Interviu cu Viorel Morari «Deocamdată nu putem afirma că în spatele acţiunilor îndreptate împotriva a patru bănci s-ar afla aceleaşi persoane»

Interviu acordat agenţiei INFOTAG de către adjunctul procurorului anticorupţie, Viorel Morari

– Dle Viorel Morari, recentele acţiuni îndreptate împotriva a patru bănci – Moldova-Agroindbank, Universalbank, Banca de Economii şi Victoriabank – şi asupra unei companii de asigurări, ASITO, soldate cu preluarea acţiunilor acestora, se încadrează în noţiunea clasică de “atac raider”?

– De fapt, noţiunea “atac raider” nu există în legislaţia naţională şi pun la îndoială faptul că ar exista şi în alte ţări. Poate exista însă un fenomen raider.

– Din punct de vedere juridic, cum pot fi calificate cele ce s-au întâmplat în lunile iulie-august curent la aceste instituţii?

– Este o bănuială de săvârşire a unei acţiuni de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. Dacă ne referim, în particular, la cazul Moldova-Agroindbank, unde au fost preluate circa 28% din acţiunile băncii, care aparţineau la cinci agenţi economici străini şi unei persoane fizice tot din străinătate, atunci acţiunile au fost preluate prin intermediul unei hotărâri a arbitrajului din Sankt -Petersburg. Pe moment, în cadrul urmăririi penale, se verifică dacă a existat, într-adevăr, o asemenea hotărâre, precum şi temei pentru emiterea acesteia. De asemenea, în cadrul urmăririi penale s-a constatat că hotărârea respectivă, care a fost pusă în aplicare printr-o încheiere a judecătorului Curţii de Apel Bender din Căuşeni, a fost ilegală, deoarece judecătorul respectiv nu a fost în drept să examineze o asemenea acţiune civilă. Acest lucru ţinea de competenţa Curţii de Apel Economice. El trebuia să-şi decline competenţa, fapt pe care nu l-a făcut.

Motiv pentru emiterea hotărârii de Sankt-Petersburg a constituit invocarea anumitor datorii. Pe moment, noi nu putem spune cu certitudine dacă aceste datorii, într-adevăr, au existat sau nu. Aspectul în cauză se studiază, iar în acest sens a fost formulată o cerere de comisie rogatorie la Sankt-Petersburg. Mai mult decât atât, am obţinut bani de la Guvern pentru ca procurorul şi ofiţerul de urmărire penală să se deplaseze personal acolo. Deocamdată, deplasarea la Sankt-Petersburg este inoportună, deoarece organele de anchetă din Rusia nu au identificat dosarul propriu-zis, precum şi nici judecătorii care au adoptat decizia. S-a stabilit că la Sankt-Petersburg există peste 200 de persoane cu acelaşi nume şi prenume ca şi al celor trei judecători care au adoptat decizia respectivă. Partea rusă a mai comunicat că arbitrajul nu are o listă a tuturor arbitrilor care pot participa la examinarea cazurilor ad-hoc.

În cadrul urmăririi penale se examinează mai multe versiuni ale celor întâmplate, printre care nu se exclude şi faptul că acţionarii despăgubiţi ai Moldova-Agroindbank ar fi luat bani pentru vânzarea acţiunilor, după care au declarat că au fost supuşi aşa-numitului “atac raider”. Absolut orice este posibil. Agenţii economici deposedaţi de acţiuni nu au sediul sau domiciliul în R. Moldova, prin urmare, noi nu cunoaştem nimic despre ei. A fost necesar a întocmi comisii rogatorii în mai multe state – Rusia, Olanda, Slovenia şi Ucraina. Dosarul este unul complicat. Cel mai deranjant este faptul că au fost făcute declaraţii potrivit cărora procuratura nu a întreprins nimic în aceste cazuri. În realitate, procuratura a fost primul organ care a reacţionat, urmărirea penală în cazul Moldova-Agroindbank fiind pornită pe 1 august. Tot în aceeaşi zi ne-am străduit să punem sub sechestru acţiunile băncii, deşi nu aveam un tablou clar al situaţiei. Procuratura a întreprins ceea ce era posibil la prima etapă – a stopat acţiunile de deposedare.

– Care este viziunea Procuraturii Generale faţă de aceste atacuri?

– Procuratura consideră că subiectul este politizat excesiv, fapt care ne împiedică să desfăşurăm normal urmărirea penală. Mai mult, prin declaraţiile care se fac este prejudiciată desfăşurarea urmăririi penale. Unii politicieni au făcut anumite declaraţii politice referitor la aceste cazuri de escrocherie, iar mie, în calitate de procuror responsabil de investigarea lor, mi s-a creat impresia că ei cunosc circumstanţele săvârşirii faptei. Prin urmare, era iminentă interogarea lor în calitate de martori. Până în prezent am reuşit să-l audiem doar pe deputatul PLDM, Valeriu Streleţ, pornind de la declaraţiile publice făcute de acesta. El a declarat că “PLDM are probe că unele instituţii ale statului au admis anumite carenţe în activitatea lor” şi că “procurorul general urmează să fie demis”.

Surprinzător însă, în cadrul audierilor, el a declarat că nu cunoaşte absolut nimic despre circumstanţele cazului. Mai mult, el s-a arătat indignat de faptul că a fost citat pentru audieri.

Deputatul PCRM, Mark Tkaciuk, a fost citat de trei ori, acesta însă nu s-a prezentat pentru audieri. El a declarat că “este vorba de nişte reglări de conturi între bandiţi”. Asta presupune că el cunoaşte atât părţile vătămate, cât şi pe potenţialii bănuiţi.

În ceea ce priveşte audierea premierului Vladimir Filat, aceasta nu a avut loc, deocamdată. Pentru a nu crea anumite incomodităţi în activitatea premierului, acesta a fost informat despre faptul că sunt dispus să mă deplasez personal la locul şi ora stabilită, pentru a-l audia în calitate de martor. Sunt în aşteptare. Necesitatea de a-l audia pe premier a apărut tot în rezultatul declaraţiilor publice pe care le-a făcut. Premierul a declarat că este vorba de “atacuri raider” şi că el cunoaşte cu certitudine cine stă în spatele lor. În cadrul unei emisiuni, Vladimir Filat a spus că el consideră că, de fapt, “raiderii urmează să fie audiaţi”. În acest context, întrebarea mea este: de unde procurorii să ştie care sunt raiderii, din moment ce cei care declară că ştiu acest lucru nu vor să colaboreze cu organele de anchetă?

Legea spune că nu putem purcede la recunoaşterea şi audierea în calitate de bănuit a persoanelor potenţial implicate doar în baza unor presupuneri, care nu sunt documentate fie cu declaraţiile martorilor, fie cu rezultatele activităţii operative, fie cu alte circumstanţe. Respectiv, pentru a obţine anumite rezultate, avem nevoie de colaborare din partea tuturor celor care deţin, cel puţin, nişte informaţii referitor la aceste cazuri, nu doar de declaraţii politice.

Părţile vătămate în cazul Moldova-Agroindbank au fost citate, dar nu au fost audiate pentru că se află în străinătate.

În acest sens, cât de posibilă este audierea părţilor vătămate în cazul Moldova-Agroindbank în viitorul apropiat? La prima vedere, se pare că acţionarii deposedaţi, în primul rând, ar trebui să fie interesaţi de investigarea acestui caz şi de elucidarea tuturor circumstanţelor. Dar se creează impresia că aceşti acţionari doresc doar să-şi recupereze acţiunile, preferând să-şi păstreze anonimatul.
Au fost formulate comisii rogatorii în Olanda şi Slovenia pentru audierea părţilor vătămate în cazul Moldova-Agroindbank şi elucidarea circumstanţelor cauzei. Totul depinde de abilitatea organelor competente din aceste ţări de a interoga acţionarii în calitate de părţi vătămate.

– Premierul a calificat chiar din start aceste acţiuni ca fiind “atacuri raider”. Cât de corect a fost să se facă acest lucru înainte ca instanţa de judecată să-şi pronunţe verdictul?

– Cred că fiecare persoană politică trebuie să fie foarte atentă la declaraţiile pe care le face şi, în special, atunci când este vorba despre acţiunile judecătorilor sau ale organului de urmărire penală. Prin declaraţiile pe care le face politicianul creează o anumită opinie în societate, care poate fi în contradicţie cu cea constatată de judecător sau procuror. Atunci aceste declaraţii lovesc în independenţa şi imparţialitatea judecătorului. O persoană notorie din jurisprudenţa rusă a declarat că “corupţia poate fi, de fapt, şi atunci când societatea influenţează adoptarea deciziei de către judecători”. Aceasta este, de asemenea, o formă a corupţiei, dar mai camuflată şi mai subtilă. Asta presupune că judecătorul sau procurorul nu decide reieşind din materiale şi probele administrate pe dosar, dar emite o decizie care este aşteptată de societate.

– Potrivit Procuraturii, care sunt deosebirile şi asemănările între aceste patru cazuri? Pot ele toate fi studiate în cadrul aceluiaşi dosar sau sunt totuşi acţiuni diferite şi cazul fiecărei bănci trebuie privit separat?

– Principala asemănare dintre aceste cazuri constă în invocarea existenţei unei datorii, urmată de o hotărâre a arbitrajului, pusă în aplicare pe teritoriul R. Moldova de un executor judecătoresc. În toate aceste cazuri preluarea acţiunilor are loc prin intermediul instanţelor de judecată. Acum suntem puşi în situaţia de a verifica legalitatea acestor hotărâri.
Aceste dosare sunt studiate separat. Metodele de acţiune sunt asemănătoare, dar, deocamdată, nu am stabilit anumite tangenţe între ele sau faptul că unele şi aceleaşi persoane sunt implicate în aceste acţiuni.

În cazul Victoriabank, Banca de Economii şi ASITO a fost dispusă iniţierea urmăririi penale în baza memoriului publicat de Victor şi Viorel Ţopa. Ei, de asemenea, urmează să fie audiaţi în calitate de martori.

– Când credeţi că vor fi adunate suficiente probe pentru a trimite aceste cazuri în instanţa de judecată?

– Îmi vine greu să răspund la această întrebare din simplul motiv că există mai multe impedimente în acest sens. În primul rând, unele persoane cu funcţii de răspundere care au declarat că cunosc ceva nu se prezintă la audieri. În al doilea rând, o parte din părţile vătămate se află în străinătate, fapt care necesită formarea comisiilor rogatorii. Totodată, există aspecte care trebuie verificate minuţios. De exemplu, în cazul presupusei şedinţe de judecată care a avut loc la Căuşeni se spune că la ea ar fi participat reprezentantul Merchant Outpost Company, cetăţeanul ucrainean Anton Sinţov. Dar potrivit bazei de date a Serviciului Grăniceri, acesta nu a intrat pe teritoriul R. Moldova în perioada respectivă. Este totuşi posibil ca acesta să fi intrat prin Transnistria, însă noi nu avem acces la baza lor de date. Am solicitat colegilor din Ucraina să-l identifice. Toate aceste lucruri contribuie la tergiversarea examinării dosarelor.

Numarul ziarului: 
Nr.40 (409) din 12 octombrie 2011