Lecţia anului 2020 a fost extrem de neiertătoare în raport cu producătorii agricoli, iar concluzia a fost una cât se poate de clară – fără irigare, agricultura nu are şanse să se dezvolte. Irigarea trebuie să capete formatul unor politici de durată, cu implicarea activă a instituţiilor statului şi cu o abordare extrem de responsabilă din partea agricultorilor.
Ceea ce ar putea grăbi acest proces este elaborarea şi adoptarea unei Strategii Naţionale, un document care ar pune pe masă reguli general acceptate şi perspective a căror finalitate nu înseamnă decât o agricultură dezvoltată şi o ţară în care câmpurile aduc roada pe care contăm. Comisia specială constituită în Parlament a finalizat lucrul asupra Strategiei, a supus-o dezbaterilor şi a adoptat-o, propunând-o în cele din urmă consultărilor publice. Vă prezentăm mai jos câteva opinii ale membrilor comisiei şi ale unor experţi implicaţi în procesul de lucru asupra documentului respectiv.
– Domnule Alexandru Oleinic, Dumneavoastră sunteţi cel care a insistat pe crearea în Parlament a unei comisii speciale pentru elaborarea unei strategii care, odată pusă în funcţiune, ne-ar permite să evităm situaţiile pe care le-am avut în agricultură anul trecut, an măcinat de o secetă cruntă care a făcut praf din investiţiile agricultorilor şi din munca lor de zi cu zi.
– Trebuie să înţelegem că seceta din anul trecut a fost doar un context în care demersurile noastre pentru dezvoltarea irigării au fost mai convingătoare. Dar nu trebuie să luăm ca argument doar seceta din anul 2020, ci întreg pachetul de probleme care decurg din situaţia pe care o constatăm în agricultură.
Aceste evoluţii climaterice, precum şi alte probleme de mediu, ne demonstrează clar că pentru a asigura un viitor durabil agriculturii, cu cantităţi suficiente de apă, şi pentru a acoperi necesităţile de consum, trebuie să oferim pachete de politici eficiente pentru tot lanţul de utilizatori ai resurselor de apă. Fără aceasta nu putem vorbi despre o dezvoltare durabilă şi competitivă a agriculturii.
Am spus şi cu alte ocazii că, potrivit unor estimări, costul sistemelor de irigare distruse, evaluat la ziua de astăzi, este de aproximativ 15 miliarde lei, iar profitul ratat numai în ultimii 10 ani din cauza lipsei irigaţiei, poate fi estimat la circa 8,5 miliarde euro!
Lipsa unui sistem funcţional de irigare are consecinţe negative nu doar asupra productivităţii sectorului agroalimentar, dezvoltării unei agriculturi competitive, dar exclude practic perspectiva atragerii investiţiilor în tehnologii, plantaţii moderne, dezvoltarea spaţiului rural etc.
– Deci, nu e vorba doar despre seceta din anul trecut, ci de o secetă de acţiuni din partea instituţiilor responsabile.
– Este adevărat. Deci, pornind de la acest şi alte deziderate, în luna iunie 2020, Parlamentul a creat Comisia specială pentru elaborarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Sectorului de Irigare care, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi Ministerul Finanţelor, Agenţia Proprietăţii Publice, Agenţia Apele Moldovei, partenerii de la Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova, Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD, Unitatea Consolidată pentru Implementarea şi Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, alte structuri şi instituţii, a început lucrul asupra elaborării unui amplu document, care ar permite R. Moldova să depăşească starea deplorabilă în sectorul de irigare.
– Ce reprezintă, în linii generale, documentul supus dezbaterilor în Comisia specială, iar apoi aprobat?
– “Strategia Naţională de Dezvoltare a Sectorului de Irigare 2030” este un document de politică publică, care defineşte şi planifică politica Guvernului Republicii Moldova pe un termen de 10 ani în domeniul dezvoltării sectorului de irigare.
Analiza situaţiei, a potenţialului de apă, crearea sistemelor şi alte detalii vor fi oferite în continuare de grupul de experţi, condus de domnul Vasile Bumacov, care a lucrat asupra documentului.
Vasile Bumacov, ex-ministru al agriculturii, preşedintele grupului de experţi:
Elaborarea Strategiei pentru irigare este dovada altei abordări faţă de agricultură, înseamnă repunerea în valoare a pământurilor noastre, înseamnă un argument (cel mai tare) în favoarea responsabilităţii cu care mergem în stabilirea şi dezvoltarea unor relaţii eficiente cu partenerii noştri de dezvoltare. Deşi investiţiile necesare pentru refacerea sistemelor de irigare şi pentru aducerea apei la o palmă de câmpurile noastre par obositor de mari, aceste investiţii vor fi recuperate foarte repede.
Prin aplicarea sistemelor moderne de irigare, noi putem obţine 15 tone de porumb la hectar, 8-10 tone de grâu, 4-5 tone de soia, 50-60 tone de fructe, 45-60 tone cartofi, ceapă, morcov – 100 tone.
Vladimir Bolea, deputat:
Trebuie să înţelegem că Strategia despre care vorbim astăzi este o parte componentă, un element în întreaga încrengătură a economiei naţionale. Nu putem scoate acum Strategia respectivă din contextul general al dezvoltării naţionale. Există interconexiuni cu alte multe proiecte şi strategii, de aici şi costurile la care s-a făcut referinţă”.
Nicolae Ciubuc, ex-ministru al Agriculturii, deputat:
“Este necesar ca agricultura să fie declarată prioritate naţională, calitate care ar influenţa politicile, alocaţiile, relaţiile cu partenerii de dezvoltare şi rezultatele pe care le aşteptăm de la această ramură”.
Jean-Marie LESCOT, expert implicat cu efortul Băncii Europene de Investiţii:
Obiectivul strategiei naţionale este dublu:
– O abordare complexă pentru a asigura o alimentare suficientă cu apă în vederea extinderii irigaţiilor;
– O abordare responsabilă pentru utilizarea eficientă a apei.
În prezent, documentul este propus spre consultări publice, după care va parcurge etapa finală de dezbatere şi aprobare în Parlament.
Constantin Olteanu
