat că, de cele mai multe ori, percepţia unui fenomen şi statistica sunt două lucruri diferite. Dar de la datele statistice până la indicele percepţiei este doar un pas foarte mic.
De câte ori plătim mită? Potrivit datelor cercetării, frecvenţa medie a mitei oferite reprezentanţilor instituţiilor publice cu care au interacţionat respondenţii a fost de 3,7 ori pentru populaţia generală şi 6,1 ori în cazul agenţilor economici. „Cu alte cuvinte, o persoană fizică a oferit în medie mită de 3,7 ori, iar un agent economic a oferit mită de 6,1 ori la una sau mai multe entităţi publice în decursul unui an”, explică Ruslan Sinţov. Întrebarea este: şi atunci care este efectul sau randamentul ghişeelor unice create de diferite instituţii?
Cât plătim? Cercetarea arată că, deşi agenţii economici plătesc mită mai frecvent, în buzunarul coruptului „în lege” ajung mai mulţi bani de la populaţie. Volumul estimat al mitei (în bani şi bunuri), oferite în decursul a 12 luni de la perioada realizării studiului a fost de 278 milioane lei din partea populaţiei şi 127 milioane lei din partea agenţilor economici. Valorile minime şi maxime ale plăţilor neformale în formă de bani au variat între 100 lei şi 500 000 lei în cazul agenţilor economici şi între 50 lei şi 8 000 lei în cazul populaţiei generale. În cazul populaţiei, 71% din volumul estimat al mitei raportate a revenit instituţiilor medicale, 8% instituţiilor de învăţământ şi alte 5% instanţelor de judecată.
Majoritatea agenţilor publici confirmă că în instituţiile publice se întâmplă incidente de integritate, însă acestea sunt, de regulă, sancţionate. Percepţia populaţiei şi a mediului de afaceri este diferită: cei mai mulţi dintre ei sunt convinşi că în prezent nu se întreprind suficiente măsuri pentru a descuraja implicarea agenţilor publici în acte de corupţie, iar cazurile de sancţionare sunt extrem de rare. Potrivit opiniilor a 78 la sută din populaţie şi 68 la sută din business, aceştia sunt rar/foarte rar/niciodată sancţionaţi de conducătorii lor pentru acte de corupţie.
În acest context, lupta cu corupţia în Republica Moldova este considerată a fi deloc/nu prea eficientă (82 la sută din populaţie şi 75 la sută din business).
Chiar dacă plătesc mii de lei, agenţii publici, precum şi populaţia şi mediul de afaceri preferă să nu raporteze actele de corupţie, pentru că se simt neprotejaţi în cazul denunţării acestora. Astfel, patru din cinci respondenţi nu au denunţat actele de corupţie cu care s-au confruntat în ultimele 12 luni.
Respondenţii au o atitudine negativă cu privire la plăţile neformale şi, de regulă, nu recurg la metode neoficiale de soluţionare a problemelor în interacţiunea cu agenţii publici (73% din populaţie şi 76% din business).
Totuşi, studiul atestă un nivel scăzut al stabilităţii valorilor anticorupţie în rândul populaţiei şi agenţilor economici: doar 45% din populaţia generală şi 61% din agenţi economici consideră inacceptabile orice situaţii de corupţie. În cazul populaţiei, nivelul de stabilitate a valorilor anticorupţie este mai mare pentru persoane în etate (53%), rezidenţii regiunii Centru (54%), persoane care nu s-au confruntat cu acte de corupţie (51%).
Pe de altă parte, atât populaţia generală, cât şi agenţii economici sunt conştienţi că mituirea atrage după sine pedepsirea ambelor părţi implicate.
În ceea ce priveşte încrederea în Centrul Naţional Anticorupţie, 4 din 10 moldoveni şi fiecare al doilea om de afaceri a menţionat că are „destulă încredere/foarte mare încredere” şi „oarecare încredere”. La fel, 99% din populaţie şi 100% din business cunosc despre activitatea CNA. Modalitatea preferată de majoritatea respondenţilor (66% din populaţie şi 65% din business) pentru a raporta actele de corupţie este linia naţională anticorupţie.
Datele din raport au fost colectate în perioada 14 noiembrie 2017 – 1 februarie 2018. Studiul CIVIS a fost realizat în baza a trei sondaje naţionale reprezentative.
Vlad Bercu
