Statisticile arată tot mai bine. Economia este în creştere. Încasările la buget sunt peste cele planificate. Rata inflaţiei este în scădere. Comerţul exterior va atinge noi recorduri, mai ales exporturile pe direcţia pieţei Uniunii Europene.
Însă, în pofida unor progrese marginale pe plan economic (creşterea economică în jur de 4 la sută, stabilizarea inflaţiei şi a sistemului financiar), s-au menţinut constrângerile fundamentale care au împiedicat o ameliorare sesizabilă a stării ţării şi a calităţii vieţii oamenilor, se constată în Raportul de Stare a Ţării 2018, lansat de Centrul Analitic Independent „Expert Grup”.
„La suprafaţă vedem o stabilizare a situaţiei economice a Republicii Moldova, cu o creştere de 4-5 la sută a PIB. Dar în ce măsură această stabilizare este durabilă şi calitativă? Din punctul nostru de vedere, creşterea economică este relativ slabă şi nesustenabilă. Republica Moldova are nevoie de o creştere de 7-8 la sută anual pentru a ajunge la nivelul tendinţelor de creştere din ţările Europei Centrale şi de Est”, a afirmat Andrian Lupuşor, director executiv „Expert Grup”.
Potrivit acestuia, „stabilitatea şi creşterea economică de suprafaţă din Republica Moldova nu este una sustenabilă şi ascunde pericole post-electorale. Republica Moldova trebuie să „de-off-shorizeze” investiţiile, în special, în privatizarea activelor de stat”.
Unul dintre factorii esenţiali care au permis în ultimii ani economiei să crească şi să se diversifice este accesul facilitat pe piaţa europeană, a menţionat Adrian Lupuşor. Expertul însă a spus că impactul net al Acordului de Liber Schimb cu UE este încă „destul de modest în raport cu potenţialul său. Producătorii moldoveni au încă multe de făcut pentru a valorifica integral oportunităţile comerciale oferite de piaţa europeană”.
Unul dintre motivele pentru care producătorii autohtoni nu pot valorifica pe deplin oportunităţile oferite de ZLSAC îl constituie lipsa investiţiilor. În perioada ultimilor 15 ani, insuficienţa de investiţii a influenţat semnificativ dezvoltarea noilor capacităţi de producţie, iar acestea în lanţ, au limitat extinderea şi diversificarea exporturilor.
Niciodată, din anul 2000 încoace, economia moldovenească nu a trecut printr-o criză investiţională atât de lungă şi de profundă, menţionează „Expert Grup”. Investiţiile în active imobilizate, atât în sectorul privat, cât şi în cel public, au scăzut dramatic în anii 2015–2016, cu 20 la sută faţă de nivelul din 2014. Aproape că a stagnat în 2017, când creşterea a fost de doar 1 la sută faţă de anul precedent. Deficitul de investiţii „afectează perspectivele privind creşterea economică durabilă, înainte de toate, pentru că subminează procesul de dezvoltare a capacităţilor noi de producere”.
„Republica Moldova nu investeşte suficient, iar pentru a recupera decalajul cu ţările din regiune este necesar un efort major în acest sens. Investiţiile se fac de fapt din resursele proprii ale companiilor şi nu din credite bancare – este un model firesc pentru ţările la etapa timpurie a tranziţiei, etapă care şi-a epuizat potenţialul şi, în continuare, acest model nu va mai fi durabil”, a apreciat Valeriu Prohniţchi, director de program „Expert Grup”. Doar 20 la sută din investiţiile din Republica Moldova merg către agricultură şi industrie, adică către sectoarele care produc. Alte 20 la sută sunt orientate către domeniul construcţiilor, domeniu care nu aduce practic plusvaloare economică. În opinia expertului, “Republica Moldova nu doar are nevoie de mai multe investiţii străine, dar are nevoie şi de mai mulţi investitori”.
„Autorităţile Republicii Moldova au depus eforturi importante pentru crearea unui mediu de afaceri atractiv şi atragerea de investiţii private interne şi externe. Republica Moldova a înregistrat creşteri în jur de 5 la sută anual, cu perioade mai bune sau altele de criză”, subliniază Vasile Vulpe, şef de direcţie la Ministerul Economiei şi Infrastructurii. Potrivit acestuia, printre provocările cele mai importante care stau în calea investiţiilor „este sistemul educaţional care nu este racordat la necesităţile pieţei muncii; accesul la finanţare cu accent pe reforme care ar aduce competiţie între bănci şi ar micşora riscurile pentru creditori; infrastructura precară, cu accent pe necesitatea de investiţii în drumuri; crearea unui mediu de afaceri atractiv care să ofere stabilitate, predictibilitate şi încredere pentru cel care dezvoltă afaceri”.
Directoarea Agenţiei de Investiţii, Rodica Verbeniuc, declară că „Republica Moldova trebuie să fie deschisă spre noi pieţe şi noi industrii. O oportunitate relevantă pentru Republica Moldova este turismul, domeniul care, de rând cu TIC, investiţiile în agricultură şi industrie, pot atrage investiţii importante în Republica Moldova. Turismul la nivel global este pe locul trei ca industrie cu cel mai mare ritm de dezvoltare în regiune. Fiecare 30 de turişti noi duc la crearea unui loc de muncă. 30 la sută din serviciile globale constituie veniturile din turism. În anul 2013 Republica Moldova era în lista ţărilor nerecomandate pentru a fi vizitate, iar zilele trecute publicaţia Insider a recomandat Republica Moldova printre primele cinci destinaţii de vizitat”.
Zonele Economice Libere (ZEL) sunt o destinaţie atractivă pentru investitori. „Ne dorim investiţii calitative. Criticii Zonelor Economice Libere spun că se foloseşte forţă de muncă ieftină, că nu se aduce prea multă valoare adăugată. Am pornit de foarte jos, după dezastrul din anii 90 şi ridicăm industria de la zero, nu putem sări imediat la o clasă superioară. ZEL Bălţi în nouă luni a avut o creştere de 50 la sută a numărului de angajaţi, o creştere de 50 la sută a producţiei industriale şi 24 la sută creştere a investiţiilor. Către finele anului 2019 vor fi 15 mii angajaţi, iar volumul producţiei se va dubla, până la 8 miliarde lei”, spune Ion Tornea, directorul adjunct al Zonei Economice Libere Bălţi.
Alte constrângeri majore ţin de tendinţele demografice îngrijorătoare şi emigrarea populaţiei cu vârsta aptă de muncă, care se transpun în presiuni bugetare inevitabile, determinate de scăderea populaţiei ocupate şi creşterea numărului de pensionari.
Economistul Centrului Analitic Independent “Expert Grup” şi coautor al publicaţiei, Iurie Morcotîlo, menţionează că „într-un singur deceniu, numărul pensionarilor a crescut cu 23 la sută, de la 528 mii în 2007 la 652 mii în 2017, tendinţă care va continua şi în anii următori. Ridicarea pragului de pensionare oferă mai mult un respiro decât o soluţie pentru problemele cu care se confruntă sistemul public de pensii. Schimbările demografice vor amplifica presiunea şi asupra sectorului de protecţie a sănătăţii, precum şi asupra bugetelor locale, în special, în lumina faptului că o bună parte din populaţia de vârstă înaintată va locui solitar şi va avea nevoie de acces la servicii de suport social”.
Se impune revederea fundamentală a modelului de creştere economică a ţării, prin extinderea şi diversificarea exporturilor pe calea modernizării infrastructurii calităţii şi implementarea standardelor UE de securitate şi calitate. De prin anii 2009–2010 se vorbeşte şi nu doar la nivel de experţi, dar şi oficial, despre necesitatea schimbării modelului de creştere economică. Lucrurile nu se schimbă, iar dacă şi avem unele progrese pe anumite segmente, ele nu sunt de natură să aibă un impact ce ar duce la schimbări profunde.
Autorii Raportului consideră că „este important ca şi asociaţiile de producători să se implice mai activ în promovarea ZLSAC, iar Guvernul să renegocieze condiţiile de acces pentru produsele agroalimentare autohtone care se confruntă cu bariere mult prea limitative pe piaţa UE, cum ar fi contingentele tarifare pentru unele produse. De asemenea, este important ca autorităţile să continue eforturile de liberalizare a accesului pe alte pieţe, în special, pentru produsele agricole. În acest context, este important ca relaţia comercială cu Rusia să fie eliberată de orice substrat politic şi în pofida riscurilor, să fie continuate eforturile de negociere a unor acorduri adiţionale de liber schimb cu China, Elveţia, Canada, Israel şi unele ţări din Orientul Apropiat”.
Creşterea substanţială a exporturilor va fi posibilă doar cu condiţia creşterii investiţiilor, în special, a celor străine. Prin urmare, este necesar de identificat noi factori de atractivitate investiţională pentru ţară. În Republica Moldova, elementele esenţiale ale politicii de atragere a ISD sunt facilităţile fiscale şi vamale, oferite în cadrul ZEL-urilor, precum şi costul relativ mic al forţei de muncă şi la fel de relativa sa disponibilitate. Este evident că relevanţa costului şi a disponibilităţii forţei de muncă ar putea să scadă în timp, ca urmare a emigraţiei şi a presiunilor în creştere asupra pieţei muncii.
Având în vedere faptul că unul dintre principalii factori ai impulsionării activităţii investiţionale este volumul vânzărilor, este necesară promovarea integrării comerciale internaţionale, prin sporirea eficienţei managementului la nivel de firmă şi prin dezvoltarea accesului populaţiei la creditele de consum, consideră economiştii de la „Expert Grup”. Trebuie de îmbunătăţit în continuare accesul firmelor la creditul bancar pe termen lung, în special, pe fundalul intermedierii financiare extrem de scăzute din ţara noastră, după criza bancară din 2015.
Deşi reforma sectorului educaţiei vocaţionale este văzută de Guvern drept una dintre priorităţile-cheie, „învăţării pe durata vieţii îi este acordat, în mod incorect, un rol secundar. Or, forţa de muncă deja activă economic rareori revine în educaţia formală pentru a-şi ridica nivelul de calificare sau pentru respecializare”.
Sporirea activităţii investiţionale în Republica Moldova poate fi obţinută şi prin reformele ce ţin de îmbunătăţirea modului de funcţionare a pieţei muncii, şi anume, prin liberalizarea atentă a acesteia, îmbunătăţirea calităţii politicii concurenţiale şi combaterea ocupării informale.
Potrivit Raportului, totuşi, politicile menite să impulsioneze investiţiile ar trebui să includă, în mod prioritar, acţiuni de stimulare a investiţiilor în capitalul uman, cel de care depinde productivitatea muncii şi competitivitatea economiei. În orice economie, creşterea investiţiilor în capitalul fix nu este durabilă, dacă nu este însoţită şi de investiţii în capitalul uman. În acest sens, sunt necesare reforme structurale profunde, în special, în sectoarele educaţionale vocaţionale şi terţiare, în vederea sporirii eficienţei investiţiilor publice şi private în aceste domenii şi pentru ancorarea mai bună a ofertei educaţionale cu cererea pentru forţa de muncă din partea sectorului real.
Vlad Bercu
